3,598 matches
-
unde e doar Zâna cea Bună, nu se va mai întâmpla nimic din toate astea, sunt sigură... Nu plânge... Poate că mi-am câștigat totuși dreptul la fericire... - Louise... Louise... iartă-mă, nu mai pot să vorbesc, rosti tatăl, printre hohote de plâns. * Visă că era iar înăuntru. Se afla din nou în fața Camerei Miracolelor, la fel ca atunci când nu împlinise încă zece ani. O încerca și acum o ușoară teamă, dar și-o învinse de data aceasta și intră. Înăuntru
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
doi lideri mai răsăriți în fiecare grup, le priveau indiferenți și le mângâiau ori sărutau vulgar, din când în când, după fiecare frază ori banc menite să provoace explozii de râs. Un râs... de râsul lumii! Cu voci răgușite, în hohote lipsite de muzicalitate și împestrițat adesea cu râgâieli dizgrațioase. Pe băncile mărginașe și cu mai puțină umbră, câțiva pensionari își odihneau oasele. Dacă erau cel puțin doi, discutau. Cu voce joasă. Discutau și înjurau. Dacă erau mai mulți, discutau și
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
te cerți cu trunchiurile copacilor. aștepți primăverile cu pofta sălbaticului flămând de înflorire. între două petale de lotus îți așterni privirea. pământul se răstoarnă iar candela aprinsă gândului tău, îți umple răsuflarea de versuri. atingi sufletul cuvântului cu încă un hohot de gând, reîntregind ecoului plimbarea prin tunelurile fine ale pasului gheții printre fibrele timpului... atins de cuvinte în vârstele tale, transformi pumnul de gheață în floarea verde a gândului tău. dragon, pământ...criză... sunete nescrise în geometria pământului, doar în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
timp ce-și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
mama înconjurată de tuburi de cauciuc. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit maică de plângi cu atâta durere în suflet
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
clipa în care vorbeam cu cei prezenți în salon, nu-i mai aveam pe cei care îmi dăduseră viață. Părinții mei dispăruseră din lumea aceasta în care se voia ca eu să trăiesc. Mi-am amintit, am gemut puternic și hohote de plâns au început să-mi zguduie trupul, repetând într-una: de ce au plecat, de ce m-au lăsat când aveam atâta nevoie de ei? De ce am rămas atât de singur și atât de necăjit, fratele meu drag, de ce? Am respirat
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SEARA ULTIMEI NOPȚI Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA ULTIMEI NOPTI În asta seară am să-mi urlu în hohot durerea Și voi lăsa lacrimi plumburii și reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr' de milă, peste suflet să-l pun. În asta seară îmi este chipul negru și trist Și printre hohote spre cer îmi înalț închinarea, Bocetul durerii de-o viața mă cade, nu mai exist, Plângă-mi cărarea spre dus, valsul mării și zarea. La noapte cobora-voi și prin patimi negre de iad, Să adun păcatele toate din gânduri
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
motorul. Dacă o ia din loc și se repede în poartă sau în casă? Doamne ferește! Le-a spus băieților de la cârciumă tărășenia cu mașina amărășteanului și le-a cerut sfatul ce să facă cu ea. Băieții au râs cu toții în hohote. --Cum ce să faci, bă? Păi, e mașina ta? --Ce vreți să spuneți? Nu știți că e mașina mea? Nu i-am dus-o eu cu Păcălici în curte? --Parcă spuneai că i-ai donat-o. Cu act la notariat
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
la ea. Bucură-te că ți-ai recâștigat mașina! Tache Spârcâiac fierbea de ciudă că toți băieții râdeau de el. Se gândi să le arunce așa...o nadă. --Băi, care vrea să cumpere camioneta? O vând ieftin. Iar râseră în hohote băieții: --Du-te, bă d-aici! Cui vinzi tu lucrul altuia? Chiar de-ar fi a ta, cine ți-o cumpără cu parbrizul spart? Că tipul ăla de parbriz nu se mai găsește. Și iar au râs în hohote băieții: --Te-a
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
râseră în hohote băieții: --Du-te, bă d-aici! Cui vinzi tu lucrul altuia? Chiar de-ar fi a ta, cine ți-o cumpără cu parbrizul spart? Că tipul ăla de parbriz nu se mai găsește. Și iar au râs în hohote băieții: --Te-a fraierit rău amărășteanu, bă! Da’ ce și-a bătut joc de tine! Ha, ha, ha! Tache Spârcâiac turba. A mai cerut una mare. Dacă ar fi avut cu ce să dea în toți prietenii ăștia care râd de
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași de plumb
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
veselie, ștafeta fiind predată pe rând de la Alexandru Oltean, la Alexandru Câțcăuan, la Any Drăgoianu, la Gheorghe Niculescu-Uricani și la mai toți scriitorii prezenți. Pe nesimțite, noaptea s-a băgat în zi, gata să tragă și ea cu urechea la hohotele de râs care se auzeau dinspre Hotelul Ceres. După o scurtă tură de odihnă, în prima dimineață la Geoagiu, am dat piept în piept cu aerul curat și rece, la o plimbare pe aleile stațiunii, însoțită de Vasile Larco, de la
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira spinării. Pe patul acela de spital, cu fața în sus, zăcea chiar ea, iar deasupra, cu capul rezemat de tâmplele ei blonde, plângea în hohote Adrian. În acea dimineață de aprilie trupul ei se furișă cu neputință din bătălia cu viața. Catrina murise. aprilie 2013 Referință Bibliografică: Fericirea supremă / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie 2013. Drepturi de
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
geruită îi este puf..... visează... - Soldat ! Drepți ! Soldatul Bert este pizdos până și în somn. Nu mai este legănat ci a primit o comandă militară. O execută ! În această poziție nu poate să se frece la ochii cârpiți de somn. Hohotele de râs ale plutonului și ale plutonierului-major Negară îl înviorează. Nu a ieșit încă din grațiile gradaților, stăpânii programului de după amiază și seară și al programărilor schimbului doi de planton. Doborât de oboseală și de frigul pătrunzător, în loc să-și aprindă
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
grad militar, toți sunt soldați, situație reconfortantă cel puțin pentru invitat. Atmosfera devine din ce în ce mai destinsă, Bert se simte bine între dilii, aceștia îl fac să se simtă ca unul de-ai lor. Fiecare gest, fiecare cuvânt necontrolat este taxat în hohote de râs. Cei care nu găsesc replica pică de fraieri. Atâta îți trebuie, să te lași afectat de vreuna din înțepăturile care te vizează direct ; devii victimă sigură, devii ținta tuturor. Singura cale de scăpare în atare situație este să
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
concursuri pe genuri literare, unde a obținut diferite premii și diplome. Are participări la Cenaclul literar “Glasul Coziei și la revista de umor”Șopârlița”a clubului umoriștilor “Al.Clenciu”din Călimănești, publicația “Viața Buzăului”, revista “Haz de necaz”Câmpina, Revista “Hohote”din Tg. Jiu, revista “Țânțarul” și revista “Semn”ale clubului umoriștilor Vâlceni, al cărui membru este din anul 2004, ziarul județean “Monitorul de Vâlcea”, cotidianul “Adevărul de Cluj”,pagina “Artă - cultură, și revista “Satiricon” a Cenaclului umoriștilor din Cluj-Napoca. A
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLULUI DOINA OLTULUI DE NICOLAE GHINOIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365296_a_366625]
-
și le tragă pe mânecă, situația fiind comparativă cu a unui buclucaș care, după ce a băgat-o pe mânecă nu știe pe unde să mai scoată cămașa. Nu erau singurii. Pe rând, toți băieții clasei au descoperit cu stupoare, în hohotele de râs ale colegelor, că mânecile le fuseseră cusute. Cu gândurile aiurea, Albert a rămas singurul nedumerit crezând că nu a nimerit mâneca, încercând și tot reîncercând operațiunea. Fața lui exprimă nedumerirea nu atât pentru faptul că paltonul refuza să
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
nu crezi că chiar avem pasiunea cusutului !.... - Și eu ce mă fac ?! Spuneți-mi voi ce va crede creștinul ăla când mă va vedea nici îmbrăcată nici dezbrăcatăăă... Lacrimile din ochii Catincăi le-au determinat pe fete să-și stăpânească hohotele de râs : - Hai repede în cămin să-ți coasem nasturii ! - Și eu când mai ajung ?! Când mai ajung eu la întâlnire ?... - Hai odată că pierdem timpul !...Hai ! - Am să le-o plătesc cu vârf și îndesat, zău că am să
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
A fost însă ca și electrizat de remarca profesoarei : - Văd că tu ești singurul care nu și-a făcut ghetele cu cremă! Nici nu mă miră. Scrie! Spre surprinderea lui, deși înciudat de remarca făcută de profesoară cât și de hohotele de râs ale colegilor, Albert a constatat că exercițiul nu-i chiar atât de dificil. Nu a fost singurul surprins. Profesoara i-a dictat alte și alte exerciții nevenindu-i să creadă ușurința cu care acest elev, îndărătnic până atunci
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
moș și o babă”, proiectată în lumea poveștilor . În viața acestei familii de nevoiași, care o ducea din ce în ce mai rău, norocul, care nu este decât una din fețele sorții, a surâs mai întâi ca mai apoi, la sfârșit, să râdă în hohote. Norocul s-a metamorfozat într-un copac crescut în ograda moșului și a babei. Una din frunzele copacului a început să crească peste măsură, umbrind, apoi întunecând sărăcia sărmanei familii. Nevoia de lumină dar mai ales curiozitatea, l-au determinat
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
La portic nu este nici măcar o adiere de vânt ! Ai stat aici ca prostul tremurând !... În acel moment a realizat că percepuse o anumită rumoare, pe care o ignorase, în vreme ce cobora scările în goană. Era strădania unora de a înăbuși hohotele de râs ale celorlalți până când el se va fi îndepărtat îndeajuns. A simțit un gust amar vizavi de propria-i persoană constatând că, în atari împrejurări, nu era cu nimic mai prejos decât comandantul grupei a treia din perioadă și
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
nu putea decât să se amuze. Farsele de acest gen nu erau o noutate. Cei doi, Calotă și Albert, primul de o seriozitate excesivă, cel de-al doilea învesellit de figura posacă a primului, odată ajunși în dormitor au reaprins hohotele de râs ale farsorilor. Secvențele întâmplării au fost derulate de nenumărate ori, la fiecare derulare descoperindu-se un nou amănunt comic care să reaprindă hazul. Calotă pornise greoi, ca un urs stârnit de mirosul mierii dintr-un stup de albine
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]