3,185 matches
-
trecu direct la obiect. ― Dați-mi voie să vă rezum aspectele legate de cazul fiicei dumneavoastră, spuse el. Tessie observă imediat schimbarea. Spusese „fiicei“. Sexologul arăta reconfortant de medical În acea dimineață. Peste helanca de cașmir avea chiar și un halat alb. În mână ținea un caiet de notițe. Pixul său era inscripționat cu numele unei companii farmaceutice. Jaluzelele erau trase, iar lumina era slabă. Cuplurile din miniaturile cu moguli se acoperiseră discret cu umbră. Stând În scaunul său de firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne asemănam deloc, Zora sublinia Întotdeauna solidaritatea noastră. Ne luptam cu aceleași prejudecăți și neînțelegeri. Mă bucura acest lucru, dar Zora nu mi-a fost niciodată ca o soră. Nu Întru totul. Eram tot timpul conștient de silueta ei de sub halat. Mă plimbam de colo colo, ferindu-mi privirea și Încercând să nu mă holbez. Pe stradă lumea mă lua drept băiat. Capetele se Întorceau după Zora. Bărbații o fluierau. Dar ei nu-i plăceau bărbații. Numai lesbienele. Avea și defecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să vină în ajutor. Intrară cu toții înăuntru și se organizară fără nici un cuvânt. Vagabonzii o luară înainte și în urma lor veneau ceilalți opt. Începură cu parterul. Uciseră pe toți cei de acolo, în marea lor parte oameni de știință în halate albe, și scotociră peste tot. Dădură peste o scară care ducea într-un subsol. Mihail și Gavriil fură desemnați să exploreze dedesubtul clădirii. Ceilalți se duseră mai sus. Întâmpinară puțină rezistență la etajele superioare și descoperiră, într-adevăr, ceea ce Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
motiv? — Nu știu. — Și nu știți nici de ce a fost omorâtă sora dumneavoastră? — Dacă aș fi știut, v-aș fi spus. — În acest caz, de ce nu mi-ați vorbit de telefonul pe care l-ați primit? Și-o imagina În halat de baie, cu părul ud, În apartamentul unde valizele abia fuseseră desfăcute. Aparatul mai avea un receptor? Altfel, probabil că Romanel era În fața ei și o privea Întrebător. — Care telefon? — Cel pe care l-ați primit ieri-seară la hotel. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și rotunde, care dau impresia de sofisticare și sunt de efect. Aș purta pantaloni crem mulați, topuri strâmte din lycra, iar zonele unde se vede carnea ar fi îngrijite și bronzate. Hotărăsc că aș arăta fantastic chiar și într-un halat de baie. Mă uit la vechiul meu halat de baie care atârnă după ușă: e imens și voluminos. Îmi place la nebunie să mi-l înfășor în jurul trupului pentru că mă simt bine, însă încercând cu disperare să ignor faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt de efect. Aș purta pantaloni crem mulați, topuri strâmte din lycra, iar zonele unde se vede carnea ar fi îngrijite și bronzate. Hotărăsc că aș arăta fantastic chiar și într-un halat de baie. Mă uit la vechiul meu halat de baie care atârnă după ușă: e imens și voluminos. Îmi place la nebunie să mi-l înfășor în jurul trupului pentru că mă simt bine, însă încercând cu disperare să ignor faptul că arăt ca un balon cu picioare. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e imens și voluminos. Îmi place la nebunie să mi-l înfășor în jurul trupului pentru că mă simt bine, însă încercând cu disperare să ignor faptul că arăt ca un balon cu picioare. Dar când o să ajung slabă, am să păstrez halatul. Fiind unul bărbătesc, se va aduna în falduri în jurul noului meu corp atletic; mânecile vor atârna în jos, acoperindu-mi mâinile, iar eu voi părea drăguță și vulnerabilă. Atunci o să arăt minunat chiar și dimineața. Îmi închipui că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi mâinile, iar eu voi părea drăguță și vulnerabilă. Atunci o să arăt minunat chiar și dimineața. Îmi închipui că l-am întâlnit deja pe domnul Perfect și că stau fără machiaj și cu părul ciufulit încolăcită într-un fotoliu, cu halatul înfășurat în jurul meu, lăsându-mi la vedere doar picioarele lungi și strălucitoare, genunchii osoși. Și normal, el va fi îndrăgostit până peste cap de mine. Mă gândesc la asta ceva timp, după care îmi amintesc de revista mea. O scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa cum arată ele acum, nu există nici o șansă s-o placă pe vreuna dintre ele, și cu puțin noroc, vor fi exact în aceeași stare și când va ajunge el aici. ― Ei bine, arăți minunat, se oferă Lisa. E în halatul de casă, cu bigudiuri în păr și o mască de față, semănând incredibil de tare cu cineva care a fost tras de-a-ndoaselea printr-un gard. Ha! Nu mă pot abține, sunt atât de entuziasmată că dansez prin sufragerie, rotindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
adresă greșită? Fir-aș, sunt așa prost, probabil că am scris-o greșit. ― Nu! Sophie își revine, amintindu-și în același timp că arată oribil, că are prin păr niște chestii ascuțite și poroase, nu e machiată, și poartă un halat vechi și grotesc. Eu sunt nevoită să îmi țin mâna la gură ca să-mi înăbuș râsul care crește înăuntru. Sophie nu mai spune nimic, nu mai poate spune nimic. E absolut, sută la sută uluită și se dă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am toate instrucțiunile pe cardul AT&T. Geraldine m-a salvat din nou, insistând să iau această cartelă, ca să fie cât mai ieftin când îi dau raportul referitor la progrese. ― Bine. Ne vedem curând. Ies din baie înfășurată într-un halat de baie alb și pufos pe care Brad, grijuliu cum e, mi l-a agățat pe spatele ușii; am un alt prosop alb și pufos imens înfășurat peste părul umed. Îmi scotocesc în geantă și scot de acolo o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă cuprinde un val de greață când scutur din cap, încercând să mă lămuresc, să-mi dau seama ce se întâmplă. Apoi aud zgomote în bucătărie, farfurii care se lovesc una de alta, tacâmuri care scârțâie. Trag pe mine un halat și, cu mâna la cap, ca să-mi apăr mahmureala de vreun alt sunet brutal ce-ar putea veni din cealaltă parte a apartamentului, îmi fac ușor drum spre bucătărie. Rămân în tăcere în prag, uitându-mă la Brad și întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub frunte-i viitorul și trecutul se închiagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o desleagă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și totuși se căsătoriseră. Și-au petrecut noaptea nunții Într-un hotel din Boston. Amândoi fură dezamăgiți, dar Cornelia adormi În cele din urmă. Hubert nu putut Însă s-adoarmă și se-nvârti de câteva ori pe coridor În noul halat Jaeger, pe care și-l cumpărase special pentru voiajul de nuntă. În timp ce se plimba văzu toate perechile de pantofi, pantofi mari și pantofi mici, aliniate În fața camerelor. Văzând asta, inima Începu să-i bată frenetic și se-ntoarse În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte aranjat. Lumina intra pe ușă și prin fereastra În care erau expuse fructe, legume, cotlete și antricoate. O fată veni să ne ia comanda În timp ce alta se duse să stea-n pragul ușii. Observarăm că n-avea nimic pe sub halat. Fata care venise să ne ia comanda Își puse brațul pe după gâtul lui Guy În timp ce noi ne uitam pe meniu. Erau trei fete cu totul și fiecare se ducea pe rând să stea În prag. Bătrâna de la masă le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doi dolari și jumătate. Jack se simțea bine. John adusese o valiză În care era tot echipamentul. Jack Își scoase cămașa și gulerul și-și puse un pulovăr și-o jachetă ca să nu răcească cumva când ieșea, apoi Își puse halatul și echipamentul de ring În valiză. — Ești gata? Întrebă John. Îi sun să ne trimită un taxi. După câteva clipe telefonul sună și ni se spuse că taxiul ne așteaptă. Am coborât cu liftul, am traversat holul de la parter, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Jack. — Păi, meciu’ ăsta atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă-n Garden. — Da’ cu vremea n-ai cum să știi niciodată, zise Jack. John veni-n ușa vestiarului și-și băgă capul Înăuntru. Jack stătea acolo, cu halatul pe el, cu brațele Încrucișate pe piept, și se uita-n jos. John adusese doi asistenți care se uitau peste umărul lui. Jack Își ridică privirea. — A intrat? Întrebă. — Doar ce-a coborât, spuse John. Am pornit și noi. Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
servește același discurs de când lumea. Walcott Îl Întrerupe brusc. Apucă brațul lui Jack și Întrebă: — Pot să-l lovesc când mă ține așa? Ia-ți laba de pe mine. Nu filmează nimeni aici. Se-ntoarseră la colțurile lor. I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se duse repede spre mijloc. Walcott Îi ieși În Întâmpinare, Își atinseră mănușile și, imediat ce Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge pe față. I-am pus halatul pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu-l bagă nimeni În seamă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack se-ntoarse În colțul său, cu mersul ăla ciudat, smucit, și apoi l-am scos printre corzi, pe lângă masa presei, și pe culoar, printre rânduri. Mulți tipi Încercau să-l bată pe spate. Și el străbate toată mulțimea, cu halatul pe el, mergând spre vestiare. Publicul e mulțumit de victoria lui Walcott. Așa se paria la Garden. Odată intrați În vestiar, Jack se-ntinse, Închizându-și ochii. — Tre’ s-ajungem la hotel și să chemăm un doctor, spune John. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
A doua zi de dimineață, puțin după ce comandase un mic dejun american, porție mare, din apartamentul În care era cazat la hotelul Pagoda de Aur, auzi două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un longyin ponosit, cu șapca albă a angajaților hotelului, dar fără sacoul apretat și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca Harry s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am deschis ochii și m-am întrebat ce era cu mine acolo. Aveam o groază de lucruri lipite de corp: perfuziile, tubul, cardiograful. Tocmai am văzut că venea soția mea. Pentru că eram în sala de terapie intensivă, trebuia să poarte halat alb, mască și bonetă de plastic. Eu eram întins pe pat. «De ce am ajuns aici?» Nu cunoșteam motivul. Eram convins că avionul cu care mă întorceam din Guam s-a prăbușit, soția mea a fost salvată, iar eu eram grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește luna plină. O pisică albă, plictisită, aparținând, clar, gospodăriei și, aproape sigur, un fost pion important al casei, vine lângă el, se rostogolește pe spate, și omul o lasă să-i muște mâna stângă, în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]