KorAP: Find »[drukola/base=hol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...329 >

8,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai găsesc pe sor-mea la serviciu; să-i dau un telefon din holul hotelului, s-o întreb dacă vine măcar mama la premieră..." Intră în cabina interurbană din holul hotelului și încearcă zadarnic să prindă legătura. Dom' Vlădeanu, se aude strigat cînd iese din cabină vrînd să traverseze holul, spre ușile mari, din sticlă, deschise automat de către un mecanism așezat sub dalele de marmură. Cînd întoarce privirea, îl vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dau un telefon din holul hotelului, s-o întreb dacă vine măcar mama la premieră..." Intră în cabina interurbană din holul hotelului și încearcă zadarnic să prindă legătura. Dom' Vlădeanu, se aude strigat cînd iese din cabină vrînd să traverseze holul, spre ușile mari, din sticlă, deschise automat de către un mecanism așezat sub dalele de marmură. Cînd întoarce privirea, îl vede pe inginerul Muraru venind dinspre o masă pe care stau cești cu cafea și pahare de vin. V-am căutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vin. V-am căutat pe la două să vă spun de sudor; n-am găsit. Și mai aveam o rugăminte la dumneavoastră... Vreți să stați cu mine? Mai sînt cu un cunoscut, dar pleacă. Mihai aruncă o privire spre ceasul din hol și-și zice că, oricum, pînă la nouă douăzeci, cînd pleacă mașinile spre uzină, tot trebuie să stea undeva. Un vin, un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
greu mi-a fost s-o conving să urce!... Și doar era în divorț de primul un tip cu principii, dur... Tandrețe, înțelegere tacîm complet. Dacă prind că verși vodca, iau foc! Nu-s milionar, să știi, ca să spăl ăstora holul cu vodcă. Vezi, divergența nu-i de formă; e de fond. O înțeleg, crede-mă! Ce-i trebuia ei cadru universitar?!, om de știință... Un funcționar mărunt: contabil, merceolog, șef de depozit, eventual unul care repară mașini ori televizoare... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el Muraru, luîndu-l de piept peste masă. Stai naibii locului! surîde Mihai, făcînd un gest scurt cu brațele, eliberîndu-se, aruncîndu-l pe Muraru înapoi în fotoliu. "Ce ți-aș mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta în hol" gîndește, aruncînd o privire în jur. Își ia căciula, mănușile și pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se printre fotolii. Tovarășe, face milițianul un semn spre Mihai -, dacă v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii din portmoneu și să-i arunce Paulei între ochi, dar își amintește că a cheltuit jumătate din ei, așa că se oprește lîngă telefon: Am să mă duc! Anulează tu comanda cu Sălcii. Și să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și să faci bine să vii și tu mai tîrziu, poate am nevoie dacă e cazul s-o deschid din nou. Dacă e cazul s-o deschizi din nou, lasă-l pe Runca, sau ia-l să te ajute. De pe hol, cu haina îmbrăcată doar pe o mînă, Radu se întoarce în ușă: De ce, mă rog?! Pentru că el nu-și așteaptă soția ca un adolescent îi spune Paula calm, apropiindu-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa va putea s-o ceară de nevastă, ba, gîndindu-se mai bine, s-a temut că fata, fecioară desigur, ajunsă în patul lui, ar fi de acord să i se dăruiască, dar apoi, speriată, ar putea să-l evite. În holul locuinței, cînd tocmai se ștergeau de praf, mama fetei, ieșindu-le în întîmpinare, cu statura ei impunătoare, gravă mereu, și-a frînt nervoasă degetele, măsurîndu-și fiica îndelung cu privirea, ignorîndu-l pe Vlad. Zău, mama, am stat la club, am asistat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el era prea prost, dar deja inițiat de ea, ziua cînd, ca din senin, o femeie tînără, de o frumusețe exagerată, cu un zîmbet diabolic pe față și cu o siguranță de călău în gesturi l-a oprit în mijlocul aceluiași hol al Universității: Bonjur, Vincențiu, bonjur! A rămas perplex. Femeia a ridicat poșeta de lac pînă la nivelul sînilor, iar mîinile ei, grațioase, dar sigure, au deschis-o, trăgînd din interior un act, desfăcîndu-l atît cît ochii lui să-l poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
salut! Să-mi aduci cărțile... Mihai iese din cabină, ia restul de la telefonistă și se îndreaptă spre alimentara de peste drum, bucuros că a găsit o întrebuințare mai bună celor două geamantane. Își amintește de soția lui Lazăr, se oprește în holul alimentarei și-i telefonează să-i spună că a vorbit cu Sălcii și o asigură că cei de acolo au de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deși chinuită, răscolită în întregime, știe să răspundă tot printr-o privire clară, deschisă. Păcat că mîine nu mai am ce cumpăra! spune Mihai încet, cu drag, înclinîndu-și privirea în semn de rămas bun. "Nu, își zice cînd ajunge în hol, în îmbulzeala celor ce intră și ies n-a fost cinstit ce-am făcut! În fond, e o fată simplă, absolventă de liceu comercial, puțin mai dezghețată, e drept, ajunsă aici..., nici prea frumoasă, nici prea urîtă, dar cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu alte brațe de bărbat întinse către ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o pradă deznădejdii: Nuu! țipă scurt Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cuvîntul amantă, să nu-mi zici cumva că-s vulgară și te-ai întîlnit cu ea. Prostii! rîde Mihai. Aseară am fost la uzină. Imediat ce-ai plecat de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat un telefon din holul hotelului, e drept, dar i-am dat lui Arbore, care mi-a zis să merg la uzină. Puteai să dai două. Ce, parcă..., pînă să ajungi la uzină... Zău că-s aberații, Maria! Te rog să mă crezi! Nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Te rog să mă crezi! Nu vreau să decad complet în ochii tăi. Nu-mi pune în spate fapte pe care nu le-am făcut, te rog! A, exact! se bucură Mihai. După telefon, am băut cu un coleg în holul hotelului. Mi-am amintit! El s-a îmbătat zdravăn și a trebuit să-l duc acasă. L-am dus pînă la ușă. Apoi am fugit și-am prins autobuzul. Povești cu bețivi, cine te crede? clătină Maria din cap vrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesor, dar... M-am gîndit că-n oraș nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au o plăcere deosebită, sadică, să-i fiarbă pe cei ce le curtează... O cunoașteți pe femeia de care vorbeam? Mmm... S-ar putea ca-n mai multe case mari să fie cîte un ficus în fața bucătăriei, lîngă fereastra de pe hol; iar casele mari au întotdeauna femei frumoase, senzuale. Hai..., să lăsăm... Ziceai că ai ceva mărunțiș; începem la cinci bani. Nu-i cinstit, v-am zis. Am doar șase lei și cincisprezece bani. Dacă-i pierd, n-am cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca un om ucis, în neantul alb, profesorul zărește trupul diafan, feciorelnic, al Mariei sprijinită de capătul patului, rugîndu-l să nu rîdă de emoția ei... pentru că el e primul... Apoi, femeia cu aer de animal hăituit, ieșită de după paravanele din holul Universității, mîna lui eliberîndu-se violent..., anii..., anii... Își scoate încet cureaua "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se apleacă încet sub vîntul tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum au realizat personajul feminin pe scenă; Mihai spunea că mi s-ar fi potrivit... Cît despre... ce-i rău în vorbele lui?! Rele sînt gîndurile mele. Adică eu, pentru el... se înfioară Aura, zărindu-și obrazul în oglinda de pe hol nu contez decît ca prietenă?! Sînt oare chiar atît de urîtă, de bătrînă?!.." Întrebarea asta o doare profund și-n durerea ei nu-i rămîne decît să se agațe cu gîndul de Radu, singurul despre care știe că a iubit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui Dan se goliseră și, dacă asta poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul de la cabinetul unde lucra doctorul său. — Centrul de Sănătate Grove, îl întâmpină suav o voce feminină la celălalt capăt al firului. Avea în glas acel automatism verbal al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de un abdomen plat, de șolduri suple, de marginea unui portjartier și de ciorapi închiși la culoare. — Oooh, gemu fără să vrea Margoulies și pătrunse prin ușile batante ce dădeau spre holul de primire de la Centrul de Sănătate Grove. Bull era deja acolo și îl aștepta. Bull ajunsese cu peste patru minute mai devreme decât estimase. Întâi o luase în jos pe East Finchley, conducând ca un invalid. Dar când se oprise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de vizavi, venind apoi în spatele șirului de magazine, la intrare. Abia la ușă observase Bull că e cel puțin cu un cap mai înalt decât Margoulies. Doctorul se gândea la mai multe lucruri în timp ce-l privea pe Bull coborând în hol. „E adevărat, îmi place de el“, își spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
mintea doctorului, sub forma unui filigran dantelat și familiar. Aceasta era încântarea autentică! Acasă, Naomi o invită înăuntru pe fata care venise să stea cu copilul - o studentă la limbi străine a cărei față strălucea din pricina acneei în lumina din hol. — S-a dus să dreneze chistul domnului Gaston, îi spuse. Era atât de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Se ridică în picioare, se trânti pe pat și se ridică din nou. Aruncă pe jos volumele groase cu statistici de crichet de pe raft. Făcu o piruetă, se năpusti spre perete, spre Alan și spre ușă și ieși mugind în hol. Bull văzuse totul. Bull înțelesese totul. Înțelesese sentimentele de vulnerabilitate care îl agasaseră toată ziua, înțelesese problemele pe care le întâmpinase când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]