1,082 matches
-
această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și umorului și pentru a pune în discuție, în cadrul fiecărei secțiuni, măsura în care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi demersului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu cea a absurdului. Este vorba de Matei Vișniec, dar și de L. M. Arcade, autor al unor piese precum Ultima cauză a marelui Just (La Crypte et la Chèvre) scrisă în 1971, Scrisorile lui Condurică, Revoluția oarbă în care grotescul și absurdul devin instrumente de încriminare a marxismului. 1 O sinteză a presupozițiilor legate de influența acestor scriitori asupra creației urmuziene sau a similitudinilor dintre aceștia și obscurul scriitor român poate fi desprinsă din paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu firești și după destinele lor, fie nefericite ori fericite, să-și vadă de calea lor mare și tăcută. Nu a putut fi împiedicat să ne reveleze într-una modul cum ceea ce este mic se înlănțuie cu ce e mare, grotescul cu tragicul, ridicolul cu sublimul. De asemeni, a scos la lumină faptul că tragicul poate să se nască nu numai din ciocnirile caracterelor cu lumea, ci în același timp, ca în Hamlet, și din conflictele între forțe ce se luptă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
anii '80 se toarnă cel putin 17 filme avînd la bază piesă Regele Lear. Dintre ele se remarcă producțiile John Horeseman (SUA, 1981), Jonathan Miller (Marea Britanie, 1982), Morris Carnovsky, (SUA, 1982), Michael Eliott în rolul titular Laurence Olivier (Marea Britanie) -, muzicalul grotesc al lui John Fox (1983), Peter Yotes (Marea Britanie, 1985), John Russell Brown (Marea Britanie, 1985), Robert Stattel (SUA, 1985), Jean Luc-Godard (adaptare cu Peter Sellers, Burgess Meredith etc). 1983 Stephen Booth afirmă în acest an: "Tragedia lui Lear, pe drept vestită
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
supusă rigorilor instituite pentru deținuți. Încercând zadarnic să se elibereze din păienjenișul halucinant al împrejurărilor, ea moare împușcată tocmai de ofițerul care îi susținuse iluzia eliberării. Proiecția metaforică este secondată aici de o bogată fantezie în relevarea sordidului și a grotescului. SCRIERI: O anumită zi însorită, de vară, Iași, 1975; Ziua ploii de purpură, București, 1979; Falimentul proprietății Chistol et Company, București, 1981; Insula, București, 1984; Vântul de miazănoapte, București, 1987; Castelul de papură, Galați, 1991; Profesoara și gardianul, Galați, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
surprins surparea lentă, organică a unei tragice umanități, secătuită și indiferentă, rămasă doar la posibilitatea de a-și contempla dezastrul în tăcere, lucidă totuși cu privire la inexistența șanselor de supraviețuire. Dar tragicul nu beneficiază de nici o măreție, el se îneacă în grotesc, căci tragedia nu este aici ratarea individuală, cât moartea fără glorie a unei lumi întregi, epuizată, fără resursele vitalității, trăind doar în virtutea unei pure inerții istorice, ajunsă și aceasta la finalitatea sa inevitabilă. Grotescul copleșește destinul sau, mai bine zis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
nici o măreție, el se îneacă în grotesc, căci tragedia nu este aici ratarea individuală, cât moartea fără glorie a unei lumi întregi, epuizată, fără resursele vitalității, trăind doar în virtutea unei pure inerții istorice, ajunsă și aceasta la finalitatea sa inevitabilă. Grotescul copleșește destinul sau, mai bine zis, declinul tragic, prin arivismul altei lumi, mai întreprinzătoare, care accentuează cu prezența ei spărturile ori cel puțin fisurile interne ale lumii aflate în agonie. Înmormântarea Siei sau cariera Adei Razu, devenită fără mari dificultăți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. Îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să conviețuiască în mine cu sentimentul tandru religios al lui Herbert. Auden e un erou al meu, pentru darul limbajului și puterea lirică, mai puțin pentru înțelepciunea lui Goetheană
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
folosit cu libertate. El dorește, după cum spune în Prefața la Cromwell "un vers liber, curat, loial, îndrăznind să spună totul fără falsă pudoare, să exprime totul fără afectare; trecând într-un mod firesc de la comedie la tragedie, de la sublim la grotesc; pe rând pozitiv și poetic, totodată artistic și inspirat, profund și brusc, larg și adevărat; știind să sfărâme când trebuie și să deplaseze cezura pentru a deghiza monotonia alexandrinului; mai prieten cu ingambamentul care îl lungește decât cu inversiunea care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale popoarelor, sau apărarea solului național împotriva invaziilor străine, ca războaiele împotriva perșilor. De-abia mai târziu apar eroii izolați și independenți, care concep cu de la ei putere un scop al acțiunii, și realizează proiecte personale." Ce înțelege Hugo prin grotesc? Neatașat vreodată nici de codurile sociale, nici de canoanele estetice, grotescul se naște din spontaneitatea populară. Mare istoric al mentalităților, Hugo îi trasează istoria în mod strălucit, atât din punct de vedere sociologic, cât și literar. El citește însemnatele sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împotriva perșilor. De-abia mai târziu apar eroii izolați și independenți, care concep cu de la ei putere un scop al acțiunii, și realizează proiecte personale." Ce înțelege Hugo prin grotesc? Neatașat vreodată nici de codurile sociale, nici de canoanele estetice, grotescul se naște din spontaneitatea populară. Mare istoric al mentalităților, Hugo îi trasează istoria în mod strălucit, atât din punct de vedere sociologic, cât și literar. El citește însemnatele sale manifestări în marile sărbători ale carnavalului cunoscute atât în Antichitate, cât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și literar. El citește însemnatele sale manifestări în marile sărbători ale carnavalului cunoscute atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, în care valorile și regulile erau pe moment răsturnate, ca la unii scriitori antici precum Petronius, Juvenal, Apuleius etc. Grotescul generează atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra lui. El înflorește în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Petronius, Juvenal, Apuleius etc. Grotescul generează atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra lui. El înflorește în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată atins până atunci, după părerea lui Vigny, care declară, în 1836, în Jurnalul unui poet (Journal d'un poète): "Genul bastard, era tragedia fals antică a lui Racine. Drama este adevărată, fiindcă, într-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau Tisbé, corespondentul feminin al bufonului. Musset, cu Lorenzaccio, dă naștere unui personaj care reunește în el viciul cel mai atroce și puritatea cea mai exigentă. Totuși teatrul romantic, deviind de la scopurile sale teoretice, preferă, în realizările sale, sublimul în raport cu grotescul. Sublimul va asigura triumful lui Hernani, atât în 1830, cât și la reluarea din 1838. Théophile Gautier (1811-1872), care a asistat la crearea piesei, uluit, relatează, treizeci de ani după aceea, emoția lui și cea pe care au încercat-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mincinoasă. Zola subliniază de asemenea incoerențele și aproximările grăbite din Prefața la Cromwell. Tabloul făcut de Hugo asupra celor trei vârste ale umanității și despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este sufletul; să pretinzi că creștinismul a lucrat pentru adevăr, împărțind astfel pe din două elemetele artei: acestea sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este sufletul; să pretinzi că creștinismul a lucrat pentru adevăr, împărțind astfel pe din două elemetele artei: acestea sunt închipuiri de poet liric și nu de critic serios. Desigur, sunt alături de Victor Hugo, când cere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vers cu Ruy Blas (1838) și Les Burgraves (1843). 89 Numai Edmond Rostand, ultimul moștenitor al Romanticilor, va relua alexandrinul la sfârșitul secolului cu Cyrano de Bergerac (1897) și L'Aiglon (1900). 90 Bahtin face cu exactitate același tablou al grotescului ca și Hugo în Opera lui François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere (L'Oeuvre de François Rabelais et la culture populaire au Moyen Age et sous la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui Musset, tragedia clasică a revenit la modă. A se vedea "Despre tragedie, privitor la debuturile D-rei Rachel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau În case particulare și care dau oamenilor sentimentul unei comuniuni zilnice cu divinul. Este vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea”, după cum spune chiar numele său, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]