1,450 matches
-
vopsirea unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o mare frunzărită de vânt. Se oprise din treabă și se uitase până departe, în hăul zării, iar atunci, de la fereastra mansardei, făcuse la fel: măsurase în jur neclintirea însorită și, dintr-odată, știu că, pe vrute sau nu, chiar aceea era lumea lui: cu Eleonor agățată pe o creangă de pom, cu muște de primăvară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sentimentul că haina omenească ascundea un alt corp, din alt aluat, pe jumătate șerpesc, pe jumătate vegetal : în clipele în care o privea tronând în regatul ei magic, Corto întrevedea această natură ascunsă și se înfiora aruncând o privire în hăul parfumat din care se ridica acest trup nesupus degradării și morții. Reîntâlnirea cu Bouche Dorée era doar preludiul unei alte reîntâlniri, aceea cu Morgana Bantam. Moștenitoarea Companiei înflorise și frumusețea ei îl izbise pe Corto. Poate că de această femeie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la cafeneaua Roi d’Espagne, frecventată de studenți mult mai mari decît noi, În ochii noștri un adevărat Eldorado (tata ar fi zis lupanar). Am avut impresia că facem o ispravă grozavă pătrunzînd În acea cafenea precum speologii Într-un hău. Căutînd o masă liberă, mi-am zărit sora mai mare În brațele unui băiat pe care nu-l cunoșteam! „Hai, plecăm de aici, las-o În pace“, mi-a spus Jean-Claude, dar eu, dimpotrivă, m-am năpustit drept spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a le escalada pe fiecare. Pentru ca apoi, acestea să nu mai aibă nicio consistență, asemenea mlaștinilor pe care întregul oraș fusese odată construit. Nu mai era în stare să facă vreun pas și se uită neputincioasă la picioare și la hăul care se deschidea între două trepte. Închise ochii și se trase înapoi amețită. Avea capul greu și se forță îndelung până găsi puterea să îl ridice și să privească înainte, unde, chiar în fața ei, era propriul său etaj. Vederea propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
navighează pînă În miezul ei la bordul patului lui cel mare și moale. Se trezește după... cîte ore să fi fost? trage draperiile și deschide ușa de la balcon. Cerul e negru și ploaia cade În foi groase, iar vîntul zguduie hăul negru al golfului agitat. La televizor, analiștii bursei cîntăresc impactul penisului președintelui. E bun sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta Îi amintește Diavolului de vremurile În care a mai trecut prin astfel de Încercări: Înlănțuit pe fundul unei fîntîni, Închis În interiorul unui labirint, legat de un bolovan cu vulturi ciugulindu-i ficații, paralizat de Ioan din Patmos, aruncat În hău de Milton. Dar În toate acele nenorociri a fost singur. Nu a avut niciodată alături pe cineva cu care să vorbească În timp ce Își analizează singularitatea, cu siguranță, nu un doctor demonic de boli de cap. Dar ăsta e progresul, oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc sap până în interiorul pământului... mi-e frică de hăul începuturilor caut în valurile minții mele omenești... și găsesc în spatele cascadei orașul artiștilor ating cu mâna nimfa cerului... și găsesc răspunsul întrebării Cine sunt eu? Sunt pădurea hăruită de Dumnezeu Ce observ?: norii aripile îngerilor... cerul chipul meu lumina poeziei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ajunsă acasă, a văzut că iezii nu sunt, deși trebuia să ajungă de la școală acum o oră. Merge și-i caută în tot satul, pe la toate porțile și pe la toți tovarășii lor, dar nici urmă de ei. Parcă a venit hăul rău și i-a înghițit. Și caută capra, și caută, și caută peste tot, mai că nu se dădea de ceasul morții și plângea și suspina și nu mai știa unde să-i caute. Se așeză pe prispă să-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care se prăbuși. Îngrozit, Lucas simți ca Marie, inertă, ghemuită peste pietre, nu mai auzea că o strigă. O ridică pentru a o duce de acolo și a o lăsa pe iarbă. Pietrele se desprinseră atunci de pe mormînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase peste Lands’en În cursul nopții, cînd Marie Îl Însoți pe Lucas la plecarea primului bac. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care se Întorcea de la bucătărie cu un pahar În mînă, ajunse În spatele lui și-l strigă cu glas scăzut. Numai că el era În altă parte de acum. Departe. Foarte departe În timp... Fixa imaginile unui film de 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mă urmărea, bun Înțeles. Cred că se trântise pe pământ și nu mă slăbea din ochi. Nu mai era Înfricoșat, dar era Încordat ca o capră care tocmai se pregătește să sară din stâncă În stâncă, pe deasupra celui mai adânc hău. Hău. Da. Cuvântul acela precum vuietul surd de la Început de tot. Am coborât pe mal și m-am apropiat de un copac. Am apucat câteva crengi, să văd cât de tari erau. Of, of. Ce mai frânghii puteai să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urmărea, bun Înțeles. Cred că se trântise pe pământ și nu mă slăbea din ochi. Nu mai era Înfricoșat, dar era Încordat ca o capră care tocmai se pregătește să sară din stâncă În stâncă, pe deasupra celui mai adânc hău. Hău. Da. Cuvântul acela precum vuietul surd de la Început de tot. Am coborât pe mal și m-am apropiat de un copac. Am apucat câteva crengi, să văd cât de tari erau. Of, of. Ce mai frânghii puteai să faci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din adâncul pământului se auzi huruitul unei ape care curgea. - Apa asta are deja un nume. Oued. Când sunt cu prietenii mei, Îi spun Ouedul lui Aban, căci eu l-am găsit, râse el. Am coborât burțile de piele În hău și le-am scos doldora de apă rece. Era ea cam sărată, dar Aban ne spuse că o s-o sorbim În deșert mai abitir decât cea mai bună apă pe care am băut-o vreodată. Am mai mers o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicând un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tot spațiul central, iar accesul spre unica piesă de mobilier care a mai încăput, patul fetei, se face prin lipirea cu spatele de perete și înaintarea pe lateral, ca și cum ar călca pe o cornișă îngustă dincolo de care nu e decât hăul, pianul în care Izabela și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
citesc, scriu din nou și așa mai departe. Numai în același cartier, vreo patru sau cinci au deja romane sau plachete publicate, nemaivorbind de puștoaicele care nu știu cum să se mai dea în stambă vorbind de spermă și sânge menstrual și hăul existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi. De ce în Cuba? În clubul Cuba, deschis pe teritoriul fostului ștrand studențesc, cu piscină, fete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o deplasare regulamentară la Sudica, io fac puțină popreală și totul se aranjează. Nu s-a meritat? Aulius dădu să se ridice. Nu-i ieși decât un horcăit și mai adânc decât cel dintr-un paragraf anterior. Se desfundase cine știe ce hău și se revărsa acum magma. - Măi Verginel, uite mă, că nu vezi nimic când mori. Vezi un căcănar cum scoate din privată ciozvârte dintr-un om. Și nici nu se miră nenorocitul de cele scoase. Ca și cum toată viața numai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă Bez, că n-a mai deschis-o nimeni de când hău. Lurch urni cu greu capacul, susținându-l cu încheieturile, într-o poziție incomodă. Are o tonă! gâfâi el. Da’ puneți și voi mâna, ce stați! Luai o bucată de lemn de pe masa de lucru a lui Bez, o vârâi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușurat. Dar Marie, care tot își mânuia bucata de sârmă într-o grabă nebună, strică treaba. Exact când cercelul se desprinse din balama, se repezi să-l prindă cu cealaltă mână, dar nu reuși și-l scăpă prin deschizătură, în hăul de dedesubt. Se așternu o tăcere de groază, marcată numai de un zgomot abia perceptibil de obiect care cade în apă. Cei din grup se uitară unii la alții făcând fețe-fețe. Marie se holba la deschizătura din balama, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când te uiți la urși polari la televizor, mai că-ți vine să iei o pătură să ți-o pui pe umeri. Așa era și cu decorul luminat ca pentru miezul nopții, la fel de întunecat, de rece și de distant ca hăul, cu mobilele atârnând asemenea unor planete ciudate, care păreau cu atât mai ciudate în lumina slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deschise aproape instantaneu, permițând cuvintelor să se prindă într-un dans nebun... 17 Alerga aproape sufocat pe o potecă de munte nesfârșită. La un moment dat, mușchii refuzară să mai lucreze, iar el căzu, se rostogoli și se prăbuși în hău. După o lungă cădere - încă una, numai că nu-și dădu seama de asta -, desfășurată într-o tăcere deplină, se trezi pe pământ și constată surprins că trăia, ce chestie, nu mam dezintegrat, numai că s-a schimbat decorul, muntele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Simți mirosul amețitor de trifoi și de paiiște scăldată în soare și alunecă într-un somn dulce... I s-a părut că s-a împiedecat în întuneric și ar fi început să cadă fără să se poată opri, într-un hău. - De ce oare nu-mi pot lăsa în urmă trecutul!... se gândi el în somn. În lăuntrul lui se purta o luptă care rupea bucăți din sufletul lui... Era pierdut în trecut. O simți în preajmă... Când s-a întors si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]