KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425

mă râd / 39 Iluzii / 43 Femeile țărănci erau tinere / 45 Ceva ecumenism, ceva lingvistică și (ceva) parfum de rachiu / 47 Cu zahereaua la zahana / 51 La fitness / 55 Starea politică a națiunii / 59 Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă / 63 La o masă din locanda pe nume Petit Grillon / 67 Poveste cu serhaturile norocoase ale măritului herțog / 71 Unchiul cel de nebăgat în seamă / 75 Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină / 79 A venit

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
trag la fetele cum goale se arată și dansează, între două premii, la Bingote, la TV, și nu aș putea zice că nu mă încearcă ispita. Asta nicidecum n-aș putea spune. Pe urmă, în chiar vremea în care mă holbez la fetișcanele golane, la Bingote cum dansează cu trupurile cele despuiate, îmi vin în minte vorbele lui Dumitrașcu vodă Cantemir, cum mă admonestează cu următoarele meșteșugite rostiri din gîlceava lumii cu înțelepciunea. Ascultați cum de frumos le spune: "Mai cu

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el așa

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
au trebuit să le dea", mă întreabă nenea tehnicianul, "nu îi ajungea țăranului lotul de folosință", adaugă; îl privesc turtit, dau din cap; "chiar așa", zic, "acu ce facem, cum draci le mai luăm înapoi", zic, și nenea tehnicianul se holbează din nou la mine, tare dă din cap, adînc soarbe din halbă: "ehe", zice, "acu' nu le mai dă nimeni înapoi", spune; "cum să nu le dea", spun, "mergem cu domnu' Iliescu și îi convingem că e mai bine să

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
gata, vin străinii și-l cumpără pe nimic"; "da, dom' șef", zice tehnicianul; îl privesc melancolic, plusez: "să nu mai vină străinii la noi în țară, ce tot vin și pleacă, la revedere, să stea acas' la ei". Mult se holbează la mine nenea tehnicianul de la "Romtelecomurile" cele privatizate și-mi povestește că așa e; "ce, noi n-am putut să ținem pentru noi telefoanele? Le-am dat grecilor pe nimic". Dau din cap convins, beau bere Ciuc din halbă, tehnicianul

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
a dorit să le cumpere, da' ăia sunt catolici și protestanți și destul au luat Croația de la Iugoslavia, ai noștri ce-au zis, ia' să nu mai ia ei și telefoanele românilor, ia' să le ia frații ortodocși". Tare se holbează la mine nenea tehnicianul, tare dă din cap, tare bea din berea Ciuc, pe urmă zice că nici nu s-ar fi așteptat la toate astea din partea actualei puteri: "multe a făcut ea, da' asta, mă rog, la frații ortodocși

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
halba cu bere Ciuc, prevăzută cu un fel de stemă cam discutabilă; în tot cazu' dacă ne uităm mai cu atenție putem spune că sigur nu e stema României, asta e clar pentru oricine. Așa spun, și nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă: "chiar așa", zice, "să știi că ai dreptate", zice, după ce o depărtează în așa fel încât să poată cuprinde bine cu privirea stema aceea pe care, iacătă, cât am stat noi la masă nici

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
prevăzută cu un fel de stemă cam discutabilă; în tot cazu' dacă ne uităm mai cu atenție putem spune că sigur nu e stema României, asta e clar pentru oricine. Așa spun, și nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă: "chiar așa", zice, "să știi că ai dreptate", zice, după ce o depărtează în așa fel încât să poată cuprinde bine cu privirea stema aceea pe care, iacătă, cât am stat noi la masă nici n-a băgat-o

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
unchiul Tonăs , un moș tare moș, avea peste nouăzeci de ani bătuți pe muchie când mi-a povestit cum a fost el "la Ameríca" pe vremea lui Al Capone , prin anii treizeci ai veacului din urmă, și eu tare mă holbam la el, mirat cum că, iacătă, moșul Tonăs , nici că te-ai fi gândit la treaba asta, a fost în capitală, la centrul lumii și iarăși s-a întors, de prost ce era, la underground, adică pe ulița Economilor ca să

Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

văzut că pe fiecare pagină erau multe nume subliniate cu cerneală roșie. — Agerimzoo? întrebă el. Ardeer? Sau ce-ați zice de Blenheim? Sau Brown. Eram șocat de toate astea și i-am spus că știu cum mă cheamă. S-a holbat la mine nevenindu-i să creadă. Limba îmi pipăia un cuvînt sau o silabă pe care o cunoșteam de dinainte de a mă trezi în compartimentul de tren, și o clipă am crezut că-mi amintesc un cuvînt scurt care începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de jos și se încruntă privindu-și pantofii, apoi zise: — Ai venit cu o fată. Avea părul negru și era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
egoismul lor nu-l făcea să se simtă o persoană rea. Atunci îi era rușine de brațul lui mare și-l ținea ascuns sub pătură, dar odată se trezise cu el afară, iar copiii se ghemuiseră în jurul lui și se holbau. — Ai putea ucide pe cineva cu ăsta, a spus băiatul admirativ. Lanark se simțea rușinat, pentru că și lui îi trecuse asta prin minte. Trase brațul și murmură fără mare convingere că două mîini de om ar face o treabă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
una din draperii. Se dădu înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor al ușii văzu trei bărbați palizi care se holbau la el, doi în salopetă, al treilea în haină de doctor. începură să strige: — Ai mers împotriva curentului! — Nu exista nici altă cale, le răspunse Lanark — Dar ai lăsat în întuneric cluburile personalului! Ai blocat aspiratoarele de adîncime! — Nu dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fugă pe strada care se întuneca. Auzi țăcănitul pantofilor urmăritorilor săi și pe Față-palidă rîzînd ca un cucurigu și pe Boab tunînd: — Lăsați-l să plece! Dați-i pace! Dădu colțul și trecu în fugă pe lîngă copii care se holbau și bărbați care nu-l băgară în seamă, traversă un părculeț cu iaz și clipocit de apă, apoi coborî pe o străduță cu urme de roți și o luă mai încet, pentru că acum nu-l mai urmăreau, suspinînd mai rar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întîi lapte fierbinte, apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai rău decît starea asta. Nu primise educație religioasă și, deși tatona credința în Dumnezeu îspunînd la sfîrșitul rugăciunilor „Dacă exiști“ în loc de „Amin“), nu credea deloc în Iad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar, rămînînd acolo să mă uit prin ușa deschisă. Era o dimineață de primăvară, friguroasă, dar soarele strălucea destul de puternic. A venit o fată și mi-a zis: „La ce te holbezi?“. I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită-te la asta, arată de milioane“. Soarele strălucea în hol, iar ramele aurii sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
despre femei. Coulter renunțase la stilul forțat-vesel pe care-l arborase acasă. Singura dată cînd ajung la ele, zise Thaw, este cînd vorbesc la clubul de dezbateri. Atunci chiar Kate Caldwell mă observă. Aseară stătea în primul rînd și se holba la mine cu gura și ochii larg deschiși. M-am simțit al naibii de spiritual și de intelectual. M-am simțit ca un rege sau ceva de genul ăsta. Acum stă în spatele meu la matematică. Am scris un poem despre asta. Făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
luminoasă și zise: — Ce-ai pățit, Thaw? Era încurcat. Ea-i zîmbi și-i spuse: — Le-ai spus tuturor că ai picat la matematică, nu? — Da, domnișoară. — Ei bine, rezultatele oficiale tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele cărților profetice ale lui Blake, și în timp ce un tip grăsuliu, îmbrăcat într-o haină cu nasturi de alamă îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de taină. Premiul este de treizeci de lire. Cred că-l pot cîștiga. Mergea pe străzi, uitîndu-se la oamenii. Mergea cu metroul pentru că pasagerii stăteau unul cu fața la celălalt în șiruri și puteau fi studiați fără să dai impresia că te holbezi la ei. Oamenii din apropierea fluviului erau mai sfrijiți, cu o jumătate de cap mai scunzi și îmbrăcați în haine mai ieftine decît cei din suburbii. Nu-și putuse da seama de legătura dintre munca fizică, sărăcie și hrana proastă pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
temi, și ea se tulbură. — La fel cu modelele care se simt jenate cînd un student jenat le desenează. — Da, la fel. El se opri și-i prinse brațul. — Marjory, îmi dai voie să te desenz? Goală, adică? Ea se holbă la el. — N-o să mă simt jenat, spuse el înflăcărat. Modelele profesionale sînt bune ca să-ți faci mîna, dar ies ca niște actrițe de film. Am nevoie de cineva frumos, dar nu monden. — Duncan... Eu nu sînt frumoasă. — O, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
putea reține decît așa. Un urcior smălțuit așezat în dreptul ferestrei părea pe punctul de a exploda. Duritatea verdelui său strălucitor îl amenința din cealaltă parte a camerei. Toate obiectele pe care le vedea păreau alcătuite dintr-o teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile într-un urlet intens și tăcut: „Exiști. Mă predau. Cred. Te rog, ajută-mă“. Astmul se agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care trecea, semăna tot mai mult cu un tînăr, deși ochii lui se uitau în direcții opuse, iar cu jumătate de gură rînjea și cealaltă era strîns închisă. Domnul McDade, din dreapta, îmbătrînea. Scobiturile din obraji și gît se adînceau. Se holba la doctorii și asistentele care treceau cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era evident că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
risc, o auzi spunînd cu o voce mai blîndă. — Nu-i ce crezi. Nu-i contagioasă și nici infectată. Scoase trei lire din buzunarul din spate și le puse pe masă. — Pentru ce? Timpul acordat. — Ia-i înapoi. El se holbă la bani fără să se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o fac să chicotească. Bătu din aripi și se rostogoli în aerul de deasupra capetelor lor, neajutorat și rîzînd scîrțîit, apoi își apropie ciocul de ureche și-i dădu sfaturi. Urcară pe un drum îngust, între două mulțimi care se holbau. Uneori mai recunoștea cîte o față, dar trebuia să se concentreze asupra lui Marjory, să o alimenteze cu conversația care o făcea să zîmbească, și să fie atent să nu rîdă. Ea nu băga de seamă că mîna care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]