1,756 matches
-
dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în timp ce-ți sfâșie inima, să nu te disprețuiască într-atât încât să-ți dea false speranțe, spunându-ți, de exemplu, Nu vă faceți griji, e o nimica toată, cu câteva cusături veți fi ca înainte, ori, Doresc sincer ca rezultatul sondajului să vă fie favorabil, puține lucruri mi-ar da mai multă satisfacție, credeți-mă. Cipriano Algor dădu vag din cap, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă-mi permiteți, aș introduce o dată fundamentală: Templierii au legătură cu orice“. „Asta se Înțelege de la sine“, confirmă Diotallevi. Am continuat așa vreo câteva zeci de minute. Pe urmă, chiar era târziu. Dar Belbo ne spuse să nu ne facem griji. Avea să continue el singur. Gudrun veni să spună că Închide, Belbo o informă că rămânea să lucreze și o rugă să adune foile de pe jos. Gudrun scoase niște sunete care puteau să aparțină atât latinei fără flexiune, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-l slăbească puțin. Nu știu de unde mai putea slăbi: acum avea fața de aceeași culoare ca și părul. „Și mai terminați și voi cu istoriile alea“, zisese el, „fac rău la sănătate, după cum vedeți. E răzbunarea Rozacruceenilor“. „Nu-ți face griji“, Îi spusese Belbo surâzând, „celor din Roza-Cruce o să le facem fundul tobă și-or să te lase În pace. Doar să faci un semn“. Și pocnise din degete. Tratamentul durase până la Începutul noului an. Eu mă cufundasem În istoria magiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
roșu de la firul direct al lui Garamond, care, evident, telefona cuiva. Nu reușise să reziste (cred că era prima dată În viața lui când comitea o nedelicatețe). Ridicase receptorul și interceptase convorbirea. Garamond tocmai Îi spunea cuiva: „Nu vă faceți griji. Cred că l-am convins. Va veni la Paris... Pentru mine e o datorie. Nu degeaba aparținem aceleiași cavalerii spirituale.“ Prin urmare, și Garamond lua parte la secret. La care secret? La acela pe care numai el, Belbo, putea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o singură mișcare falsă, ar fi căzut din poziția aceea instabilă, iar lațul i-ar fi strâns gâtul. „Imbecililor“, striga Agliè, „cum o să-l mai punem pe axul lui?“ El se gândea la salvarea Pendulului. Bramanti surâdea: „Nu vă faceți griji, domnule conte. Aici noi nu amestecăm vopsele, ca dumneavoastră. Acesta este Pendulul, așa cum a fost conceput de Ei. El va ști Încotro s-o ia. Și, În orice caz, pentru a convinge o Forță să acționeze, nimic nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai demult, un gust infailibil și cunoștințe solide despre filme. — Ce vârstă? — Paisprezece ani. — Cu cât mai înspăimântătoare, cu-atât mai bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale. Rugați-l pe fiul dumneavoastră să vină să vă învelească dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de film. Fața, altfel comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trecut doar în fugă. Două lucruri. Unu: am întâlnit un bărbat și, deși suntem abia la început, trebuia să-ți spun. Ralph zâmbi larg, recăpătându-și ceva din șarmul de odinioară. — E un om foarte norocos atunci. Îmi fac uneori griji că ți-am subminat șansele la căsătorie. Ți-am transmis toate defectele mele: o preocupare obsesivă pentru ziar, năravul curselor, mai mult cinism decât ar fi fost de dorit. — Prostii! Fran îl sărută pe creștet. — Problema mea e că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
li se atinseră. — Sigur. Nu-mi pot închipui ceva mai plăcut decât să petrec două zile cu tine. Și două nopți, își zise ea, dar nu îndrăzni s-o spună cu voce tare. — Ei bine, puștoaico, dacă nu-ți făceai griji în legătură cu noul proiect al lui Jack Allen, acum ar fi cazul să-ncepi. E o chestie a naibii de deșteaptă! Stevie trânti pe biroul lui Fran un exemplar demonstrativ al noului ziar. — Uite, zise arătându-i prima pagină care anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-mi dea ceva de lucru la ziarul ei? Nu te-am rugat niciodată pe tine pentru că ar părea nepotism. Jack izbucni în râs, amuzat de rolul pe care-l juca interesul în prioritățile tinerilor. Și el care-și făcea griji că Ben va fi traumatizat pe viață de această întâlnire oedipiană, în timp ce fiul lui se gândea doar la oportunități profesionale. — De ce n-o întrebi? Ben clătină din cap. — Tu o cunoști mult mai bine. Da, recunoscu Jack, dar, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sperând cu disperare că Stevie n-avea habar despre ce se întâmplase și că nici n-avea să afle vreodată. — De fapt am vomitat în mașina lui. — Bietul Jack. Sper că nu pe prețioasele banchete de piele. — Nu-ți face griji pentru prețioasa mașină a bietului Jack. Mi-a golit poșeta și mi-a întins-o pe post de pungă în care să vărs. Stevie hohoti. — Îmi place! Băiatul ăsta are stil! Cunoscând-o foarte bine pe Fran și ținând extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji. Fran se distra de minune — Drept să vă spun, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cred că aș opta pentru simplitate și aș alege o ținută pe care s-o puteți purta și după aceea. — Oh, Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o poștă unde Fran copie din Pagini Aurii lista numerelor de telefon ale laboratoarelor. Dacă își făceau reclamă acolo, probabil că aveau o mentalitate destul de comercială. Anunțurile ce promovau laboratoarele îi deschiseră ochii. „De ce să aștepți și să-ți faci griji când poți veni la noi pentru un test confidențial de SIDA?“ propunea unul. Fran simți deodată că propria dilemă nu era atât de cumplită dacă o priveai din acest unghi. Îți trebuia mult curaj ca să-ți faci testul SIDA. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i spună adevărul acum, înainte de a merge mai departe, în ceea ce-l privea pe el și copiii. Dar, dacă o făcea, risca să o piardă. O să-i spună, desigur. După nuntă. Deși era ocupată cu lucrul și-și făcea griji pentru tatăl ei, Fran își dădu seama în curând că, atunci când era vorba de nunți, toată lumea voia să ia parte la agitație. Să opui rezistență părea de prisos. — Nu crezi că ți-ar sta minunat în aia? Henrietta o târâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Spaima care îi dădea târcoale se risipi. Fran își aminti cât de mult ținea la Ben. Probabil că plecaseră undeva împreună. Când, după încă o jumătate de oră, Ralph tot nu se întorsese, până și Phyllis începu să-și facă griji. Fran se hotărî să verifice dacă Ben ajunsese acasă. Îi răspunse robotul și era gata să închidă când o întrerupse vocea lui Ben, cerându-și scuze că intrase robotul din greșeală. — Ben, sunt Francesca Tyler, fiica lui Ralph Tyler. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vreodată. — Sunt doar emoțiile de dinainte de nuntă, sugeră Camilla, strecurându-se în spatele lui Laurence. Eu am fost cât pe-aci să anulez nunta doar cu o săptămână înainte. O bătu pe Fran pe umăr cu neașteptată blândețe. — Mi-am făcut griji că te-ai suprasolicitat, lansând ziarul cu atât de puțin timp înainte de nuntă. — N-are nici o legătură cu ziarul, insistă Fran și regretă imediat bruschețea reacției. Camilla încerca să fie drăguță și se deschisese mult mai mult decât o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și pe propriul fiu. Cum putea cineva să fie atât de lipsit de inimă? — Oh, Doamne, Ben, sări ea să-l îmbrățișeze. N-am știut! — Iar acum s-a întors și o să facă din nou același lucru și îmi fac griji pentru tata. Se opri sfios, uimit de propriul său curaj. — Tu ești singura persoană care-o poate opri. — Eu? Sigur știi că tata e îndrăgostit de tine. De câteva luni bune. Ascultă cântece siropoase, se îmbată și rămâne uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-o dintotdeauna și cea mai bună prietenă de care nu știam că aveam nevoie pînă să o cunosc pe ea. Îmi plăcea că nu o speria nimic, că vedea totul În viață ca pe o aventură, că nu Își făcea griji pentru nimic și se bucura de toate. Inițial, o vedeam doar duminicile, la părinții lui Dan, dar apoi Își luă obiceiul de a suna ca să vorbească cu Dan și Întotdeauna sfîrșeam prin a sporovăi puțin. După un timp, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noastre, nu Înseamnă automat că trebuie să fie implicată și În fiece aspect al vieții noastre. Asta n-are nimic de-a face cu ea, așa că nu, ca răspuns la Întrebarea ta, nu cred că e nevoie să ne facem griji În privința felului În care o să-i dăm vestea. Cel puțin, nu pînă ne Întoarcem din luna de miere. Iar motivul pentru care nu-i vom spune pînă atunci nu este că o va lua razna la ideea că - vai, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
exclamă ea, Îmbrătișîndu-mă. Acum e prea tîrziu. — Șșș, o trag eu de mînecă, Încîntată că, În sfîrșit, pot să-i Împărtășesc cuiva bucuria mea. Nu au trecut decît cîteva săptămîni, așa că Încă nu vrem să spunem nimănui. — Nu-ți fă griji. Secretul tău e În siguranță. Își duce solemn o mînă la inimă și-apoi mă ia iarăși În brațe. 8 Trag cu ochiul prin ușa Întredeschisă a camerei de zi, la grupul de oameni adunați ca să toasteze În cinstea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aia proastă care e? — Or să stea și ei cu noi. Se pare că iahtul pe care urmau să meargă avusese un accident și eșuase cumva, așa că socrii mei sînt acum la vilă, dar n-ar trebui să ne facem griji, că nu ne vor sta În drum. Și nu-i așa că va fi grozav de distractiv să petrecem o adevărată vacanță În familie? — Tu-ți bați joc de mine? Dan dă din cap cu tristețe, În semn că nu. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
chiar atît de negru. — Privește partea plină a paharului, continuă Lisa. O să avem parte de servicii de babysitting la domiciliu În fiecare seară și-o să putem să ieșim la cină În oraș. O să fie grozav, Îți promit. Nu-ți face griji pentru nimic. Aeroportul Heathrow e plin ochi, vuind de agitația și zgomotul turiștilor care pleacă plini de entuziasm În vacanță și al copiiilor iritați. Slavă Domnului că Tom se poartă excepțional de bine pentru un copil de un an, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cît ajungi s-o cunoști mai bine, cu atît mai puțin atrăgătoare devine. Vorbește pe un ton scăzut, ca să nu-l audă ceilalți, cu excepția mea, firește, care stau lîngă el și ciulesc urechea la conversație. — O, dar nu-mi fac griji pentru el, zice soacră-mea. Doar că nu sînt prea sigură În privința ei, adaugă ea, privind țintă la Dan, iar eu Îmi dau ochii peste cap și mai iau o gură de vin. Un toast! strigă Michael de la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
singur lucru te-aș ruga, anume să nu-mi povestești despre ea, pentru că În clipa de față nu vreau să aud nimic. Ne reluăm plimbarea și, o vreme, Trish meditează profund. În cele din urmă, spune: Probabil că-mi fac griji degeaba. Oricum, nu mi-a răspuns la telefoane. Chiar ai rupt definitiv orice relație cu ea? — Da, definitiv și iremediabil, răspund, cu aerul că e o decizie finală. În ce mă privește, soacră-mea a avut dreptate. — Și socrul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au alăturat și cei doi soldați, albinosul ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
impresionat, dar am înțeles că se gândea la mine ca la un sirian, neîndoielnic viclean și priceput, și, chiar dacă de încredere, rămâneam tot un străin, mai puțin inteligent decât cei din rasa lui. Nu m-am supărat, dar îmi făceam griji pentru siguranța lui Rotari. Ceva mă legase de tânărul acela năvalnic și încă necopt, care era și investiția mea în viitor. M-am mărginit să întreb: - Stăpâne, pe câți longobarzi poate conta ducatul. Eu știam ce era scris în recensământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]