1,662 matches
-
piardă un ostaș. În adevăr, diplomația împăratului bizantin a atins prin acest succes material apogeul. Încheierea înțelegerii dintre Mangu-Timur și Nogai, cu Mihail al VIII-lea a avut repercusiuni și asupra Țărilor Române. Odată liniștea asigurată în sud-estul european, hanul Hoardei de Aur a procedat la un recensământ general, care a durat între 1271 și 1277. Voievozii locali sub supravegherea guvernatorilor militari mongoli baskaki și doroghi (administratori financiari) au organizat în același timp echipe de scriitori - peseți, la sate, care au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau concentrate, apoi, în mâinile voievozilor, care le predau baskakilor sau doroghilor, și aceștia le trimiteau la curtea hanului Hoardei de Aur. Din această perioadă și de la acest recensământ a rămas în Țările Române cuvântul tătar vataman, ca economic ai satelor cu zece case, și acela de tămgăluire, pentru vite. Au fost exceptați de la recensământ clericii, episcopii și egumenii cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în octombrie 1279, pentru mult timp. Ele aveau să aibă urmări pentru Ungaria și Transilvania chiar pe plan politic, ca o consecință și a încălcării ținuturilor românești dintre Carpați și Nistru, supuse tătarilor. Nu imediat, însă, căci frământările din sânul Hoardei de Aur și mai ales evenimentele din Balcani aveau să rețină în aceste momente, atenția lui Nogai. La curtea de pe Volga „murise” în 1280 Mangu-Timur și în locul lui se ridicase pe tron, Tuda-Mangu (1280-1287), unul dintre puținii hani păgâni, împotriva
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de doi ani de zile, adică în anii 1285 și 1286, s-au răscumpărat toți și s-au înapoiat în patrie, adică în Tracia, de unde fuseseră ridicați cu sila. Nimic despre o strămutare a lor în nordul Dunării în Imperiul Hoardei de Aur și nici de o predare a lor de către împăratul bizantin regelui Ladislau Cumanul, ca să-i aibă ca ajutor împotriva tătarilor lui Nogai. În ce privește documentul din 1285, prin care se acordă răsplătire magistrului Georgius, care ar fi tratat la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al Imperiului Bizantin și intervenise la schimbarea țarilor din Bulgaria, în calitatea sa de suzeran al Bulgariei, al Vidinului și Branicevo și al Serbiei, în anul 1287, forțele sale armate au învins pe Tohta și au impus ca han al Hoardei de Aur pe Tula-Buga (1287-1290), fiul lui Mangu-Timur, care avusese nu mai puțin de zece copii. O trecere a Carpaților răsăriteni o putea gândi cel mult papa Honoriu al IV-lea, în nici un caz Ludovic Cumanul, care era acuzat de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
același an 1290, atrase la o convorbire pe hanul Tula-Buga, pentru a-l suprima prin ostașii săi. Ambele asasinate, organizate prin comploturi, au paralizat o cruciadă dinspre Vest și au lichidat ambiția lui Tula-buga de a deveni mare han al Hoardei de Aur, lăsând să crească puterea lui Nogai pe culmile cele mai înalte. Și, dacă nu ar fi fost la mongoli concepția că numai un membru al dinastiei, coborâtor direct din Gingis-Khan, putea să fie han, sigur Nogai ar fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lăsând să crească puterea lui Nogai pe culmile cele mai înalte. Și, dacă nu ar fi fost la mongoli concepția că numai un membru al dinastiei, coborâtor direct din Gingis-Khan, putea să fie han, sigur Nogai ar fi ajuns stăpânul Hoardei de Aur. Dominat de această idee, el a renunțat și a ridicat han la gura Volgăi, pe Toctai (1290-1312 august), dar i-a impus acestuia să asasineze pe toți noianii din Hoarda de Aur, pe care-i socotea ca adversari
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fie han, sigur Nogai ar fi ajuns stăpânul Hoardei de Aur. Dominat de această idee, el a renunțat și a ridicat han la gura Volgăi, pe Toctai (1290-1312 august), dar i-a impus acestuia să asasineze pe toți noianii din Hoarda de Aur, pe care-i socotea ca adversari. Marele han s-a supus la început acestei dispoziții a lui Nogai, numai timp de șase ani. Dar, când și-a dat seama că prin uciderea noianilor și-a slăbit puterea și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
își exercitase autoritatea sa în Balcani, schimbând, în anul 1294-1295 pe țarul Gheorghe Terter, cu nobilul bulgar Smilec. La refuzul lui Nogai de a-i preda pe intriganții, Toctai porni, în 1297, contra stăpânului Crimeii. Nogai i-a întâmpinat cu hoardele sale pe Don. În bătălia, care a avut loc aici, în anul 1298, Nogai l-a învins pe Toctai, fără a-l urmări și a-l scoate din drepturile și stăpânirile sale de mare han. Această șovăire a lui Nogai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
loc. A dat apoi ordin trupelor sale să înconjoare orașul, l-a jefuit de bogății și, după ce a ucis întreaga populație, a aprins clădirile, lăsându-le să ardă până la mistuire. Distrugerea Caffei și Sudacului, cele mai mari centre comerciale ale Hoardei de Aur la Marea Neagră și masacrarea a mii de locuitori nevinovați din toate orașele Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni, el a ordonat intrarea în campanie contra lui Nogai, în preajma iernii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
măcelurile sale, fu nevoit să se prezinte, la ultima sa bătălie, cu trupe inferioare ca număr. Învins la Kukanlâc, cum era și normal, bătrânul emir căută salvarea în fugă. De această dată, însă, norocul l-a părăsit. Urmărit de călăreții Hoardei de Aur, el a fost ajuns din urmă și a fost prins de un soldat rus din oastea lui Toctai. Cu toate că s-a rugat să-l ducă în fața marelui han, acesta a refuzat. După o judecată sumară, capul bătrânului emir
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să verse sângele unui așa de mare luptător mongol, a dat ordin să i se taie și lui capul. Așa s-a sfârșit cu această mare personalitate militară și politică mongolă, care a legat și a dezlegat nodurile politice ale Hoardei de Aur și a condus efectiv, Emiratul Crimeii, de la Don la Nistru, Țările Românești de la gurile Dunării și, ca suzeran a țaratelor de la Târnovo, Vidin și al despotatului Serbiei, mai bine de 40 de ani. Odată cu prăbușirea sa, peste toate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nou Nistrul în Moldova, apoi s-a refugiat în Transilvania, de unde, de teama de a nu fi prins de către unguri, s-a întors iarăși în Moldova, la alani, prin intermediul cărora spera să se împace cu frații săi pentru a rezista hoardelor lui Toctai. Era însă prea târziu. Teke sau Tukul-buga părăsise între timp Moldova la auzul înaintării lui Toctai, pentru a se refugia în Podolia, cu rudele și vreo 3.000 de partizani. Tunguz dispare în vâltoarea evenimentelor, iar Ceaka, rămas
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
negustorilor din timpul luptelor interne, au produs mari dificultăți populațiilor înconjurătoare și implicit statului mongol. Suferințele, mărite de o secetă cumplită, trei ani la rând, și completate de o boală a cailor, i-au determinat pe locuitorii aflați în sânul Hoardei de Aur să-și vândă copiii negustorilor străini, care-i transportau și-i revindeau până în Egipt. Deschiderea porturilor numai pentru negustorii musulmani și continuarea persecutării genovezilor din Caffa și alte emporii ale lor, învinuiți că fură copiii de mongoli și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
negustorilor și clericilor în aceeași măsură, ca unii ce frecventau țările orientale, în momentul în care expansiunea colonială italiană ajungea la deplina sa dezvoltare. De turburările interne, seceta, pesta la animale și foametea dezlănțuită consecutiv ani la rând în imperiul Hoardei de Aur, nu a fost posibil să profite nimeni. Împăratul bizantin era strâmtorat, pe de o parte, de bandele turcești și preocupat cu problema rezolvării atrocităților comise de Campania catalană, iar pe de altă parte, de luptele cu țarul bulgar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
întâmplată în anul 1312. Noul han, Uzbek, s-a impus de la început ca stăpânitor cu o mare energie. Fiu al lui Togruldja și nepot al lui Mangu-Timur, Uzbek nu avea dreptul la tron. El s-a urcat, totuși, în scaunul Hoardei de Aur, după ce l-a ucis pe Ilbas-mîș, fiul lui Toctai, prin ajutorul emirului Kutlug-Timur. Credința lui era mahomedanismul și a dus, ca și Berke-han, o politică fermă și constantă de islamizare. Distingându-se printr-o statură înaltă și impunătoare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe fiecare în parte. Probabil că voievozii români de dincoace de Carpați le vor fi dat, verbal, asigurări că atât cât nu-i vor sili mongolii la incursiuni, ei nu le vor face. Despre o desprindere a lor de sub suzeranitatea Hoardei de Aur și trecerea sub aceea a Coroanei Ungare nu se poate vorbi, deoarece Carol de Anjou nu schițase nici cel mai mic gest că ar putea escalada Carpații cu forțele sale, alcătuite din unguri și români din Transilvania și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
provocând „vaste incendii, distrugeri și depopulare”. Trebuia găsită o soluție. Pentru ieșirea din acest impas, cea mai potrivită, care i s-a părut regelui ungar, a fost aceea a înlocuirii voievozilor români de la Sud și Răsărit de Carpați, vasali ai Hoardei de Aur, cu oameni devotați Coroanei ungare. În planul alcătuit la Buda, de către Carol Robert cu sfetnicii apropiați, primul obiectiv avut în vedere a fost scoaterea voievodului din Țara Românească, Basarab, la curtea căruia activau nestingheriți refugiații mai sus amintiți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trebuia să treacă prin Ungaria și Transilvania, unde aveau loc lupte cu tătarii, Carol Robert trebuia să asigure viața, merinde de drum și călăuze, până când ea va trece în ținuturile tătărăști. Potrivit acestor relații de suprafață ale Romei cu șeful Hoardei de Aur, mulți se așteptau la o retragere a tătarilor din Transilvania și la o încetare a luptelor. Dar progresul islamismului în Dești-Kipciak a zădărnicit toate intervențiile Papei și a pus capăt acestor acte de amabilitate ale lui Uzbek. Astfel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
îndemnurile Papei. E de bănuit însă, că moartea lui Uzbek, în toamna anului 1340 ori în primăvara celui următor, ca și evenimentele care au urmat după ea, să fi trezit o reacțiune spontană a islamismului. Urcarea lui Tinybek pe tronul Hoardei de Aur a creat mari speranțe pentru creștini. Știindu-l apropiat și sub influența călugărului minorit Ilie, Papa nădăjduia să obțină avantaje și mai mari pentru credincioșii săi din vastul Imperiu Mongol. Dese misiuni catolice au fost programate spre Serai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Gianibek (1341-1357). Uzbek lăsase un imperiu foarte bine organizat. De la granițele Banatului și Transilvaniei până dincolo de Volga, circulația era asigurată prin drumuri bine păzite, pe care se aflau 10.000 de case, numite hanuri, în Țările Române, după titlul stăpânului Hoardei de Aur, pentru popasuri, iar poșta era deservită de 300.000 de cai de olac. Un regulament din 22 ianuarie 1342, referitor la drepturile de vamă ale Coloniei genoveze din Pera, arată că Dobrogea cu Vicina se afla în granițele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Curtea din Serai, împotriva lui Tinybek, tolerant față de creștini, Gianibek s-a îndepărtat mult de politica tatălui său. Lipsa unei chibzuieli în atitudinea neconciliantă față de creștinism a făcut ca el să fie martor la cele dintâi semne de decădere ale Hoardei de Aur. Uzbek purtase multe lupte în Răsăritul imperiului său, pentru anexarea Azerbaidjanului, pornite din Uzbekistan, țară care-i poartă numele și astăzi, dar prin concesiile făcute religiei creștine în interior, a avut pace la hotarul de sud și de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
usus, înainte de călătoria în Italia a reginei mame Elisabeta. „Convertirea lui Basarab și a fiului său, Nicolae Alexandru, fără război, fiind necesară, era urmărită îndeaproape și de Papalitate în aceste momente, când ruperea relațiilor diplomatice dintre Veneția și Genova cu Hoarda de Aur impunea o coordonare a forțelor catolice de pe uscat împotriva lui Gianibek. Împuternicit de către Papă, în mai 1342, să organizeze o cruciadă, regele a trebuit să ordone mai întâi mobilizarea generală a românilor de sub suzeranitatea sa și să atragă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Brașov, unde regele a venit în iunie 1344. Nu este exclus ca informațiile folosite de cronicarul Ioan de Küküllo să fi contopit ambele convorbiri cu Alexandru Basarab. Conjunctura internațională era favorabilă românilor din Țara Românească să rupă dependența lor de Hoarda de Aur și, pe temeiul victoriei de la Posada, fără să renunțe la independența izvorâtă din aceste împrejurări, să ofere sprijinul său Papei de la Avignon și puterilor maritime Veneția și Genova printr-o înțelegere cu Ludovic. Inimosul angevin mai stăruia la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
întâi, independența statului din 1364 și apoi declarația de supunere ca vasal al voievodului ales în Valahia Minoră în 1359. Astfel, evenimentele politice, care s-au petrecut după moartea lui Uzbek han, din primăvara anului 1341, cu turburările interne din Hoarda de Aur provocate de partizanii islamici ai lui Gianibek, urmate de ruperea relațiilor economice și politice cu Veneția și Genova și ofensiva catolică organizată de Papalitate, au influențat direct o nouă orientare în politica externă a românilor. În această conjunctură
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]