KorAP: Find »[drukola/base=hal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...80 >

1,981 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

o scrisoare de la Abelman adresată dumneavoastră, nu firmei. E scris „personal“ pe ea, deci ar fi mai bine să o deschideți. A sosit de câteva zile. — Ce mai vrea și pisălogul ăsta? spuse supărat domnul Levy. — Se miră poate de halul în care a ajuns o întreprindere prosperă și în plină dezvoltare, spuse doamna Levy. Se întreabă ce s-a întâmplat după moartea lui Leon Levy. Poate Abelman ăsta are de dat vreun sfat unui om flușturatic. Citește, Gus. Va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
strigă doamna Reilly. Te-ai plimbat pe străzi to’ timpu’ ăsta, costumat ca de carnaval. — O eșarfă ici, o sabie de abordaj colo. Câteva sugestii abile și de bun-gust. Asta-i tot. Efectul general e captivant. — Nu poți merge în halu’ ăsta pe stradă, urlă doamna Reilly. — Te rog! Nu vreau altă criză de isterie. Îmi tulburi toate ideile care-mi prind formă în minte în legătură cu discursul. — Treci înapoi în cameră. Doamna Reilly începu să-l lovească pe Ignatius peste brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
înapoi în cameră. Doamna Reilly începu să-l lovească pe Ignatius peste brațe. Intră imediat înăuntru. Vezi că nu glumesc de data asta! Nu mă poți face chiar așa de rușine. — Of Doamne! Mamă, încetează. Am să fiu într-un hal făr’ de hal la discurs. — Ce fel de discurs ții? Unde te duci, Ignatius? Răspunde-mi, băiete. Doamna Reilly îi trase fiului ei o palmă peste obraz. Nu te las să pleci de acasă, nebunule. — O, Doamne, ți-ai ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Doamna Reilly începu să-l lovească pe Ignatius peste brațe. Intră imediat înăuntru. Vezi că nu glumesc de data asta! Nu mă poți face chiar așa de rușine. — Of Doamne! Mamă, încetează. Am să fiu într-un hal făr’ de hal la discurs. — Ce fel de discurs ții? Unde te duci, Ignatius? Răspunde-mi, băiete. Doamna Reilly îi trase fiului ei o palmă peste obraz. Nu te las să pleci de acasă, nebunule. — O, Doamne, ți-ai ieșit din minți? Pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
la marinarul tulburat. De ce te joci cu golanii ăia de sus? — El a spart ușa! — Ce poți să te aștepți de la el? Uite cum arată! — Despre mine vorbiți, pederaștilor? întrebă Ignatius supărat. Dacă ai de gând să te enervezi în halul acesta pentru o ușă, am serioase îndoieli că vei rezista prea mult în arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați mult timp. Lanțurile astea mă strâng. — Da’ mai tacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându-se spre ușă, sticlele de șampanie și paharele căzură pe dușumea și se sparseră. Vino înapoi cu papagalu’! strigă Darlene. Lana Lee era acum pe scenă și țipa. Orchestra se oprise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Mattie Ramble, Jones întinse ziarul pe tejgheaua barului și aruncă un val de fum asupra lui. — Ăăău! se plânse el domnului Watson. Grozavă idee mi-ai mai dat cu rahatu’ ăla de sabotaj! M-am sabotat pe mine-n așa hal, c-acu’ am ajuns iar vagabont. Mă tem că sabotaju’ ăsta se-mprăștie ca o bombă nucleară. — Țicnitu’ ăla gras ne-a garantat o bombă nucleară sută-n sută. Arunc-o asupra unuia, și-s prinși cu toții în raza ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

doar privi din depărtare, dar pe care nu-l putea prinde niciodată. — A, ți-ai revenit În sfârșit! Recepționera stătea În cadrul ușii cu mâinile În șolduri. — Dumnezeule, ce spaimă am tras! Ne-ai speriat de moarte! Ai idee În ce hal țipai? A fost de-a dreptul Îngrozitor! Zeliha stătea nemișcată, ascultând-o fără să clipească. — Trecătorii de pe stradă și-or fi Închipuit probabil că te tăiem În bucăți sau ceva de genul ăsta... Mă mir că nu ne-am trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Mamă, Îți povestesc totul, Însă, te rog, liniștește-te. Ochii lui Rose scânteiau de furie. Cât ura să audă pe toată lumea spunându-i să se liniștească. — Mamă, Îmi pare groaznic de rău că te-am făcut să te Îngrijorezi În halul ăsta. N-ar fi trebuit să fac asta niciodată. Îmi pare foarte rău, Însă nu ai nici un motiv să te Îngrijorezi, crede-mă. Rose a acoperit receptorul cu mâna. — Fetița mea e la Istanbul, i-a spus soțului ei cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
a fost un val de vinovăție față de scepticismul ei obișnuit. În toți acești ani râsese de filmele ieftine de acțiune când cineva avea un ochi vânăt, nefiind În stare să creadă vreodată că ochiul unui om se putea umfla În halul ăla din cauza unei singure lovituri. Spre deosebire de față, trupul nu-i fusese vătămat, a tras concluzia. S-a atins ca să vadă dacă mai era Încă În stare să simtă ceva. Cum se făcea că putea să simtă atingerea degetelor ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

să simt apăsat de o asemenea greutate din partea lui Încît nu cutezam să fac niște filme care să fie mai bune decît cărțile lui, și că mă miram că el, critic de cinema cu experiență, se lăsa orbit În așa hal Încît să le prezică unor emisiuni de televiziune turnate pe peliculă de 16 mm viitorul unui film artistic pe peliculă de 35 mm pe care l-aș fi putut turna pornind de la un scenariu al meu și Înconjurîndu-mă de tehnicieni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Bietul François, mereu În căutarea unui mod de a o scoate la capăt care să fie, În sfîrșit, cel nimerit! S-o scot la capăt din ce? De parcă eu nu știam, ascultînd comentariile lui Zscharnack, că eram agorafob În ultimul hal! Și claustrofob, pe deasupra. Și predispus la crize de tahicardie! Și, nu În ultimul rînd, Însurat! Orice neuropsihiatru vă va spune că agorafobia este cea mai handicapantă dintre nevrozele fobice ale adultului. Au fost așadar, În ordine: primo, căsătoria; secundo, tahicardia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
i-a dat cumva mamei și menirea de a mă curăța pe mine de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe că părerea părinților mei ar putea să mă chinuie În asemenea hal. „Ai treizeci și doi de ani și Încă te mai temi de tăticul!“, mă luase peste picior o tînără femeie pe care o invitasem la cină și căreia Îi vorbisem despre tata toată seara, uitînd să-i mai fac curte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

a fost nici un atac. ă Oare nu ți-a poruncit chiar Nicodim Fomici - pentru binele dumitale desigur - însă tot poruncă se numește, să nu te mai canonești atâta? Gândește-te ce ți-ar face dacă te-ar vedea în ce hal ești acuma. ă Eu nu ma tem de Nicodim Fomici. ă Eu nu spun că ar trebui să te temi de cineva, Ilia Petrovici. Nici măcar de mult stimatul nostru comisar șef. Totuși, dacă ai fi pus în situația să îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Se prea poate ca el să aibă propriile motive pentru a nu dori să ne vorbească. Consider că e foarte neglijent din partea dumitale să îl lași să scape, Ilia Petrovici. ă Dar nu aveam nici o idee că va dispărea în halul ăsta! ă Dragul meu domn, chiar nu îți dai seama când se râde de dumneata? Bineînțeles că nu îți reproșez nimic. La urma urmei, noi nu îi închidem decât pe cei pe care îi acuzăm. Porfiri își întoarse capul acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mai bine să îl urăști pe cel care ți-a ucis prietenii. ă Vă dați mare psiholog acuma. ă Cine este Boria? ă Oricine a fost, acuma nu mai este nimic. ă Te rog. Ia loc. Nu poți pleca în halul ăsta. ă Deci mă arestați? ă Nu îți cer decât ajutorul. ă Aha! ă Boria... ? ă Fusese administrator la clădirea lui Goriancikov. Mă lăsați să plec acuma? ă și adresa lui? Adresa de la clădirea lui Goriancikov. ă Cum vă închipuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
o pereche de șosete în plus. ă și mai aveți încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că nu. Cu siguranță dumneata...? ă Toate hainele pe care le dețin sunt pe mine. ă Dar nu e nevoie să trăiești în halul ăsta. ă De unde ați luat cizmele astea? Virginski ignoră remarca și încercă și celălalt picior. ă De unde crezi? ă Cred că i-au aparținut unui mort. Porfiri își strânse buzele amuzat. ă Așa-i că nu sunt de lepădat, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
serviciile mele. Foarte bine. Mă voi împăca cu asta. Voi accepta că Rataziaiev este un om liber. Dacă dorește să meargă la Tonso, eu nu am de gând să îi stau în cale. Dar să mă mințească pe mine în halul ăsta! Asta n-o mai înghit! O minciună sfruntată! Vedeți, însă, ceea ce nu știa era că eu am fost în Corpul Cadeților cu un văr al Prințului Stroganov-Golițin. Pe care s-a întâmplat să-l întâlnesc la Clubul Englezesc. și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pe cât ar fi sperat el, dar a fost îndeajuns să îl facă pe băiat să tresară a doua oară. Mai mult, reuși să o amuțească, cel puțin temporar, și pe cântăreața de la concertină. Nu te mai holba la mine în halul ăsta? De ce nu răspunzi? Ești mut? Ești imbecil? Ochii băiatului fură cuprinși de frică, fapt care îl înfurie pe Salitov și mai mult. Oare voi oameni nu înțelegeți...? Dar se opri, neputând să rostească ceea ce ar fi vrut ca ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
întâmplat. ă Boria. Vocea îi era încărcat rostind numele. ă Am înțeles. ă Boria era acolo. Ca să spun așa, cred că ne-a urmărit. Nu venise cu noi. Sau poate că a fost o conicidență că l-am întâlnit în halul ăla. ă În halul ăla? ă Era beat. Numai așa se poate explica purtarea sa. ă Dar ce a făcut? ă Ne așezasem să mâncăm într-o poieniță înconjurată de mesteceni. Ceilalți plecaseră la plimbare. Eu eram obosită și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
îi era încărcat rostind numele. ă Am înțeles. ă Boria era acolo. Ca să spun așa, cred că ne-a urmărit. Nu venise cu noi. Sau poate că a fost o conicidență că l-am întâlnit în halul ăla. ă În halul ăla? ă Era beat. Numai așa se poate explica purtarea sa. ă Dar ce a făcut? ă Ne așezasem să mâncăm într-o poieniță înconjurată de mesteceni. Ceilalți plecaseră la plimbare. Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

ori. Ziua următoare, la prânz. Când deschise Kitty ușa rulotei, mult după miezul nopții, Desert Rose se tot plimba prin cameră, plângând. Fața i se umflase, machiajul Îi cursese În dâre negre, Înfiorătoare, iar hainele Îi erau răvășite În ultimul hal. Plângea, probabil, de câteva ore. Văzând-o În starea asta, Kitty se bucură că nu avea pistol, altfel l-ar fi Împușcat fără ezitare și fără discuții pe Charlie. Credeam că nu mai ajungi, zise Desert Rose printre lacrimi. — Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
restaurantul de peste drum, ca să ia micul dejun, să se spele, să se schimbe și să se machieze. Spre surpriza ei, Însă, Desert Rose nu voia să se aranjeze. — Draga mea, dar arăți groaznic. Doar nu vrei să te vadă În halul ăsta? — Nu-mi pasă dacă mă vede așa. Ba e chiar mai bine, să vadă În ce stare m-a adus, să vadă cât m-a rănit felul În care s-a purtat cu mine. Vreau să se simtă prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
e rău, se enervă el și se Întoarse la articolul său despre Yankees. — Vreau să-mi sun avocata, insista ea. — Taci dracului din gură! Și stai jos! Dacă ți-e rău, borăște! Desert Rose tremura. — De ce-mi vorbești În halul ăsta? Ridică din nou privirea, nervos că-l tot Întrerupea. Îți spun pentru ultima oară, zise el rar, taci ! Dar de data asta formă un număr și-i sună pe detectivi. Robinson ajunse primul, gâfâind greu după ce urcase atâtea scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

-l zărisem, să nu sufăr, să mă apăr. Din acele zile n-am amintiri. Am aflat după aceea că Dinu mi-a adus în câteva rânduri mâncare și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormântare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]