2,069 matches
-
locuia aproape de oraș. Acele excursii îmi plăceau cu deosebire. Zidurile Salemului mă entuziasmau mai mult decât munții acoperiți cu ceață care îi intimidau pe Iacob și pe Zilpa și îi făceau să le aducă sacrificii. Mințile care făcuseră asemenea lucruri grandioase mă făceau și pe mine să mă simt deșteaptă, iar forța mușchilor care construiseră fortăreața mă făcea să mă simt și eu puternică. Nu-mi puteam lua ochii de la acele ziduri. De-abia așteptam să intru acolo, să văd piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apărea ca o istorie modestă. Totuși (dar Bruno Masure nu părea cu adevărat conștient), această mini-istorie a unei ratări cam jalnice contrazicea violent toate construcțiile mitice sau religioase cu care se Încântă de regulă umanitatea. Nici vorbă de act unic, grandios și creator; nici vorbă de popor ales și nici măcar de vreo specie sau planetă aleasă: doar tentative incerte și În general puțin convingătoare, mai peste tot În univers. În plus, totul era de o monotonie lugubră. ADN-ul bacteriilor marțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întrebat Ravelstein, schițând unul dintre gesturile lui sacadate. I‑am confirmat că așa era. Ni se așternea la poale centrul Parisului - Place de la Concorde cu obeliscul, Orangerie, Chambre des Députés, Sena cu podurile ei pompoase, palatele, grădinile. Firește, erau priveliști grandioase și cu atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon”, de către Ravelstein, care numai cu un an În urmă avusese datorii de o sută de mii de dolari. Sau poate chiar mai mult. Obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gesturile lui sacadate. I‑am confirmat că așa era. Ni se așternea la poale centrul Parisului - Place de la Concorde cu obeliscul, Orangerie, Chambre des Députés, Sena cu podurile ei pompoase, palatele, grădinile. Firește, erau priveliști grandioase și cu atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon”, de către Ravelstein, care numai cu un an În urmă avusese datorii de o sută de mii de dolari. Sau poate chiar mai mult. Obișnuia să facă haz cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noua ordine a lucrurilor, purtându‑și cărțile de credit și cecurile, gata să zvârle cu dolari - și dacă ar fi existat un hotel mai elegant decât „Crillon”, Abe s‑ar fi dus acolo. În aceste zile, Ravelstein era un om grandios. Facturile erau achitate prin cărți de credit emise pe baza contului său de la Merrill Lynch. Ravelstein Își verifica arareori conturile. Din când În când, Nikki, care nu avea datoria de a o face, le mai controla. Singurul lui țel era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ordinul șefului meu, Reichsleiter dr. Paul Joseph Goebbels, aflat în fruntea Ministerului German al Instrucției Publice și Propagandei. Aveam oarecare talent de dramaturg și dr. Goebbels dorea să mi-l folosesc. Dr. Goebbels dorea să scriu textul pentru un spectacol grandios în cinstea soldaților germani care își dăduseră ultima măsură întreagă a devotamentului - care, adică, muriseră - înăbușind răscoala evreilor din ghetoul varșovian. Dr. Goebbels visa ca după război să organizeze anual acest spectacol la Varșovia, să lase ruinele ghetoului să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în ușa vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu care intrau înaintașii la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oftă. Cel mai bun lucru ar fi să ceară ajutorul bazei. Nu e cazul să-și facă griji, problema se va rezolva imediat. Ultimele contacte cu Pământul sugerau faptul că misiunile de recunoaștere începute acum câteva secole erau niște rateuri grandioase. În prezent, nimeni nu mai credea că există viață în galaxie și, în consecință, nimeni nu mai fabrica nave de explorare. Nivelul tehnologic al acestui domeniu nu a crescut de sute de ani, ceea ce facilitează achiziționarea prin subspațiu a programelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Sunt aproape sigură că a fost Tabitha, zisei eu, în cele din urmă. N-am nici o dovadă însă. Dar, dacă-i spui că știi că ea a fost, pun pariu că spune tot, ba, pe deasupra, o să facă și o scenă grandioasă, de om care se căiește. Într-un fel, nu-i pasă cât de idioată demonstrează că e, atâta timp cât te are de public. Presupun că e un fel de sindrom Münchausen al actorilor. Toată lumea se uita lung la mine. Fisher exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adevărată nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute după sosirea asistentei Harris, Hugo știa deja că ea avusese la dispoziție un apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși, datorită Amandei, casa detașată avea o bucătărie hollywoodiană, instalată de cei mai scumpi meșteri din Bath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice fusese gata să plece și s-o ia și pe Rosa cu ea. După umilința pe care o îndurase la petrecere, asta fusese picătura care umpluse paharul. După care, însă, bunul ei simț nativ intrase în acțiune. Gesturile emoționale grandioase, oricât de tentante ar fi fost, erau deseori urmate de o grămadă de regrete. Alice nu mai lua decizii care o vizau exclusiv pe ea; cel mai important lucru era ca interesele Rosei să fie luate în calcul. Un factor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n‑am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de Însemnătate În planul lui grandios. Construiește ceva măreț, În care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun Început să revină la stadiul de maimuță - m
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n-am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de însemnătate în planul lui grandios. Construiește ceva măreț, în care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun început să revină la stadiul de maimuță - m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenția de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. Pereții, care, spre a corespunde intenției clasice a scării de lemn, ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era mai întunecos și lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă. În apropierea heleșteului, pământul începu să se înnoroieze și să se crape în câteva mici râpe. Apa se întindea neagră, liniștită, sprijinindu-se în fund pe un pâlc de sălcii și, la margini, pe păpuriș tăiat asemeni unei perii. O
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai întunecos și mai lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă." Surprinzătoare este aici apropierea dintre termenii populari și cei neologici (colbos, heleșteu, smoc și iconografia bizantină, sinistră, grandioasă, sol. Romanul lui G. Călinescu Enigma Otiliei reprezintă tipul de roman total, atât ca formă artistică cât și din punctul de vedere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă." Surprinzătoare este aici apropierea dintre termenii populari și cei neologici (colbos, heleșteu, smoc și iconografia bizantină, sinistră, grandioasă, sol. Romanul lui G. Călinescu Enigma Otiliei reprezintă tipul de roman total, atât ca formă artistică cât și din punctul de vedere al conținutului. El este o frescă a societății românești de la început de secol XX, când se pun în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
recuperezi, nu încerca, din calcule e singura constantă schimbătoare liniară temporală, îi zvâcnesc ideile fără șir, tâmplele< îi vine să înnebunească. Vezi că ai în față cea mai minunată femeie; te lasă să îi faci orice, este atât de bună, grandioasă ca marea. Se întrerupe din visările pustii, când piciorul lui gol întâlni apa. Intră amândoi în marea înfuriată, însă caldă. Este furtună în adâncuri, hulă, se aud pescărușii cum se cheamă, cum se strigă cu țipete de copil. Cei doi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aci consistă rațiunea psihologică a faptului că evreii sânt pierduți... Respirația istorică a unui popor este cu atât mai amplă, cu cât misiunea lui e mai mare. De aceea, în toate culturile mari, dimensiunile viziunii mesianice se conturează în proporții grandioase. Dimpotrivă, popoarele timide cu ele și cu lumea concep meniri imediate, aproape meschine în accesibilul lor. Față de Rusia, al cărei mesianism a fost totdeauna o soteriologie universală, profetismul național al culturilor mici nu depășește semnificația unui moment istoric. Ce posibilități
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este nerevelator și el nici nu descoperă o mare națiune. Cuceririle mari au în ele o mare doză de gratuitate, de fatalitate inutilă. Cine cucerește numai fiindcă îi trebuie imediat nu atinge prin fapte o semnificație istorică. Tot ceea ce e grandios și durabil în istorie s-a făcut sub imperiul unei necesități, care n-are nimic comun cu nevoia de fiecare zi a omului. Poate că toată istoria nu este decât o tragedie gratuită... În lume sânt fericite numai popoarele care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei culturi. Geniul colectiv al unui popor, din valoare interioară și insesizabilă, se degradează, în aspectul cantitativ al maselor, într-o inexorabilă realitate numerică. Drumul de la comunitate la masă este o degradare; dar el nu este prin aceasta mai puțin grandios și fatal. Este iarăși o mare deficiență de perspectivă și de înțelegere istorică în a deplânge un astfel de fenomen sau în a te pierde în considerații reacționare. Organicismul excesiv duce la o morfologie rigidă și, vrând să pună prea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îmi șoptește că aceste spectacole sînt iluzii, cu toate că o lume întreagă asistă la ele fie direct, fie urmărindu-le pe ecranele televizoarelor, ale cinematografelor. Dar, la fel ca semenii mei, și eu cred în ceea ce văd. Acest ritual impresionant, această grandioasă punere în scenă, devenită parte integrantă a civilizației noastre așa cum erau jocurile de circ pentru civilizația romană răspunde în mod precis unei funcții. Își au importanța lor pentru psihologia și supraviețuirea civilizației. Or, tratatele de istorie atribuie tot ceea ce survine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
legături directe, de la om la om. Sînt suficiente cîteva imagini frapante, una-două formule care sună bine și se adresează direct inimilor sau apelul la o măreață credință colectivă: acesta este cimentul care leagă indivizii și ține laolaltă edificiul maselor. Ceremonii grandioase, reuniuni frecvente, manifestări de forță sau de credință, proiecte de viitor asupra cărora fiecare trebuie să-și dea acordul etc., întreg aparatul de fuzionare a energiilor și de supunere la voința colectivă creează o atmosferă de dramă și de exaltare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
răsturna roata Statelor și pentru a conduce norodul înspre un țel dictat de rațiune, uneori chiar de știință. Generalul de Gaulle, unul dintre cei care-au asimilat cel mai bine preceptele psihologiei mulțimilor, recunoaște că a aplicat-o: "Atît de grandioase erau realitățile, dar cred totuși că mi-ar fi fost posibil să le stăpînesc, căci aș fi putut, cum spunea Chateaubriand, să-i conduc pe francezi pînă și prin vis"37. Experiența popoarelor confirmă această certitudine: de la o idee vastă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
imperativ al cuvîntului, simplitatea judecării și rapiditatea deciziilor, acestea ar fi principalele componente ale disciplinei conducătorilor. Fiind vorba despre mulțimi, trebuie să adăugăm și facultatea de a capta și comunica emoția, seducția manierelor frumoase, darul formulei percutante, pricepere pentru puneri-în-scenă grandioase, toate menite să aprindă imaginațiile. Aplicate cu discernămînt, aceste reguli suscită imitația, exaltă admirația fără de care nu există comandant și, mai ales, nu există supunere. În plus, prestigiul astfel înțeles operează numai dacă liderul știe să mențină o anumită distanță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]