9,562 matches
-
o vădită tentă răutăcioasă: Nu ți-i dor de mămica ta? O mai ții minte? Vai, ce mamă frumoasă ai mai avut! De s-ar scula măta ș-ar vedea ce-i În casa asta, s-ar Întoarce iute În groapă, și alte asemenea răutăți. De cum Începea să se adune lumea la praznic, una dintre fete spunea: Mergem ptru-ptru? Mergi Va cu mașâna? Copilul, ca toți cei de vârsta lui, numai atât aștepta! Își Îndepărta, cu un gest devenit mecanic, părul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi dorit să nu coboare niciodată din ciobac. Tot privindu-și nepotul, Dorița lovea aiurea apa cu cele două lopățele, neștiind În ce direcție se Îndreaptă și cu toate acestea, ajungea, deseori, prin nu se știe ce miracol, la „groapă”, iar atunci când miracolul nu se producea și Soarele cobora la nivelul rogozului verde, intervenea Didița de pe mal, trăgând de funie și după multe smuncituri ale ciobacului, speriind copilul, aducea ambarcațiunea „la groapă”. De aici Începea minunea: Dorița, uzând de toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deseori, prin nu se știe ce miracol, la „groapă”, iar atunci când miracolul nu se producea și Soarele cobora la nivelul rogozului verde, intervenea Didița de pe mal, trăgând de funie și după multe smuncituri ale ciobacului, speriind copilul, aducea ambarcațiunea „la groapă”. De aici Începea minunea: Dorița, uzând de toate modurile de comunicare, de la rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
impresionat când a găsit cinci hribi tineri, concluzionând că acela era un loc bun de reținut pentru ca În viitor să revină și să culeagă „di adivărati-lea”. Pe partea dreaptă a drumului, Îngust și colbăit, cobora o alternanță lungă de râpe, gropi și dealuri, mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul sinistru și, amintindu-și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mereu altul. Singura sa consecvență constă în folosirea defectuoasă a limbii române. ‹ Scris la persoana întâi, din perspectiva unui bărbat bogat și aventuros, romanul recent apărut este o poveste de dragoste plină de agramatisme ca o stradă (din România) de gropi. Chiar dacă treci cu vederea romantismul, nu naiv, ci pueril al istorisirii, chiar dacă te străduiești să privești cu simpatie sau măcar cu înțelegere modul kitsch în care este reprezentată ideea de dragoste, tot nu poți să înaintezi cu lectura pentru că te
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în cauză - și cartea este frumoasă. Nimic mai departe de adevăr. Istoria literaturii dovedește că frumusețea literară înseamnă cu totul altceva decât frumusețea din viața de fiecare zi. Într-un reportaj antologic, de o recunoscută frumusețe literară, Geo Bogza descrie groapa de ‹ gunoi a Bucureștiului, cu stârvuri fetide, pline de viermi și cu bătrâni știrbi care își caută hrana printre ele. Pe noi însă nu Geo Bogza ne preocupă, ci Emila Dabu. Emila Dabu este o autoare din Constanța care a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
devine frecvent una doar fiziologică, în consonanță cu „mizerabilismul“ la modă azi în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nefericire, toate șansele să stea cu anii necitită într-o bibliotecă și să se acopere încet de praf. Hart ´ uirea poetica a cititorului Cititorul deschide calm, fără să știe ce-l așteaptă, cartea lui Ioan Lascu. Și deodată cade în groapa unei fraze din care nu mai reușește să iasă: „Vine în ajutorul plumbului prin care am deschis, inimitabil, capodopera unei uși.“ Cu mari eforturi, cititorul revine totuși, în cele din urmă, la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
literatură, nu ideologie). În schimb îi ignoră pe adevărații mach-iști, de obicei scriitori minori, care ideologizează... Un autentic mach-ist, deocamdată surâzător și lipsit de griji (pe care, iată, îl denunț feministelor cu sentimentul că arunc un iepuraș în groapa cu leoaice) este Horia V. Pătrașcu, autorul romanului Sine retractatione (Junimea, Iași, 2001). El are talent literar, dar și o plăcere de a filozofa, care îl duce ca scriitor la pierzanie. Dezastrul este cu atât mai mare cu cât Horia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la tălpi pe Vasile Banditu'. Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu a surprins pe toată lumea din sat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine regișor până dai colțul. Dar uită-te că uneori nu-i ajunge regișor și vrea... rege. Nu-i chiar așa. Rar bărbații se cotonogesc de la femei. Dar există tentația să mai calci strîmb. În loc să bea un rachiu... Dai în gropi cu prostia ta. Tu crezi că doar rachiul tentează omul? Să zicem că ai o mașină Dacia de treizeci de ani. Ruginită, amărîtă și cu tuse măgărească. Boțită și ferfenițită. Ridici ochii și vezi un Mercedes nou-nouț. Strălucește și nechează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tehnologia vremurilor noastre, de mijloacele sofisticate de distrugere. Dacă acest "accident istoric", această întoarcere în vremurile de sălbăticie ar utiliza doar mijloacele timpurilor sale, adică bîta, piatra și, eventual, pumnul, efectul ar fi suportabil. Dar dacă se folosesc excavatoare pentru gropile comune, buldozere pentru împingerea cadavrelor, gloanțe, gaze, bomba atomică, bombe cu fragmentație, mine antiinfanterie? Ce scop au bombele care ucid ființele vii și lasă casele, apartamentele neatinse? Putem oare supraviețui pe planeta noastră dacă folosim tehnologii supersofisticate și avem dezactivate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
echipă la cooperativă așa a decis președintele și ce decidea el era mai lege decât legea. Nu aveai cum să te împotrivești: moș Costachi a lui Breban s-a pus de-a curmezișul și de-a curmezișul i-au săpat groapa în Insula Mare a Brăilei. Vrei nu vrei, bei Grigori agheasmă! De la colectivă nu câștiga nimic, nici măcar vechime. Când i-a calculat secretarul fișa de pensie, 58 de zile lucrătoare au ieșit într-un an de muncă, deși până iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi vorbești? Uită-te cimitirul, cel mai ușor se minte cu lacrimi pe obraz! Privește: îndoliata nu reușește să convingă, încă nu e momentul potrivit pentru leșin, o va face de trei ori: în poarta casei, la biserică, pe marginea gropii. Privește-o cum trage cu ochii la prohabul dascălului, ăsteia nu-i scoți pula din cap nici în mormânt. Copile, moarte și viață se pișă peste adevărul tău imaginar, în timp ce tu faci tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
multă râvnă când am venit, voiam să-mi spăl păcatele, l-am ucis pe tata pentru 500 de lei. Mă trezeam noaptea la două și până la patru făceam Psaltirea. A auzit starețul, mi-a dat ascultare în cimitir, 46 de gropi. Eu le-am săpat. În ultimii doi ani a murit numai părintele protosinghel Ilarion. "Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește." Dacă află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol cu tot cu hamuri, roțile despărțeau apele: cele de-a stânga, lacrimi pentru cei care au rămas, de-a dreapta, lacrimi pentru fericiții care se duc. Bocitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a pocnit nebuna de prea plin" în pod, sub movila de grăunțe, într-un borcan burdușit, ținea ascunse 80 de milioane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
E bine, așa e bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul, apoi a vrut să spună și el ceva sau poate că a spus, nu-și mai amintește. La un moment dat, sute de ochii s-au oprit dojenitori asupra-i. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]