1,540 matches
-
posibilitatea participării și a disensiunii, oare nu vorbim despre un regim democratic? Gândindu-ne la țări considerate democratice, ca Italia sau Elveția, caracterizate, prima de o receptivitate scăzută - oricum s-ar măsura această noțiune problematică - și a doua de o hegemonie a social-democrației care durează de câteva decenii, e dificil să considerăm aceste caracteristici ca fiind primordiale într-un regim democratic real. Rămânând la nivelul definiției empirice, Schmitter și Karl (1993, 40) adaugă la raționamentul lor un alt aspect, cel puțin
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și cel al partidului. În al doilea rând, dacă există un conflict în ceea ce-i privește, el nu apare din motive profesionale [Albright, 1980: 559]. În al treilea rând: militarii asigură un rol de garanți ai regimului și susținători ai hegemoniei partidului, capabili chiar să intervină asupra regimului, în caz de criză profundă a partidului. Se poate aminti de Polonia, în 1983. Mai exact, în situație de criză, militarii sunt o resursă pe care o fracțiune a partidului poate să se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
lui Dahl Sursa: Dahl [1970. trad. It. 1980, 7]. Evoluția fenomenului participării impune transformările greu reversibile, odată ce diferitele grupuri sociale și-au făcut intrarea în politică. Figura 4.1 sintetizează tabloul care rezultă plecând de la regimurile fără competiție și participare ("hegemoniile închise"), de la cele cu participare mare, dar fără posibilitate efectivă de competiție ("hegemoniile incluse"), de la cele cu participare limitată, dar cu posibilitate de competiție sau opoziție mare ("oligarhiile competitive"), de la cele în care participarea și competiția sunt mari ("poliarhie"). Dahl
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
transformările greu reversibile, odată ce diferitele grupuri sociale și-au făcut intrarea în politică. Figura 4.1 sintetizează tabloul care rezultă plecând de la regimurile fără competiție și participare ("hegemoniile închise"), de la cele cu participare mare, dar fără posibilitate efectivă de competiție ("hegemoniile incluse"), de la cele cu participare limitată, dar cu posibilitate de competiție sau opoziție mare ("oligarhiile competitive"), de la cele în care participarea și competiția sunt mari ("poliarhie"). Dahl [1970] evidențiază trei posibile căi pentru democrație. Prima: competiția precede incluziunea. Se trece
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
competiție sau opoziție mare ("oligarhiile competitive"), de la cele în care participarea și competiția sunt mari ("poliarhie"). Dahl [1970] evidențiază trei posibile căi pentru democrație. Prima: competiția precede incluziunea. Se trece printr-un proces, mai mult sau mai puțin gradual, de la hegemonia "închisă" la oligarhia "competitivă", și, apoi, la democrația de masă. A doua: incluziunea precede competiția; de la o hegemonie "închisă" se trece la una caracterizată de participări masive, și, apoi, în a doua etapă, la democrația de masă. A treia: posibilitatea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
evidențiază trei posibile căi pentru democrație. Prima: competiția precede incluziunea. Se trece printr-un proces, mai mult sau mai puțin gradual, de la hegemonia "închisă" la oligarhia "competitivă", și, apoi, la democrația de masă. A doua: incluziunea precede competiția; de la o hegemonie "închisă" se trece la una caracterizată de participări masive, și, apoi, în a doua etapă, la democrația de masă. A treia: posibilitatea existenței dezacordului și, în același timp, a creșterii incluziunii: este un fel de "scurtătură" spre democrație. Cele trei
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și, apoi, în a doua etapă, la democrația de masă. A treia: posibilitatea existenței dezacordului și, în același timp, a creșterii incluziunii: este un fel de "scurtătură" spre democrație. Cele trei secvențe descrise se pot complica dacă punctul de plecare (hegemonia închisă) este constituit de un Stat-națiune deja independent sau dacă democratizarea coincide cu nașterea sau crearea unui Stat independent. Aspectul cel mai important este faptul că prima secvență este tipică pentru diferite țări europene cum ar fi Marea Britanie, Suedia, Norvegia
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
integrarea stângii, începută mult mai devreme, a constat în compromisul istoric propus în 1973, care a fost reprezentat de abținerea parlamentară față de guvern (în perioada 1976-1979); etapa a continuat în anii de guvernare socialistă și s-a încheiat odată cu sfârșitul hegemoniei URSS în Europa de Est. Apoi, când PCI și-a schimbat numele în PDS (la începutul anilor nouăzeci), existența acelui tip de anticomunism nu mai avea sens. Alegătorii moderați au fost liberi să-și exprime, fără teamă, toată nemulțumirea, ascunsă ani de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
esențială pentru transformarea democratică. c) Al treilea factor este reprezentat de "slăbirea" aristocrației moșierești. Existența unei aristocrații independente, cu bază economică proprie, este un element esențial. Nobilimea se transformă îmbrățișând activități comerciale sau industriale. De asemenea, este decisiv faptul că hegemonia politică a aristocrației moșierești este "fărâmată" sau "transformată", dar și faptul că agricultorii sunt integrați într-un mecanism economic orientat către producția de piață. d) Al patrulea factor este absența unei coaliții aristocratico-burgheze dirijate împotriva țăranilor și a muncitorilor. Dacă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
istoriei, p. 49. 4 "Este posibil să gândim un model alternativ pentru tendință, și anume modelul ciclic. Acest model a fost dezvoltat în teoria relațiilor internaționale de școala neorealistă. Ceea ce dă mai multă autoritate acestui model - model al lupei pentru hegemonie - este posibilitatea de a valida ipoteza ciclului în planul economiei și al societății. Criza capitalismului constituie acum, după 50 de la instituționalizarea vieții internaționale, rațiunea unei noi dezbateri între realiști și idealiști". Corneliu Bîlbă, "Le sens de la justice. Eric Weil et
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
își dă propriile legi (Rousseau), își creează propria suveranitate (Hobbes). Libertate totală tocmai fiindcă e drastic limitată, stabilindu-și ca orizont lumea naturalelor pentru a se proteja de instituțiile supranaturalului, de ceea ce, în acestea din urmă, folosea prestigiul absolutului pentru hegemonie mundană, război religios, călăuzire autoritară a conștiințelor. Libertate drastic limitată pentru că dimensiunea supranaturală a omului a fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman în întregul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
tale își păstrează desigur noblețea, dar obiectul acestei dedicări nu mai e sacralizat, ci e resimțit ca proiect al indivizilor care își afirmă și își organizează existența-împreună. Biserica însăși a renunțat în genere la ideea că are de asigurat o hegemonie normativă asupra întregii societăți, pentru a recunoaște în schimb, din interiorul doctrinei creștine, libertatea religioasă și libertatea de conștiință a oricărei ființe omenești, fie ea creștină sau nu. Demnitatea și libertatea omului concret devin, în societățile Occidentului, valori ultime. Interesele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care subîntinde ideologiile politico-religioase fundamentaliste. Foarte asemănătoare între ele, aceste ideologii organizează grupul respectiv ca pe o enclavă de oameni perfecți, aleși, aflată în antagonism radical cu lumea exterioară, considerată deficitară. Dar e vorba despre o enclavă destinată să cucerească hegemonia asupra întregii societăți și să îi construiască viitorul. Potrivit noțiunilor propuse de studiile din seria de volume Fundamentalism comprehended. Martin E. Marty, R. Scott Appleby (eds.), Fundamentalism comprehended, The University of Chicago Press, vol. I-V, 1995. Exemplele menționate mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
perspectivă sociologică a religiosului. Ei impun religiei o definiție strict sociologică. Concep religia în termeni de putere, o reduc la performanțe colective cu impact politic, o definesc cantitativ prin predominanța ei în spațiul public, unde, într-adevăr, și-a pierdut hegemonia. Pe scurt, plasează religia într-o paradigmă secularizantă, care nu admite decît transcendențe secretate de umanul colectiv. Cu oricîte nuanțări, expresia ieșirea din religie definește o paradigmă condescendentă, de tolerare în modernitate a unui religios fragilizat. Pe de altă parte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
între cele două se inversează. Religiei îi e recunoscut un rost în măsura în care dă memorie colectivă, repere morale, conștiință civică, legătură socială pe scurt, în măsura în care ajută la buna funcționare a colectivității în secol. Creștinismul însuși, dat fiind că și-a pierdut hegemonia în societățile moderne, e deseori tentat să-și pledeze cauza în fața noilor suverani, să considere istoria și socialul ca instanțe față de care să se justifice, ca paradigmă în care să se conceapă pe sine. S-a vorbit despre seducția exercitată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
împotriva dominației religiei asupra societății, Luminile și Revoluția ridicaseră transcendența seculară a politicului. Acesta din urmă își trăgea prestigiul universal, unificator, eliberator tocmai din trăsăturile adversarului detronat. Odată cu instalarea democrației în societățile și în mentalul Europei, odată cu renunțarea Bisericii la hegemonia socială, acest prestigiu dobîndit prin opoziție a dispărut. Sublimarea politicii ca alternativă a religiei s-a epuizat pentru că a triumfat.2 După ce fusese subordonată statului în cursul secolului al XIX-lea, religia a fost separată de stat prin legea din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
uită însă să explice cum s-a exprimat voința poporului moldovean în constituirea RASSM în 1924, nici cum s-a auzit vocea sa în ultimatumul din iulie 1940. Nu trebuie să uităm, însă, nici orientarea filorusă a doritorilor instaurării noii hegemonii rusești post-sovietice. În timp ce tot ce este românesc este demonizat, fratele de la răsărit este elogiat ba, mai mult, se încearcă ștergerea crimelor comunismului în Basarabia. Referindu-se la foametea din 1946-1947, în care au pierit peste 200.000 de oameni, V.
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
mai accentuată de degradare/descompunere a timpului istoric. Motivul esențial: o alianță ilicită, agresivă, canceroasă cu politicul, un cîmp istoric (noțiunea de cîmp trimite chiar la sensul fizic al acesteia) asociat unui timp istoric în care spiritul este compromis de hegemonia dictatorială a politicului. Este ceea ce am numi căderea în temporal, derivă care poate schimba fundamental destinul unei comunități. Cu o precizare semantică: sintagma subliniată nu trimite pînă la capăt, ci doar aluziv și prin analogie (ca în figurile metaforei descrise
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
politice și ideologice și nu doar de relațiile de producție"686. Astfel, conceptul de "popor"/"oameni", remarcă McKerrow, "nu are un conținut legat în mod clar de clasă (socială - adăugirea mea)"687. Ca subiect/ți, sunt implicați în lupta pentru hegemonie: "Însăși articularea diverselor poziții ale subiectului constituie rezultatul unei lupte pentru hegemonie. [...] Hegemonia reprezintă însuși procesul de construcție politică a subiectivității maselor și nu practica unui subiect constituit în prealabil"688. Prin urmare, rezumă McKerrow, interacțiunea dintre clasa socială și
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
conceptul de "popor"/"oameni", remarcă McKerrow, "nu are un conținut legat în mod clar de clasă (socială - adăugirea mea)"687. Ca subiect/ți, sunt implicați în lupta pentru hegemonie: "Însăși articularea diverselor poziții ale subiectului constituie rezultatul unei lupte pentru hegemonie. [...] Hegemonia reprezintă însuși procesul de construcție politică a subiectivității maselor și nu practica unui subiect constituit în prealabil"688. Prin urmare, rezumă McKerrow, interacțiunea dintre clasa socială și "popor"/"oameni" (people, în limba engleză) este fundamentală în articularea unei "poziții
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de "popor"/"oameni", remarcă McKerrow, "nu are un conținut legat în mod clar de clasă (socială - adăugirea mea)"687. Ca subiect/ți, sunt implicați în lupta pentru hegemonie: "Însăși articularea diverselor poziții ale subiectului constituie rezultatul unei lupte pentru hegemonie. [...] Hegemonia reprezintă însuși procesul de construcție politică a subiectivității maselor și nu practica unui subiect constituit în prealabil"688. Prin urmare, rezumă McKerrow, interacțiunea dintre clasa socială și "popor"/"oameni" (people, în limba engleză) este fundamentală în articularea unei "poziții subiective
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
măsură, să întrebuințeze o retorică ce implică "oamenii"/"poporul": "Crearea sentimentului de unitate ideologică derivă din constituirea unui discurs al oamenilor/poporului"690, concluzie pe care viziunea lui Laclau o confirmă. Dacă, deci, clasele sociale își afirmă și, ulterior, consolidează hegemonia numai printr-o articulare discursivă a "poporului"/"oamenilor", "discursul ideologic care exprimă voința poporului/oamenilor construiește, simultan, "poporul"/ "oamenii" ca forță retorică"691 având un caracter dual, ambivalent. McKerrow observă că "oamenii"/"poporul" sunt, în același timp, "reali și fictivi
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
urmele fizice ale unei umilințe suplimentare a suratelor ei violate de bestiile oarbe cu bâte și pistol. Este cărăuș în repetate rânduri, tot ea are inițiativa să îngroape și bietele cadavre ale celor mai puțin rezistenți decât ea. Ea sfărâmă hegemonia bestiilor oarbe dar cu regretul de a fi comis o crimă. Pe ea o urmează câinele lacrimilor. Are vocație de lider, de salvator, de ființă care se sacrifică. Faptul că ea nu are nume nu se datorează lipsei de personalitate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lumii germano-romane și catolice cu lumea greco-slavă și ortodoxă”. Dincolo de aceste afirmații reducționiste, așa cum aprecia Gh. Cliveti, „problema orientală nu a constituit cauza, ci terenul ales de Rusia pentru disputa cu „forțele europene”, în vederea realizării obiectivului fundamental al politicii sale: hegemonia asupra Europei. Alți istorici, de la J. Ancel la A. Oțetea, definesc chestiunea orientală ca fiind un proces al reculului Imperiului otoman, al emancipării popoarelor subjugate și al intervenției politico-militare a Marilor Puteri interesate în “despuierea omului bolnav”. Pentru Francesco Ercole
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu caracter diplomatic erau înființate la Tulcea (1848) și Giurgiu (1849). Demersurile sale nu au găsit un răspuns adecvat la Londra, care privea cu neliniște mișcările revoluționare din Europa. Acestea puteau duce, în optica diplomației britanice, la o restaurare a hegemoniei Franței și la implozia Imperiului otoman și a celui habsburgic. Revoluția din aprilie 1848 din Paris amintea de momentul 1789, care nu era prea îndepărtat în spiritul contemporanilor. Principalele obiective ale Marii Britanii rămâneau menținerea integrității Turciei și stăvilirea tendințelor expansioniste
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]