1,250 matches
-
al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43 de ani! O fecioară În toate... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
existență superioară va Încerca astfel să pară ceea ce nu este și va fi cuprins de acea neputință al cărei ridicol am Încercat să Îl veștejim. De aceea am elaborat maxima următoare, cu speranța de a le lumina pe victimele maniei grandorii: XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce doar un pleonasm. Minunat lucru!... Toate principiile generale ale științei nu fac decât să Încununeze marele principiu pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu insolență, dar și cu un ușor surâs pe buze. Nu dorește să fie luat cu totul În serios. Dar pe un plan mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și grandoarea umană ale lui Baudelaire vin, În mare măsură, din oroarea sa de a lăsa lucrurile să decurgă pur și simplu. Lipsa de vlagă, abandonul, destinderea Îi par greșeli de neiertat. Trebuie să te Înfrânezi, să te stăpânești pe deplin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care-i face pe spectatori să cadă pe spate de admirație în fața decorului. Sau poate chiar să-i aduci pe toți ceilalți actori să privească scena, ca un fel de cor, sperând că asta îi va da un plus de grandoare. Aproape la fel ca atunci când faci cincisprezece sculpturi mari și le vopsești pe toate în roșu. — Cum de știi atât de multe despre latura asta a lucrurilor, Margery? zisei eu, curioasă. Ai regizat vreodată? — O, nu! Râse. — Nu. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce intrară, fură conduși într-un birou mare, spațios, cu o canapea lungă, în formă de L. Camera era prea mare pentru mobila din ea. Maggie presupuse că se avusese în vedere, în primul rând, grandoarea, caracterul practic și necesitățile venind pe locul doi, la mare distanță. Un bărbat bine făcut intră cu o tavă de plastic, pe care erau două pahare de ceai fierbinte de mentă, pentru ea și pentru însoțitorul din marină. Maggie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de patru coloane corintice, fiecare aurită la capătul de sus, ducând către un acoperiș care părea să arunce văpăi datorită metalului său prețios? O clipă mai târziu înțelese. Acesta era modelul vechiului Ierusalim, iar acela era Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind acum mai clare ca niciodată. Așa arăta orașul cu două mii de ani în urmă, când Templul evreilor încă era în picioare. Era cu siguranță derutant; elementul cel mai vizibil al Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cât de puternic trăia el chemarea educatorului. De la început, tânărul seminarist își mărturisește neîncrederea în viitorul Portugaliei care ar vrea să egaleze gloria secolelor XV și XVI, când erau lumi noi de descoperit și continente noi de populat. De altfel, grandoarea acelei Portugalii imperiale și maritime i se pare "foarte mult favorizată de împrejurări". Împărtășește, în această privință, fără s-o spună - cel puțin în notele care ne-au rămas - atitudinea unui Oliveira Martins. Dar nu e pesimist. Nu crede îniminența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a creat astfel o rentabilă afacere patriotică. De la meseriașii care împodobeau vitrinele prăvăliilor și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau răutatea de neconceput a acțiunilor sale, era limpede că niciodată, nicăieri, nu cunoscuse și nici nu credea că va mai cunoaște o asemenea ființă, care să Închidă Într-un singur trup, diform, În același timp atîta mizerie și atîta grandoare. Revenindu-și În urma unor coșmaruri provocate În parte de sete și de foame; simțindu-se așa cum se simțea, reconfortată de convingerea că În sfîrșit aveau să ajungă acolo, Își petrecu acele ceasuri vîslind Încet și gîndindu-se la bărbatul care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu-i plăcea să navigheze cu luna plină pe cer, căci lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul să pornească din nou în larg. —Ferește-te de luna plină, îl avertizase pe noul său discipol. Este foarte frumoasă, dar această frumusețe o acoperă pe cea care contează cu adevărat: frumusețea stelelor. Luna este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când îi poruncise să învețe toate Avei’á posibile înspre nord-vest. Acela fusese momentul magic când Tapú Tetuanúi se îndrăgostise cu adevarat de stele și de ocean, o dragoste care depășea orice altă pasiune, căci senzația de pace și de grandoare pe care băiatul o simțea atunci cand contemplă ore întregi cerul înstelat, care se reflectă într-un ocean infinit, nu admitea comparație cu scurtă plăcere pe care i-o dădea contactul cu o femeie, chiar dacă aceasta femeie era frumoasă și pasionala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o parte mistici, erotici și uneori par a fi interesați de acte filantropice, pe când la mistici se întâlnește destul de des un egotism foarte dezvoltat. Pentru a se înțelege cum ia naștere conștiința de ”sine”, exagerată în mod bolnăvicios, până la nebunia grandorii, este necesar de observat în prealabil cum se naște conștiința de sine a omului normal. Vechea psihologie spiritualistă care privește ”sinele” ca pe ceva diferit de corp, ca o substanță specială și unică, pretinde că acest ”eu” consideră corpul ca
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Înainte și ajunseră la recepție, unde funcționarul le notă numele și-i direcționă către una dintre sălile de judecată aflate la primul etaj. Cam În același moment În care Napoleon era examinat de o comisie psihiatrică, primind diagnosticul „Delir de grandoare“ și adnotarea suplimentară „Trăiește cu senzația că este Napoleon Bonaparte, fostul Împărat al Franței“, pregătindu-se urcarea lui la nivelul 577, unde urma să fie plasat Într-o cameră cu nouăsprezece jucători englezi de bridge, În sala alăturată o altă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de scris, trebuie să mă vîr în pat. E o lene în care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o minuție excesivă, dementă. Fantastice erau desenele acelea, fii sigur ! Ca ale pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea reține a reveni, iar și iar, la „bravura eșecului“, la „grandoarea încercării“ pe care a frânt-o cândva iubita lui Hariga, în nimbul aceleiași vârste pe care o purta, și la partenera mea echivocă, cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sentimentul în mine latră a câine. Definiția are în vedere mai ales condiția umană: Mai mult decât ai noștri / suntem ai Imposibilului. Și tot o consecință a viețuirii în contiguitatea răului este și tendința de a da sfaturi: Iată carența grandorii sufletești - / nimic să nunghiți fără bucata de pâine; / fiecare înghițitură s-o plătești / cu imprevizibilul Edificiu de mâine, în care pare a-și pune (firesc) speranțele, pentru a l putea înghiți pe azi, încrederea în viitor fiind probabil și cauza
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ortografierii cu inițială majusculă a termenului-metaforă prin care îl ipostaziază. Iar eterna coabitare a binelui cu răul - simțită, teoretizată, clamată - prin timp de omul religios, filosof sau de omul pur și simplu este și aici amintită cu o notă elegiac-resemnată: Grandorile mărșăluiesc prin pâine / cum sufletul într-un nărav de câine. Textele poetice ale lui Valentin Predescu au, de obicei, construcție argumentativă: ipoteza lansează un gând, apoi cea mai mare parte a poeziei constituie argumentarea, pentru ca, în concluzie, să se reia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea în care aș fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți or fi venit și or fi plecat de aici în ultimii doi, trei ani... Nu zău, chiar îmi făceam iluzii de grandoare presupunând că s-ar fi putut să țină minte cineva acel incident. Veni un chelner să ne ia farfuriile. — Bună seara, domnule, spuse el înclinându-se ușor. Mă bucur că ați revenit după atâta vreme. Mama dumneavoastră e bine? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
altele noi. Și nimic nu este mai mult spre cinstea unui om care se ridică pentru prima oară la putere decît legile noi și noile orînduiri pe care le introduce. Dacă acestea sînt bine întemeiate și dacă au în ele grandoare vor face ca principele să fie respectat și admirat; și este sigur că în Italia nu lipsește materia gata să primească orice formă. Într-adevăr, însușirile se arată a fi mari în membre, atunci cînd ele nu lipsesc în capete
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
regatele ereditare sînt cele mai ușor de guvernat. Voi adăuga doar că prinții moștenitori sînt fortificați în puterea lor prin legătura strînsă care există între ei și cele mai puternice familii din stat, dintre care majoritatea își datorează bunurile și grandoarea Casei conducătoare. Poziția lor este atît de inseparabilă de aceea a principelui, încît n-o pot periclita fără să-și dea seama că ceea ce urmează este căderea lor sigură și necesară. În zilele noastre, trupele numeroase și armatele puternice pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se auzeau decît plînsete. CAPITOLUL III [Despre principatele mixte] Secolul al XV-lea, în care a trăit Machiavelli, ținea încă de barbarie: erau preferate atunci funesta glorie a cuceritorilor și acele acțiuni în forță, care impuneau un anumit respect prin grandoarea lor, blîndeții și echității, clemenței și tuturor celorlalte virtuți; astăzi văd că umanitatea este preferată tuturor calităților unui cuceritor și lumea nu prea mai are demența să încurajeze prin laude pasiuni crude care duc la zdruncinarea lumii. Mă întreb: ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]