2,559 matches
-
polițistului, al criptografului, care creează mitul, stabilind existența unei enigme” (/255). Statutul și importanța hermeneuticii În opera științifică a lui Eliade, au fost puse În lumină de Adrian Marino În Hermeneutica lui M. Eliade (). În memoriile și jurnalele lui Eliade, hermeneutica dobândește un „statut existențial”, care a fost subliniat de mai multe ori. Eliade Își asumă și Înțelege unele episoade din propria-i viață ca și din cultura modernă printr-o activitate hermeneutică: de pildă, yoga și tantrismul Îl ajută să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
M. Eliade (). În memoriile și jurnalele lui Eliade, hermeneutica dobândește un „statut existențial”, care a fost subliniat de mai multe ori. Eliade Își asumă și Înțelege unele episoade din propria-i viață ca și din cultura modernă printr-o activitate hermeneutică: de pildă, yoga și tantrismul Îl ajută să integreze acele experiențe anarhice din adolescență, când Își reducea orele de somn și-și Întărea voința Înghițind lucruri dezgustătoare; iubirea Îi relevă „misterul totalității”. În alte situații, el face paralele Între teoriile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
din adolescență, când Își reducea orele de somn și-și Întărea voința Înghițind lucruri dezgustătoare; iubirea Îi relevă „misterul totalității”. În alte situații, el face paralele Între teoriile fizicii moderne și diverse experiențe mistice etc. În artistică a lui Eliade, hermeneutica Își păstrează acest caracter existențial, fiind erijată, după cum aprecia I.P. Culianu, În tehnică principală de subzistență și de eliberare” (/256). „Hermeneutica În sine e salvatoare, nu sensul descifrat care e, sau poate fi, fără noimă” (/282). „Singurul sens al existenței
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
alte situații, el face paralele Între teoriile fizicii moderne și diverse experiențe mistice etc. În artistică a lui Eliade, hermeneutica Își păstrează acest caracter existențial, fiind erijată, după cum aprecia I.P. Culianu, În tehnică principală de subzistență și de eliberare” (/256). „Hermeneutica În sine e salvatoare, nu sensul descifrat care e, sau poate fi, fără noimă” (/282). „Singurul sens al existenței e de a-i găsi un sens” (). „Sensul” Îi este propriu omului, care nu poate trăi dacă nu are unul. „A
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a-i găsi un sens” (). „Sensul” Îi este propriu omului, care nu poate trăi dacă nu are unul. „A se elibera” Înseamnă a fi găsit un sens. Trebuie ca fiecare să-și caute Graalul său. Căutarea Graalului este o activitate hermeneutică. După I.P. Culianu, În primele două cicluri fantastice În care miracolul irupe În lume, „sensul este transcendent față de hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se elibera” Înseamnă a fi găsit un sens. Trebuie ca fiecare să-și caute Graalul său. Căutarea Graalului este o activitate hermeneutică. După I.P. Culianu, În primele două cicluri fantastice În care miracolul irupe În lume, „sensul este transcendent față de hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se creează „mitul”. Întreg mesajul lui Eliade ar putea fi rezumat astfel: pentru a putea supraviețui, trebuie să practicăm hermeneutica
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
caute Graalul său. Căutarea Graalului este o activitate hermeneutică. După I.P. Culianu, În primele două cicluri fantastice În care miracolul irupe În lume, „sensul este transcendent față de hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se creează „mitul”. Întreg mesajul lui Eliade ar putea fi rezumat astfel: pentru a putea supraviețui, trebuie să practicăm hermeneutica. Trebuie mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Căutarea Graalului este o activitate hermeneutică. După I.P. Culianu, În primele două cicluri fantastice În care miracolul irupe În lume, „sensul este transcendent față de hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se creează „mitul”. Întreg mesajul lui Eliade ar putea fi rezumat astfel: pentru a putea supraviețui, trebuie să practicăm hermeneutica. Trebuie mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
hermeneutica Însăși”, iar În cel de-al treilea ciclu „sensul este stabilit de hermeneutică” (/256). Prin intermediul hermeneuticii se „născocește misterul”, „enigma”, se creează „mitul”. Întreg mesajul lui Eliade ar putea fi rezumat astfel: pentru a putea supraviețui, trebuie să practicăm hermeneutica. Trebuie mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o creează, ea este „mecanismul producător de mister” (/257). CAPITOLUL al IVlea REVELAȚIA MAGICULUI PRIN FORMELE SACRLUI IV. 1. Inserția magicului În ontic Cei mai mulți dintre
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cu M. Eliade, E. Ionescu, Șt. Lupașcu și Gr. Cugler, Editura Cartea Românească, București, 1992. 41. Lotreanu, I.: Introducere În opera lui M. Eliade, Editura Minerva, București, 1980. 42. Meselin, M.: Știința religiilor, editura Humanitas, București, 1993. 43. Marini, A.: Hermeneutica lui M. Eliade, Editura Dacia, ClujNapoca, 1980. 44. Micu, D.: Prefață la volumul Noaptea de Sânziene, Biblioteca pentru toți, București, editura Minerva, 1991. 45. Nistor, M.: Istoria și filosofia religiei, volumul I, Curs tipărit, Iași, 1990. 46. Roșca, D. D.
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Prin urmare, pare că este tot mai important și mai necesar ca vieții noastre afectiv-emoționale să i se acorde (o tot) mai multă atenție, să ne preocupe (mult) mai mult, mai profund, mai sistematic, mai serios. Este necesară o abordare hermeneutică, comprehensivă a lumii emoțiilor și a sentimentelor, a nevoilor noastre afective. Învățăm despre domenii de cunoaștere ale lumii exterioare, tot mai diverse și tot mai întinse, dar nu și despre pacea interioară, despre distincția dintre diferitele stări afective, despre importanța
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și "descriptive" a fenomenelor culturale ca fenomene naturale de partizanii unei alte abordări, "comparativă" și "normativă", centrată pe diversitatea, relativitatea și contrastul culturilor. Wilhelm Dilthey (1833-1911) a încercat să dea un fundament științelor morale ale culturii sau ale spiritului prin hermeneutică, înțeleasă ca interpretare a "urmelor" sau a manifestărilor spiritului. El propune o concepție cu două niveluri: există bunuri materiale care sunt o mărturie a trecutului și reprezintă urme ale acestuia, care sunt producțiile culturale; aceste bunuri au o semnificație. Știința
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ar începe totuși decât în momentul precis când trebuie să se explice prin interpretare" (Max Weber, 1992, p. 308). Sau: "O interpretare cauzală corectă trebuie să fie semnificativ adecvată și cauzal adecvată [...]. Altfel, avem o probabilitate statistică necomprehensibilă sau o hermeneutică fără probă. Dacă ne limităm la regularități, intrăm într-o problematică diferită de activitatea comprehensibilă: cea a condițiilor, a obstacolelor, a ocaziilor, a factorilor". Max Weber, 1995, vol. I, pp. 39-40. Totuși, deși Weber este clar în ceea ce privește complementaritatea abordărilor, trebuie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este știința care își propune să înțeleagă prin interpretare activitatea socială și să explice cauzal derularea și efectele ei." Max Weber, 1995, p. 28. Garfinkel (1917-1987) a fost influențat de Alfred Schütz (1899-1959), pentru care sociologia trebuie să fie "o hermeneutică a vieții sociale" ( Le Chercheur et le quotidien, Méridiens, Paris, 1987). Bun cunoscător al lui Weber, el dă întâietate semnificației, introducând, în plus, ideea unei sociologii "în curs de realizare", al cărei principiu determinant ține mai mult de efectuarea ei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și refuză impunerea normelor. Habitus: folosit foarte frecvent de Bourdieu (dar provenit dintr-o lungă tradiție de gândire care începe de la Aristotel), acest concept trimite la dispozițiile dobândite (prin asimilare și inculcare), dar și la potențialitățile creatoare ale subiectului activ. Hermeneutică: știința interpretării, care urmărește să în-țeleagă conduitele (din punctul de vedere al valorilor care le orientează) și urmele obiectivate care le simbolizează. Ideal-tip: instrument metodologic care urmărește să organizeze diversitatea realului pentru a facilita interpretarea, construind tipologii (cf. tipurile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
150, 152, 154-157, 173, 185, 189, 192, 206, 216, 218, 238-239, 257, 266, 277, 283, 287, 305, 310. Gust, 33, 51, 106, 109, 115-116, 129, 140, 188, 220-221, 252, 258, 278, 281-282, 284. H Habitus, 115, 184, 276-277, 281, 285. Hermeneutică, 21, 25, 137, 291. Heteronomie, 29-31, 36. Holism, 44, 285, 299, 306. I Identificare, 11, 54, 100, 121, 157, 172, 247, 256. Identitate colectivă/individuală, 11, 72, 77, 80-81, 126, 131, 155, 157-158, 170, 224, 235, 238, 278, 292-294, 301
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
importante. Dar pentru că la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii și ale libertății noastre, am intitulat totuși această carte Despre limită. Ce excepția Anexelor, care reprezintă formele pe rând abandonate ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe o reușită inspirație onomastică. Dar niciodată o asemenea disciplină nu a înghețat în contururile termenului de la care ea și-a luat numele. De obicei, asemenea discipline au luat naștere sau s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. "Hermeneutica", de care de la Dilthey încoace a rămas legat destinul tuturor "științelor spiritului" și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării "libere", își are precedența într-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Confesiunile sau De civitate, ci De magistro. Cartea lui Isus, nu cel din Nazaret, cartea lui Isus Cristos n-am îndrăznit niciodată s-o anexez cultural și simt că n-aș avea niciodată dreptul să fac din ea obiect al hermeneuticii; nu-i pot da numele meu." Luni, 3 octombrie 1977 Zi de debut proastă, indispus de ceea ce trebuie să lucrez - pagini de plan despre simbol, despre care am citit prea puțin și care, deocamdată, îmi apare ca o temă străină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jumătate, secolul 20 și Orient. Mâine discutăm proiectul cu Noica. Mă gândesc câtă nevoie am de gândire orientală pentru o metodologică dezvățare de ticurile specifice intelectului analitic european, dihotomizant până la exasperare. Două autocorecții europene: "rațiunea" din sistemul lui Hegel și hermeneutica recuperantă de originaritate a lui Heidegger. Marți, 11 octombrie 1977 Am terminat capitolul despre Cassirer și mâine plecăm din Păltiniș. Dimineața îmi recitesc conspectele pentru celălalt capitol al lucrării, Simbol lingvistic și simbol artistic. Citesc apoi aplicarea psiholingvistică a lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eram obsedat de părerea pe care și-ar fi făcut-o despre lucrarea mea. Nu ar fi ridicol să mă întreb astăzi ce crede Paul Ric´ur despre mine? În afară de problema în sine, de problema ființei sau de cea a hermeneuticii, de pildă, nu-mi pasă de nimic." După masa de prânz, îi propun să reluăm de a doua zi discuțiile privind prezumtiva mea monografie noicistă. "De ce vrei, dragul meu, să mă îngropi cu orice preț? De ce nu îmi dai dreptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu traduc "exact"." Deși filologic vorbind sânt în continuare uimit, simt că Noica e singurul la ora actuală care are puterea să domine, aici, un text heideggerian. Nu poți veni cu mâna goală în fața lui Heidegger. Dar atunci înseamnă că hermeneutica începe o dată cu actul traducerii. La prânz, când ieșeam cu Noica de la cantină, în ușă ne salută un zidar: "Vă tot văd pe aici de la o vreme, îi spune el lui Noica. Pesemne că sînteți frizerul stațiunii?" Joi, 14 decembrie 1978
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la o amintire din copilăria lui Goethe în Poezie și adevăr și pentru că sânt indignat, vreau să vă spun că o interpretare nu trebuie să fixeze niciodată faptul respectiv în exactitatea unei explicații, ci doar să-l ridice la înțelegere. Hermeneutica proastă are ambiția explicației, care ca explicație vrea să rămână singura, ratând adevărul în favoarea exactității. Hermeneutica bună se mulțumește cu înțelegerea și lasă astfel faptul deschis unei interpretări care se multiplică prin varietatea actelor înțelegerii. Coerența lecturii respective contează, o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să vă spun că o interpretare nu trebuie să fixeze niciodată faptul respectiv în exactitatea unei explicații, ci doar să-l ridice la înțelegere. Hermeneutica proastă are ambiția explicației, care ca explicație vrea să rămână singura, ratând adevărul în favoarea exactității. Hermeneutica bună se mulțumește cu înțelegerea și lasă astfel faptul deschis unei interpretări care se multiplică prin varietatea actelor înțelegerii. Coerența lecturii respective contează, o lectură care nu limitează categoric, ci doar propune. Dacă citesc de pildă Suplicantele lui Eschil interpretîndu-le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca de obicei, nu am avut până acum puterea să le trec în jurnalul meu. Sânt puțin apăsat de ce mi-am propus să fac - câte o pagină Oxford (din ultimele 30 la Phaidros) și revizuirea traducerii la submediocra carte despre hermeneutică a lui Hufnagel. Ținîndu-mă de porția zilnică, nu am găsit răgazul notelor jurnaliere. Încerc să refac cele două zile care au trecut. În prima seară l-am pus pe Noica la curent cu întîmplările bucureștene legate de lumea noastră. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]