1,094 matches
-
multe nivele care se întrepătrund. Uneori notițele însoțesc desenele fără vreo legătură evidentă de sens între ele. Sunt idei care se nasc în paralel cu semnele. Legătura lor ține de hazard, cel puțin aparent. Alteori scrisul este speculat doar ca grafie, ca esență pur ornamentală. În cazul ilustrațiilor de carte se petrec transferuri subtile, adevărate iluminări ale textului prin imagine, dacă ne amintim de etimologia conceptului de ilustrație. Pictura lui cu temă istorică și biblică este și ea o raportare la
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
studiul lingvistic aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis cîteva opinii privind identitatea autorului, zona de proveniență a textului, caracterul de traducere sau de copie, cauzele producerii sale și cauzele pentru
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
limba română în semichirilice, imprimata la tipografiile I. Romanov, I. Kopainig și F. Ohm. De la 1 august 1868, la 12 ani dupa seria I, apare , seria ÎI, bilingv scris în limbile română și franceză (Israelitulu Românu / L'Israélite roumain), în grafie latină, la Tipografia C.A. Rosetti. ("„Israelitulu Românu“, diuariu confesiunalu și politicu, apare la Bucuresci, odată pe septemana".) A fost înființat la București de Iuliu Barasch și de evreul francez Armând Levy, militând pentru emanciparea evreilor din România și pentru
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
Maria Cicherschi căsătorită Ropală (uneori cu grafia Cickersky) (n. 1881 - d. 1973) a fost un medic român, cadru didactic universitar de Medicină legală la Facultatea de Medicină din Iași, prima femeie medic legist din lume. Maria Cicherschi s-a născut în 1881 la Iași, fiind fiica Eleonorei
Maria Cicherschi Ropală () [Corola-website/Science/327316_a_328645]
-
Elene a recunoscut constituirea a numeroase comunități, folosind denumirile lor date de locuitorii greci, dar și reluând adesea numele sub care au fost cunoscute localitățile antice grecești din zonă. Printre acestea din urmă s-a numărat și comuna Avdira (în grafia epocii: Αὔδηρα), care își revendica numele de la cetatea antică Abdera. Fostul sat Bulustra era singurul sat existent, înainte de 1922, pe teritoriul din 1924 al comunei Avdira, el fiind înconjurat în trecut numai de câteva „ciflicuri” (mici moșii, în turcă). Celelalte
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
schimbările fonetice ale limbii, progresele tehnice, normele sociale și factori de putere politică. În secolul al XVI-lea, când au apărut primele încercări de regularizare a scrierii, au apărut și două tendințe: pe de o parte cea de a apropia grafia de pronunțare, pe de altă parte cea de a respecta tradiția și de a scrie așa cum s-a fixat mai înainte, chiar dacă pronunțarea a evoluat între timp și scrierea a rămas în urmă. La adâncirea neconcordanței dintre scriere și pronunțare
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
la /o/. Grupurile de litere vocalice din cuvintele "fou" [fu] „nebun”, "voir" [vwaːʁ] „a vedea”, "feu" [fø] „foc”, "saut" [so] „săritură”, "chaise" [ʃɛːz] „scaun”, în franceza veche redau diftongii [ow], [oj], [ew], [aw], respectiv [aj]. Pe lângă rămânerea în urmă a grafiei față de pronunțare, încep să apară și litere care nu sunt destinate să fie pronunțate ca atare. De pildă, din dorința de a prescurta, pentru a economisi pergament, apar ligaturi în locul unor perechi de litere. Un exemplu este x pentru us
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
cuvânt se scrie "huile", cu un h neetimologic. Așa a devenit corespondentul lui „ulei” "huile". Tot pentru ca u să se citească / v/ în cuvântul "deuoir" [dəvoir] „a datora”, se introduce înaintea sa litera b din cuvântul de origine latinesc , de unde grafia "debuoir". Pentru că în scrierea de mână se confundă u cu n și, prin urmare, cuvintele "un" „un(u)” și "vu" „văzut”, primul se scrie "ung", cu g inspirat din "vingt", dar aici neetimologic. "Debuoir" și "ung" se vor schimba mai
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
se vor schimba mai târziu în "devoir", respectiv "un", când se vor distinge clar literele u și v. Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
prin suprimarea consoanelor duble. Tot Meigret propune folosirea lui i numai pentru /i/, iar pe a lui j numai pentru /ʒ/, deoarece pe atunci cele două litere nu se foloseau distinct. Tradiționaliștii țin, pe de o parte, să se păstreze grafii din Evul Mediu care nu mai corespund cu pronunțarea, pe de altă parte, să se reflecte în scriere originea latină sau greacă a cuvintelor. Principalul reprezentant al acestora este Robert Estienne, care adoptă ca principiu diferențierea omonimelor în scriere pe
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține cazuri face grafia o distincție netă
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține cazuri face grafia o distincție netă între ele. Unele grupări de litere prezintă particularitatea de a se citi într-un fel într-o serie de cuvinte și altfel în altă serie, sau nu se pronunță deloc în altă serie de cuvinte, fără să
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre aceasta vezi Legătura ("liaison"). Grupuri din două litere consonantice: Grupuri din trei litere: Deasupra literelor vocalice se pot găsi mai multe semne. Singurul semn diacritic subscris este sedila (¸). Este folosită numai sub litera c (ç), făcând ca aceasta să
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
În ciuda inconsecvențelor sale, s-a afirmat că ortografia franceză este totuși un sistem coerent, descris ca atare prima oară de lingvistul rus V. G. Gak, apoi de o seamă de lingviști francezi. După părerea lui Claire Blanche-Benveniste și André Chervel, grafia franceză îndeplinește următoarele trei roluri. Acest rol privește indicarea pronunțării (ortografie lexicală) și se bazează în primul rând pe cinci tipuri de corespondențe grafo-fonetice, adică literele pot avea cinci valori, cu primele două fiind pronunțate, cu ultimele trei - nepronunțate: În afară de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și în "famine" „foamete”, "famélique" „famelic” și "affamé" „înfometat”. Pe lângă aceasta, imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu "faim" vs. "fin" „fin” vs. "feint" „prefăcut”. După apariția dicționarului din 1835 al Academiei, propunerile de reformă în sensul simplificării prin apropierea grafiei de pronunțare nu încetează, dar apar în condițiile în care ortografia este deja foarte bine fixată, inclusiv în masa tot mai mare a oamenilor școlarizați. Apar multe propuneri de reformă, uneori din partea unor mișcări organizate, alteori individuale, se creează comisii
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
scrise ale elevilor și studenților fiind acceptate ambele variante. În unele țări francofone precum Québec, Belgia și Elveția, rectificările sunt mai bine primite, nefiind nici aici obligatorii. Corectoarele informatice țin seama de rectificări în sensul că acceptă drept corecte și grafiile tradiționale, și pe cele recomandate. Lipsa de consens și, prin urmare, eșecul reformării ortografiei se datorează concepțiilor de bază foarte diferite ale tradiționaliștilor și reformiștilor. Primii văd în ortografie în primul rând un patrimoniu la care țin dintr-un sentiment
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
(în - "Țezar Antonovici Kiui", întâlnit în lucrări în limba română și cu grafiile César Antonovici Cui sau Țezar Antonovici Kiui) (n. 18 ianuarie 1835 - d. 13 martie 1918) a fost un compozitor și critic de muzică rus de origine franceză și lituaniană. Profesia sa a fost aceea de ofițer militar și profesor de
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Petru Rácz I. (n. ? - d. 28 octombrie 1599, Șelimbăr, jud. Sibiu) a fost nobil de origine română, o personalitate aproape legendară a familiei Rațiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea. Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
Regele Mihai înlătură regimul Antonescu și restaurează parțial pe 30 septembrie 1944 Constituția din 1923. Guvernul Petru Groza îl silește pe Rege să abdice, proclamând la 30 decembrie 1947 Republica Populară Română (prescurtat RPR). În urma Reformei ortografice din septembrie 1953, grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor "român" și "România". Astfel, numele statului se schimbă în Republica Populară Romînă. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele "român", "românește", "România" și celelalte din aceeași familie lexicală
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
decembrie 1947 Republica Populară Română (prescurtat RPR). În urma Reformei ortografice din septembrie 1953, grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor "român" și "România". Astfel, numele statului se schimbă în Republica Populară Romînă. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele "român", "românește", "România" și celelalte din aceeași familie lexicală. La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în Republica Socialistă România (prescurtat RSR). Din 1989 până în prezent, numele statului este România. Filmul Videogramme einer Revolution, al
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
veri să se întoarcă la munca de căpitan în Siberia, pentru a susține financiar familia și construcția unei noi case pentru uzurpatorii locuinței lor. Anița Nadriș a decis să aștearnă pe hârtie calvarul prin care a trecut. Manuscrisul, care dezvăluie grafia unei femei fără învățătură dar cu un talent de povestitoare deosebit, a fost adus clandestin în România, încă în timpul regimului comunist. El îi fusese încredințat în 1982 de autoare lui Gheorghe Nandriș, fiul fratelui Florea, pe care femeia l-a
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
femeia l-a pus să jure că îl va trece în România. Cartea a fost tipărită pentru prima oară după Revoluția din 1989, în 1991, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu. Editorul a hotărât să păstreze în mare parte grafia originală, care reflectă graiul bucovinean. Pe lângă regionalismele de această sorginte, o clasă aparte de cuvinte care dau unicitatea lexicului cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
medievală ("gémir"), din greacă ("économie"), din italiană ("banque"), din spaniolă ("camarade"), din portugheză ("pintade" „bibilică”), din germană ("chic"), din engleză ("beaupré"). Asemenea cuvinte se pronunță exact conform regulilor limbii franceze (de exemplu "beaupré", foarte diferit și ca pronunțare, și ca grafie de etimonul englezesc "bouspret"), verbele se integrează în sistemul de conjugare francez (de exemplu "gémir" în conjugarea a doua), de la ele s-au derivat alte cuvinte pe teren francez ("bijou" > "bijoutier", "bijouterie"; "gémir" > "gémissement" „geamăt”, "camarade" > "camaraderie"). Uneori împrumutul ia
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”". Această inscripție de consacrare (pisanie) este unul dintre puținele elemente păstrate din edificiul original. Este decorată cu un frumos vultur valah, este scrisă în grafia chirilică locală, folosită în Valahia și Moldova până la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta menționează în inițiale la colțuri numele și titlul fondatorului Palatului Potlogi: “Io [Eu/ salutare, etc.], K [Constantin], B [Brâncoveanu], V [Voievod]“. Curtea palatului este de
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]