2,290 matches
-
cîte un cal verde. Poate că l-au numit altfel religie, ideologie, dragoste dar îl au. Vera: (înțelegînd fondul afirmației) Și crezi că, într-adevăr, ține loc de convingeri, de certitudine? Mina: Nu. Știu că e fals, că e o halucinație împotriva căreia mă răzvrătesc... Dar am nevoie de ea. Și chiar dacă n-am să înving în această luptă, măcar o să știu că am avut curajul să lupt. (amîndouă rămân pe scaune, tăcute, fiecare cu gîndurile ei, dar liniștite de dezvăluirea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dat și nu există decît de ceva care nu există, dar ar putea să mi se dea. Ștefan. Măi, a dracului treabă! Și tu crezi în... ăsta... că nu-mi vine să-i spun cal! Ilie: (chinuit) Ei, aici e halucinația! Cred deși știu că nu-i adevărat. Dar ține locul... Ștefan: Măi, cumnate, eu îți iau calul! Ilie: (marșînd) Da?! Și ce-o să faci cu el? Ștefan: Îl iau cu mine... îl uit într-un tramvai... Ilie: N-are rost
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se impună. Ilie: Nu l-am lăsat eu. Viața l-a lăsat. Mina: Viața ta. Și a mea. Ilie: Mina, dar vreau să scăpăm de el. Mi-e frică de el! Mina: Și mie mi-e frică! Ilie: E o halucinație. Mina: Ai știut de la început, ca și la mine, că e o halucinație. Ilie: Și-atunci?! Mina: M-am obișnuit cu ea... De ce să căutăm alta? Ilie: Mina, trebuie să scăpăm de ea. Trebuie să aducem în casa asta un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Viața ta. Și a mea. Ilie: Mina, dar vreau să scăpăm de el. Mi-e frică de el! Mina: Și mie mi-e frică! Ilie: E o halucinație. Mina: Ai știut de la început, ca și la mine, că e o halucinație. Ilie: Și-atunci?! Mina: M-am obișnuit cu ea... De ce să căutăm alta? Ilie: Mina, trebuie să scăpăm de ea. Trebuie să aducem în casa asta un copil! Mina: Un copil pentru... acolo? O idee de copil? Ilie: Nu, un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de încredere în realitatea ce ți se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la această conceptualizare a realului, s-a stabilit o tipologie filosofică a imaginii 5: 1. Imaginea-copie caută sensul absolut, născut din dialectica vizibil/invizibil; 2. Imaginea-model este reprezentarea logică a realității; 3. Imaginea-fantomă, ca reprezentare psihică, aparține domeniului memoriei, visului, halucinației; 4. Imaginea poetică imprimă creației umane valențe retorice și estetice. Liant ontologic între latura senzorială și capacitatea intelectivă a naturii umane 6, imaginea, ca fenomen complex, dezvăluie nevoia omului, din toate timpurile, de a-și imagina multiple fețe ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dea la teatru. Îl vâna singuratec și din felul în care l-a chemat mi-am dat seama de cutremurarea lui. Cuvintele care-mi vin de departe ca să le adun într-un eseu despre Alexa, sunt: vizionar, viziune, entuziasm, coșmar, halucinații, cosmic, vis, vise, am visat, intens și identificare, fantastic în real, imagerie teatrală, timpul încremenit, existență, manechine, incertitudine, premoniție, diavoli, terapeuți, îngeri, eșec, mult curaj, paradis, lipsă de curaj și curaj miraculos. În vremea lucrului la Caragiale deveniserăm toți seismografe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vestimentare, coregrafice, asimilate organic de un discurs esențializat. Al doilea pe verticală, adunând și concentrând laolaltă energii și tensiuni ce acționează cu forța unei viituri, convertește totul în combustie, uneori atât de densă încât ridică realul prin dilatare în zonele halucinației, ale oniricului. Ambele nivele se întrepătrund. Fac același corp în perimetrii unei viziuni unitare, a unor modalități și mijloace de limbaj de o austeritate extremă. Dacă mă gândesc retrospectiv la spectacolele mari ale lui Alexa Visarion, Unchiul Vanea, Woyzeck, O
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
persoana 1, atunci firescul s-ar fi instalat și convenția ar fi funcționat fără doar și poate, pentru asta, se poate spune , regizorul și gânditorul scenariului nu ar fi trebuit să vorbescă, prin imaginile neutre ca narațiune și suspense,despre halucinație, despre himeră, despre iluzie și absolut, așa cum face prin acest film interior. Daca ar fi vorbit despre droguri sau violență ar fi fost altă acțiune dar drogurile și violența sunt și ele dar nu pentru a le face pledoarie de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
chiar din anul acesta: florilegii româno-italiene aparținătoare subsemnatului. Introducerea aparține editorului Pina Lupoi, "cap limpede" al versiunii italiene, dar și atentă cititoare și interpretă comparatistă a prozelor eminesciene, dovadă stând intuițiile sale de bun simț: "povestiri fantastice, viziuni asemenea unor halucinații, ca în E. A. Poe, dar, spre deosebire de acesta din urmă, Eminescu reușește să dea blândețe mistică până și unui chip de fantomă". Pe cât de numeroase sunt traducerile din poezia eminesciană și studiile critice apărute în Italia, în publicații periodice, volume, monografii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
suspine, oftaturi), verbe auditive care exprimă spaima (strig, plângând, scârțâie), muzicalitatea interioară realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele și prin repetiție; 11. Cromatica are anumite sensuri în definirea stărilor sufletești: verdele crud, rozul și albastrul sugerează starea de nevroză, violetul halucinația, albul inexistența, negru și roșu simbolizează moartea (Decor, Note de primăvară); 12. Olfactivul se regăsește prin mirosuri puternice, agresive: Toarnă pe covoare parfumuri tari/ Adu raze pe tine să le pun/ Sunt câțiva morți în oraș, iubito,/ Și-ncet cadavrele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înrolează în rândurile voluntarilor care plecau la Plevna, pe front. Stavrache era lacom de bani, dar și fricos, gândindu-se la judecata fratelui său. Se zvonea că Iancu Georgescu ar fi murit în război, dar cârciumarul nu era sigur, avea halucinații, i se părea că vede umbra celui crezut mort, în spatele ferestrelor și îi aude vocea: "Credeai c-am murit, neică?" Ultima "năzărire" este într-adevăr înfricoșătoare. Într-o noapte cu viscol, o umbră (fratele viu sau mort) avea o mare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos (de pildă, scena cu fetița care vine să cumpere marfă pe datorie); are gânduri tulburi, vedenii, halucinații, confundă planul real cu visul și se degradează psihic. Punctul culminant este reprezentat de întâlnirea reală dintre frați, în timp ce afară "viscolul urla". Iancu venise să-i ceară cincisprezece mii de lei, ca să acopere suma delapidată din fondurile regimentului. Intrând în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Stavrache este imobilizat, legat cu mâinile deasupra capului, de Iancu și de camaradul său. Dar acesta "îi scuipa și râdea cu hohot", și după ce aprinseră lumina, el "începu să cânte popește". E un caz patologic, evoluând de la lăcomie, la iluzie, halucinații, spaimă, nebunie. Urmărind stările de conștiință și de comportament, În vreme de război este o proză psihologică de factură naturalistă, care folosește monologul interior, stilul indirect liber, dialoguri sugestive. Stavrache este personajul principal, multidimensional, dinamic; acestuia i se face un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
i se face un portret caracterologic minuțios, fiind prezentat la început ca un om "foarte mulțumit; om cu dare de mână, cu han la drum". Având mereu senzații de incertitudine în privința dispariției fratelui său, hangiul trăiește o mare dramă, cu halucinații și închipuiri, acumulează tensiuni și în final cedează, epuizat nervos. La Hanul lui Mânjoală La Hanul lui Mânjoală este o nuvelă fantastică, în care acțiunea se petrece la limita dintre natural și supranatural. În acest spațiu se petrec întâmplări stranii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag căprița pe care o pusese în desagă; hangița îl așteapta pentru alte secvențe erotice; vraja se rupe la intervenția socrului, care-l duce la schit ca să scape de magie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la moarte. Se hotărăște să dezerteze și să treacă de partea românilor, este prins, noaptea, de locotenentul Varga, adus în fața tribunalului militar și condamnat la moarte prin spânzurare. Apostol Bologa este măcinat de contradicții interioare, trăiește un adevărat coșmar, are halucinații în timp ce se îndreaptă spre spânzurătoare. Aceeași construcție circulară ca în Ion și în romanul Pădurea spânzuraților, care începe și se termină cu execuția prin spânzurare. În timp ce locotenentul Svoboda fusese spânzurat într-un amurg noros, Apostol Bologa murea în zori. Pădurea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mult se duce naibii. Nebunul e un amant perfect În psihiatrie, atunci când o persoană are o afecțiune de intensitate psihotică, apare delirul: o tulburare de gândire prin care realitatea este în țeleasă greșit, pornind de la perceperea a ceea ce nu există (halucinație), trecând prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot nerealist. Delirurile sistematizate pot avea diverse tematici, iar una dintre ele este erotismul. Cel care delirează erotic simte o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mișcăm că un somnambul în afară de club. Toate îmi erau indiferente; din furnicarea străzilor, nu deosebeam decât tovărășii mistuiți de acelasi rău, atrași unul către celălalt de o tainica asociație. Numai între noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care i se prelungesc angoasele și habitudinile. Într-o obișnuită seară la club, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe care a sfârșit prin a-l accepta, însă cu urmări ce anunță, așa cum subliniază Cătănia, "primele simptome ale bolii literare". Pentru Sábato-copil, firav și sensibil, legat bolnăvicios de o mamă posesiva, chiar dacă deosebit de iubitoare, începe o lungă perioadă de halucinații cumplite, coșmaruri și crize de somnambulism. Mai tarziu, Sábato elev trăiește același sentiment de izolare și singurătate: "mă simțeam ridicol, un băiat de la țară, simțeam că lumea era oribilă și ostilă, că era imperfecta"15 -mărturisește Sábato până în ziua în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
existenței mele atât de dificile, participând la acel tragic eveniment, dat fiind că mă aflam în pântecele mamei mele; poate așa se explică toate acele spaime de neînțeles, cănd nu-mi dădeam seama dacă dormeam sau sufeream cu adevarat, acele halucinații, când mi se părea că de mine se apropie cineva cu o lanternă, un bătrân, pe care îmi era imposibil să îl evit, în ciuda faptului că mă ascundeam tremurând sub pătură"39. Un alt coșmar ce revenea cu obstinație în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca un substitut; este ca și cum ar fi fost lipsit de uterul sau sânul mamei, "acea regiune enigmatica unde se fac și se desfac destinele" si atat de importantă pentru relația făt-mamă în structurarea psihicului copilului 111. Astfel, Sábato suferă de halucinații de mic, chiar alterări de comportament (înțepă ochii păsărilor și pisicilor cu ace, ca și Fernando Vidal, personajul sau din Despre eroi și morminte), și are episoade de somnambulism. Obsesia să pentru lumea orbilor "mărturisesc că simt față de ei o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
De fapt, a și încercat, în furia să împotriva celui ce i-o răpea pe adorata mama, să-l strângă de gât. Mai tarziu l-a acceptat pe nevinovatul Arturo, insă urmele acelor evenimente au însemnat nenumărate nopți de insomnii, halucinații și coșmaruri. Mama a însemnat pentru Sábato o "fărâma de absolut", de aceea i-a și fost atât de greu să se despartă de ea, prima dată prin nașterea fratelui mic, apoi prin plecarea sa din satul natal. Ambele evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lucru, "viața se scrie pe maculator și nu mai putem să o trecem pe curat"120. La decernarea premiului Menéndez Pelayo, se spune în discursul omagial că, prin eseurile sale, amestec de luciditate și pasiune, prin narațiunile sale, pline de halucinații, de idei sumbre, de întâmplări circulare și obsesive, de introspecții atroce și calculate, de fragmente de paradis și de infern descrise cu minuțiozitate, Sábato reda românului măreția de a fi "sora nocturnă și deliranta a istoriei".121 SÁBATO ȘI CIORAN
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spui că te referi la memoriile lui, faimosul Raport. Eu cred că nu se poate vedea în el un document fotografic al faptelor originale, desi pot fi considerate autentice într-un sens mai adânc. Par mai degrabă momentele lui de halucinații, de delir, momente care erau de fapt prezente permanent în ultima etapă din viața sa, în care aproape că se izola sau dispărea. În paginile astea, eu văd un Vidal care, coborând în adâncurile infernului, ne mai flutură o batistă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]