1,093 matches
-
clinico-psihologice a bolilor psihice, urmărește explicarea apariției și evoluției clinice a acestora dintr-o perspectivă psihodinamică legată de factori exclusiv, sau dominanți, psihologici. În această direcție de gândire se înscriu următoarele teorii: a) Teoria patoplastiei bolilor psihice prin inducție sugestivă hipnotică așa cum a fost demonstrată de J.M. Charcot și Școala de la Galpetrière, în cazul isteriei (P. Janet, J. Babinski etc.). b) Teoria psihanalitică dezvoltată de S. Freud, care explică geneza bolilor psihice prin dinamica pulsiunilor inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reproducerii și studierii unor manifestări psihopatologice. Substanțele psihotrope În psihofarmacologie, prin substanțe psihotrope se înțelege acel grup de substanțe chimice, naturale sau de sinteză, care, administrate unor subiecți normali, pot induce modificări variate ale funcțiilor psihice (euforizante, tranchilizante, sedative, anxiolitice, hipnotice) sau care la bolnavii psihici pot determina efecte terapeutice pozitive de restaurare a echilibrului psihic (antidepresive, antihalucinogene etc.). Alături de acestea, mai sunt cunoscute o gamă largă de substanțe psihotrope care, administrate, produc efecte „negative” inducând apariția unor manifestări psihotice, delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dacă cele două substanțe mai sus menționate, apar și aparțin bazinului european al Mediteranei, în mod egal, din vechime sunt cunoscute și utilizate în Asia, în special în China și India, opiul și derivatele acestuia, tot pentru efectele sale analgezice, hipnotice și de derealizare. Aceste preparate au fost introduse și utilizate în medicina europeană, inițial de Paracelsus și, ulterior, de Sydenham. Dintre derivatele de opiu, cel mai cunoscut și folosit în medicină este morfina. Opiaceele produc o stare de liniște, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai cunoscute de producere a unor tulburări cu caracter reversibil din sfera funcțiilor neurologice (anestezii, parestezii, contracturi, paralizii, afonii etc.) sau a funcțiilor psihice (bizarerii, automatisme, crize de diferite aspecte, puerilism etc.) constă în utilizarea inducției sugestive în cursul somnului hipnotic. În cursul hipnozei se produce o permeabilizare a conștiinței subiectului, care devine extrem de receptiv la „ordinele” care i se dau de către experimentator. Acesta poate „manipula” personalitatea subiectului său, obținând „tablouri clinico-psihiatrice” dintre cele mai diferite, cu un mare polimorfism, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mare polimorfism, așa cum sunt ele realizate în cursul crizelor isterice. Metoda a fost utilizată, în sensul acesta de J.M. Charcot. Ea are însă și avantajul de a putea anula simptomatologia nevrotică a bolnavilor adevărați prin „decondiționarea” acestora în cursul somnului hipnotic. Ca și psihozele experimentale produse prin administrarea de substanțe farmacologice psihotrope, și în cazul metodelor neuropsihologice, mai sus menționate, tulburările psihice produse experimental au un caracter reversibil. Ele nu sunt nocive și sunt lipsite de consecințe negative pentru personalitatea subiecților
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ordin terapeutic. În general, există numeroase tentative de producere experimentală a tulburărilor psihice nu numai cu ajutorul substanțelor chimice. Primele încercări-datează din secolul al XIX-lea când au fost produse tulburări psihice induse prin sugestie, în cursul stărilor de somn hipnotic. S-a stabilit astfel că sugestia are un dublu rol, esențial, în viața psihică. Pe de o parte, poate avea efecte psihoterapeutice, de persuasiune, în corectarea unor tulburări neurologice sine materia, de factură funcțională, în special a celor din cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca fiind boli funcționale. Studiul și cunoașterea clinică a nevrozelor înregistrează o dezvoltare considerabilă între anii 1360-1890 prin contribuțiile lui J.M. Charcot, A.A. Liébault, J. Berheim. Ei au reușit să reproducă simptome clinice de tip nevrotic induse cu ajutorul sugestiei hipnotice. Din acest moment, nevrozele sunt considerate a fi tulburări psihogene (J. Babinski, Gilles de la Tourette). În secolul XX cunoștințele despre nevroze se dezvoltă în mod considerabil. E. von Kraft-Ebbing vorbește despre psihonevroze, la fel ca și F. Raymond, subliniind prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică lentoare, se clarifică o existență vinovată. Casa Emilianei (1975), deși operează cu aceleași motive, se construiește nu monovalent, ca până acum, ci plurivalent, fiind, pe de o parte, o însumare de procese de conștiință și, pe de alta, un cumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
curiozități. El stabilește un anumit protocol al Întrebărilor. Dă relații despre locul unde se găsesc răspunsuri la Întrebări. Și Întrebări la răspunsuri. Mai mult, jurnalul determină și genul de Întrebări pe care le poate formula cititorul. El instaurează un raport hipnotic Între cei doi (În egală măsură) (co)autori ai „cărții”. O anumită lentoare, monotonia indiscutabilă a jurnalului, instaurează relația de subordonare a cititorului. El nu fusese prevăzut, el nu participase la proiectul scriitorului. Cititorul de jurnale se simte un intrus
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
echivalent epileptic. Spre deosebire de automatismul ambulator, acesta apare și se manifestă numai în somn. Bolnavul se scoală și efectuează robotic activități motorii complexe: se plimbă, urcă scări, coboară, se întoarce și se culcă la loc. Persoana are amnezia episodului. 5) Transa hipnotică: este determinată de sugestia hipnotică. 4.1.6.5. Tulburări de fidelitate a reflectării 1) tulburări referitoare la orientarea în spațiu; 2) tulburările orientării în timp; 3) tulburările orientării autopsihice; 4) tulburările orientării alopsihice; 5) tulburări de tip delirant; 6
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acesta apare și se manifestă numai în somn. Bolnavul se scoală și efectuează robotic activități motorii complexe: se plimbă, urcă scări, coboară, se întoarce și se culcă la loc. Persoana are amnezia episodului. 5) Transa hipnotică: este determinată de sugestia hipnotică. 4.1.6.5. Tulburări de fidelitate a reflectării 1) tulburări referitoare la orientarea în spațiu; 2) tulburările orientării în timp; 3) tulburările orientării autopsihice; 4) tulburările orientării alopsihice; 5) tulburări de tip delirant; 6) tulburarea oneiroidă (amestec de vis
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot induce delirium Alcool Cocaina Amfetamine Corticosteroizi Anestezice Medicație gastrointestinală Analgezice Halucinogene Agenți antiastmatici Relaxanți musculari Anticolinesteraza Dioxidul de carbon Anticonvulsivante Monoxidul de carbon Antihistamine Opioide Antihipertensive și medicamente cardiovasculare Organofosfați Antiparkinsoniene Medicație psihotropă cu efecte secundare anticolinergice Canabis Sedative, hipnotice, anxiolitice Delirium-ul constituie probabil sindromul psihiatric cel mai întâlnit în spitalele fără specific psihiatric, în special la persoanele în vârstă. În jur de 10% din vârstnicii internați pentru probleme somatice dezvoltă delirium înainte de internare, iar alți 10-15%, pe parcursul spitalizării
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
secreției de ocitocină, toate achizițiile mnezice prenatale (inclusiv eventualele traume) se uită, ceea ce înseamnă că ele sunt transferate în „visteria”încăpătoare a inconștientului, de unde pot fi readuse în arenă conștiinței prin anumite metode precum: stimularea lobului temporal al creierului, regresie hipnotică, terapie psihianalitică, terapie psihedelică, respirație holotropică etc. Desigur nu este cazul, oricât ar fi de interesant, să contabilizăm acum care sunt principalele caracteristici aferente psihismului prenatal. Există în literatura de specialitate, mai ales în cea străină, destule lucrări pe această
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
D. Zimberoff (2002, apud Cotigă 2010) intensitatea experienței, ori fără îndoială nașterea îndeplinește cu prisosință această exigență. Dr. D.B. Cheek (1992), o autoritate în domeniu, a conceput o ingenioasă modalitate de validare a datelor furnizate de persoanele care, sub regresie hipnotică de vârstă, și-au rememorat propria lor naștere. Procedura era aparent simplă, dar cronofagă, întrucât medicul respectiv a avut grijă, ca în timp ce asista diverse nașteri să noteze, cu maximă parcimonie, toate detaliile aferente. Peste ani, când bebelușii respectivi erau deja
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lor naștere. Procedura era aparent simplă, dar cronofagă, întrucât medicul respectiv a avut grijă, ca în timp ce asista diverse nașteri să noteze, cu maximă parcimonie, toate detaliile aferente. Peste ani, când bebelușii respectivi erau deja adulți, au fost conduși, prin regresie hipnotică, până la episodul propriei lor nașteri și invitați să relateze tot ce-și amintesc. Confruntând cele două categorii de informații, colectate la distanță de ani, Cheek a constatat prezența unei imperturbabile similitudini, care viza inclusiv detalii de factură tehnică. Dar configurația
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prima dintre ele vizează existența prenatală, iar celelalte trei se referă la secvențele nașterii propriu-zise. Matricea perinatală I (MPF I) Indiferent prin ce metode i se oferă unei persoane șansa de a-și activa această secvență a existenței sale (regresie hipnotică, terapie psihedelică, respirație holotropică etc.), în alternativa că a beneficiat de o gestație optimă („uter bun”), aceasta are parte de experimentarea unei simbioze cu propria mamă, populată cu scene încântătoare: câmpii nesfârșite, cu flori multicolore, imensități albastre de mare, spații
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
gratuitate, să intre în jocul nostru, nesimțind probabil gradul de ușurătate la care ne aflam, evident, programatic, sau, poate, nevrînd, pur și simplu să se includă, să se complacă, ochii lui, foarte injectați și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din cînd în cînd de pe buza de jos cîte un firișor de tutun negru, ideea modelului, intrată nu știu cum în tehuiul nostru malaxor, îl crispase chiar de la început, ce model? care model
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la birou la ușă, imensă, pentru ca cel intrat să aibă timp să facă pe el, parcurgînd-o), deci așezat pe un scaun, acceptînd intrarea unui personaj pe care dictatorul vrea să-l nimicească numai și numai prin prezența lui (într-adevăr hipnotică): personajul deschide ușa, intră, începe să facă pașii fără sfîrșit pînă la biroul ducelui, acesta, jucîndu-și îngroșat rolul, își balansează (adică distrat și nonșalant) scaunul, iar cînd victima ajunge foarte aproape, neatent, Mussolini se prăbușește caraghios pe spate. Vă imaginați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de exponenții, aș vrea să-i cred exponenți, ai unei societăți românești care, oricît ne-am frăsui în dreapta și-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic măriți. Spectacol în sine e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și băieți fermecători, cu aer proaspăt, extrem de inspirat și de neuniform îmbrăcați, defilare fastuoasă la intrarea în săli sau în foaierele pauzelor. Ce tonică e această defilare a celor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fereastră, își ia minusculul aparat de fotografiat, iese pe culoar și, maniacal, își fotografiază locu-i rămas gol, pe care odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni. Un soni, îmi zic. Nu. E chiar un olandez normal, un păsăroi jovial, mereu pe avioane, pe trenuri. Legăm discuții. A-nvățat bine româna, doar cît a stat pe-aici de cîteva ori. Știe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum niște vociferări paralele, ale mele, oricum șoptite ca înainte, ale lui, ritos-articulate, aproape țipate, ca și cum nu mi-ar fi vorbit numai mie. De altfel, nici nu stătea să-și termine fraza, mi-o sufla rece în față, mă fixa hipnotic, după care, brusc, o lua în altă parte. Îmi vorbea cîteodată tare dintr-un capăt în celălalt al sălii, unde mă aflam, peste lumea din scaune. Care întorcea capul mirată. După concertul din seara asta, trebuie să-i fac obișnuita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiecte supuse de designerul homo-pedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște, panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncena privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă tipografic), la cea ca atare, în fața capodoperei. Distanță hipnotică, aș numi-o, pentru încărcătura... hermeneutică. Să vezi, o viață, " Dejunul pe iarbă" al lui Manet în mult răsfoitele albume și, brusc, să te afli în fața originalului (fie el chiar vag dezamăgitor), iată consumarea unui act lesne de trimis la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]