1,516 matches
-
crească în ea dorința de fericire ce trece de la entuziasmul simplu al tinereții la conștiința celui care înaintează în vârstă și este conștient că ceea ce contează este faptul că a avut un motiv pentru a fi fericit. Așa cum au făcut greierul și furnica, în fabula pe care am povestit-o la începutul acestui capitol, fiecare se întrebă la ce anume ar trebui să dea prioritate: prezentului iminent sau perspectivei viitoare? Reflecția progresivă din aceste pagini ne împinge să subliniem că soluția
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
alintîndu-se de fiecare bulbucătură din zid. Iar când, în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se ivi o linie albicioasă, întortocheată și lungă. Plânse adânc, în tăcere, din tot sufletul, ca un om singur, pierdut de ai săi, părăsit pentru totdeauna și, când i se uscară lacrimile, intră, uitând ușa dată de perete. Se auzeau greierii, țârâind tare și ascuțit. Femeia se așeză pe marginea patului, obosită. Stere îi simți mâna pe cearșaf. Nu spunea nimic, ca și când n-ar fi fost acolo... Iepe de șișic Vara pleca. era adâncă și verde. Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pierdut, subțire, cu o iarbă deasă și întunecată, fiartă în dogorile verii, alunecau într-o parte și-o alta cutii de tablă ruginite, scufundate în clisa vânătă. Peste capul lor trecură muștele, o pânză de bîzani, albaștri și grași cât greierii. Aerul suna sub lamele aripilor. 50 - Cu suriul știi să dai? mai întrebă Stăpânul cu glas răgușit, și o clipă cercelul de argint, legat cu ață roșie de ureche, sclipi în lumina focului. Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Paraschiv. Și se strecura după femeie. Ea așternea cearșafurile în odaia musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a fost reangajat și el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un lucru estraordinar? - Întunericul îngreuiat cu miros de rășină a chiliei lui era pătruns numai de punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară încărcată cu busuioc uscat și flori de sub icoana îmbrăcată cu argint a Mântuitorului. Un greier răgușit cânta în sobă. El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei se roși... el se așeză la masă... deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțeles întunecat. Tăcerea e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe care vântul îl grămădește în troiene; flori cântau în aer cu frunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe, și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răgușiți cântau ca orlogii aruncate în iarbă, iar painjeni de smarald au țesut de pe-o insulă până la malul opus un pod de pânză diamantică ce steclește vioriu și transparent, încît, a lunelor raze pătrunzând prin el, înverzește râul cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ușă mare și intră într-o sală a cărei podea era o unică oglindă de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire... - Isis, strigă el, spre oglindă... Isis, apari! Tabla se-nnegri și deasupra-i apărură scrisori albe... chipuri de oameni și animale... Palatul întreg se cutremură lin. - A sosit ora morții mele... zise regele, ca și când ar fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
brotăcel trezit în iarbă sărea cu piciorușele distinse... "Tla, tla", țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic... Și greierul subția glasul, de părea tremuratul glas a unei coarde de aur mișcate și tremurânde, și lui îi veni acum clar ideea aur în minte... Aur, aur... sunetul creștea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
piciorușele distinse... "Tla, tla", țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic... Și greierul subția glasul, de părea tremuratul glas a unei coarde de aur mișcate și tremurânde, și lui îi veni acum clar ideea aur în minte... Aur, aur... sunetul creștea nu în mintea, ci în inima
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic... Și greierul subția glasul, de părea tremuratul glas a unei coarde de aur mișcate și tremurânde, și lui îi veni acum clar ideea aur în minte... Aur, aur... sunetul creștea nu în mintea, ci în inima lui. Din ce [în ce] mintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iar circumferința nicăieri, poetul vede În eros puterea vitală omniprezentă, căreia versul Îi poate doar aproxima, pentru o clipă, contururile instabile: CÎnd prin tîmplă viața ca o sămînță se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cîntecul greierului ascuns În piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de termeni din mai toate registrele vocabularului și de aparent inofensive aluzii livrești. Imaginea satului în viziunea lui Cărtărescu este un imens simulacru, iar țăranul un personaj tragi-comic, ascultând, sub umbra fagului, „cântecul greierilor și al lui Ioan Alexandru”, „legându-și copiii de pruni și de ostrețe”, în timp ce el merge „sub talpa casei”, să vizioneze acolo „un film cu galinacee” sau indignându-se grațios în mijlocul pogoanelor sale „de situația din cipru și liban”. Poemul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și al reveriei Într-o expresie mai direct lirică (Reverie): „De zgomot departe, În vesela vale, A cării verdeață ades am călcat, În liniștea nopței, privirile tale Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.” Apar, numaidecît, elementele pastoralei: clopotul turmelor, greierul ce cîntă, tainici „geniuri” ascunși prin flori, iarba, pădurea stufoasă, cărările pierdute și, bineînțeles, cerul, Într-o figurație mai inspirată. Grigore Alexandrescu, care ridică rareori ochii de pe mizeriile lumii comune, privește cerul și gîndește (filozofie elementară) la legătura dintre individ
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
flori mărunte de pajiște. Totul e perisabil. Oamenii ăștia dețin toate secretele artei pentru nevoile lor. Casa trebuie să se piardă între copaci și pășune, să se pătrundă de aromele pământului... un cort mai durabil. Aci peretele e burdușit cu greieri, cântă, patul miroase a sulcină. Îmi fac negreșit o casă țărănească, o copie sinceră după una dintr-astea, fără nici o artă înaltă. Mă-ntorc la popor. Ioanide găsi piatră cioplită și măsurată cubic chiar la fața locului prin împrejurarea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imposibilă decât oricare alta. Nu-i cu putință să mori, pentru că nu știi că există moarte decât fiind în viață. Prin urmare, viața e o condiție a morții. Noaptea, veghind în pat, aud felurite zgomote, lătrături de câini, scârțâituri de greieri, țipete de cucuvele. Toate aceste ființe își trimit de bună seamă mesaje între ele. Sunt însă sigur că greierii își vorbesc despre lucruri cu totul străine de preocupările speței noastre. Greierul din perete nu știe că se află într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață. Prin urmare, viața e o condiție a morții. Noaptea, veghind în pat, aud felurite zgomote, lătrături de câini, scârțâituri de greieri, țipete de cucuvele. Toate aceste ființe își trimit de bună seamă mesaje între ele. Sunt însă sigur că greierii își vorbesc despre lucruri cu totul străine de preocupările speței noastre. Greierul din perete nu știe că se află într-un zid de închisoare și că eu sunt condamnat la moarte. Cel mult comunică altui greier prezența sa aici, agravarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pat, aud felurite zgomote, lătrături de câini, scârțâituri de greieri, țipete de cucuvele. Toate aceste ființe își trimit de bună seamă mesaje între ele. Sunt însă sigur că greierii își vorbesc despre lucruri cu totul străine de preocupările speței noastre. Greierul din perete nu știe că se află într-un zid de închisoare și că eu sunt condamnat la moarte. Cel mult comunică altui greier prezența sa aici, agravarea toamnei sau alte lucruri din sfera sa de viețuire. Există deci alături de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sunt însă sigur că greierii își vorbesc despre lucruri cu totul străine de preocupările speței noastre. Greierul din perete nu știe că se află într-un zid de închisoare și că eu sunt condamnat la moarte. Cel mult comunică altui greier prezența sa aici, agravarea toamnei sau alte lucruri din sfera sa de viețuire. Există deci alături de noi o lume complet în afara cursului nostru, pentru care noi constituim un neant. O furnică s-a urcat pe gheata mea cu tendința de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre roadele câmpului. De îndată ce coliba era gata, aici se dormea până și toamna târziu, după cules. Ziua, întreaga responsabilitate a acestei „reședințe’’ de vară revenea copiilor. De cele mai multe ori dormeam și noi aici, în colibă, spre bucuria noastră, ascultând concertul greierilor și luptândune cu țânțarii. Alteori, după ce veneau părinții, plecam acasă, dar nu mai devreme de apariția pe cer a atâtor stele, încât nu le mai puteam număra. În grup, fete și băieți, cu trăistuțele pline de struguri sau cu pepene
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
poți să fi chiar un tâmpit sadea, dacă atragi cumva atenția presei, om te-ai făcut. Ce a făcut popa ăsta protestant? Și-a amintit și el din copilărie când se juca pe toloaca satului cu copiii și judecau un greier ca apoi să-l execute, așa cum văzuseră ei la film. Terry Jones ajuns acum mare la trup, dar cu aceeași minte, a pus și el în scenă o judecată, cu complet de judecată, juriu, grefier, ce mai, tot tacâmul. Au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
toate iubirile și deznădejdile lui, tot ce a creat, distrus sau urât într-o viață de om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
economiștilor. Eu folosesc asemenea lucru la oraș, dar pentru mine niciodată nu a însemnat ceva grozav. Oamenii sunt cei care poartă și care simt la modul cel mai acut povara cifrelor. Apoi tăcu multă vreme. Se auzea doar clinchetele tacâmurilor, greierul acela care își încerca iar glasul de undeva de sub geam și arar mârâitul câinelui ca un sunet de alarmă prevenitor. La intervale regulate se auzea și scârțâitul neostenit al roabei. Simiuc mâncă în tăcere, cu gândul aiurea, fata își luase
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cimitirul cu crucile căzute Și cunoscându-mi pașii asemenea cu-ai lor, Să se-ncâlcească-n rădăcini străbunii. Câteva texte blandiene din Somnul din somn bunăoară Satul întreg, Satul în care mă-ntorc, Sat ori din cicluri următoare, Ochiul de greier (1981), Stea de pradă (1985) și celelalte, introducând in illo loco, în "țara frunzelor fragede", probează cât de adânc înfiptă este poeta în humusul ancestral; aspect ca și neobservat până acum. Tentacule fine duc afectiv în Țara părinților, însă în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]