1,133 matches
-
Pillat, Nichifor Crainic, Alexandru Vianu, Ion Agârbiceanu , Eugen Lovinescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Ioan A. Bassarabescu, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Gala Galaction, Emil Gârleanu, Victor Eftimiu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Nichifor Crainic , Alexandru O. Teodoreanu, Vasile Voiculescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Hortensia Papadat-Bengescu, Dumitru Caracostea. Criticul de autoritate al revistei este Eugen Lovinescu. După dispariția Flăcării lui Constantin Banu, prestigiul titlului revistei va incita la apariția unor publicații cu aceeași denumire. Câteva dintre aceste tentative au fost: Flacăra - „revistă social-literară” - apărută în
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
schițele și construcția decorurilor în proporție de 50%, iar apoi a plecat în străinătate, lucrul la film fiind preluat de asistentul său, Nicolae Șchiopu. Rezultatul a fost un „orășel arătos și bogat”, în care personajele poartă costume pitorești realizate de Hortensia Georgescu. Filmările au avut loc în perioada 3 mai - 30 iunie 1979 (36 zile de filmare), desfășurându-se la Buftea și în zona Cernavodă. Filmul a fost vizionat la 20 august 1979 de conducerea C.C.E.S., care l-a aprobat fără
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
Răscoala" lui Liviu Rebreanu publicată în 1932 și inspirată de revolta țărănească din 1907 și "Pădurea Spânzuraților" publicată în 1922 și inspirată de participarea României la Primul Război Mondial. Începuturile romanului modern pot fi observate în proza unor scriitori precum Hortensia Papadat Bengescu ("Concert din muzică de Bach"), Camil Petrescu ("Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război"). George Călinescu reprezintă o altă personalitate complexă a literaturii românești: romancier, dramaturg, poet, istoric și critic literar, eseist, jurnalist. A publicat monografii consacrate
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
său a fost Valter Roman (născut Ernst sau Ernő Neulander din Transilvania și de origine evreiască ), un lider comunist, activ în războiul civil din Spania. Bunicul său pe linie paternă provenea dintr-o familie hasidică stabilită la Oradea.. Mama sa, Hortensia Vallejo, activistă comunistă, a fost originară dintr-o familie catolică spaniolo-bască. Are un frate, Raúl, și două surori, Mirella și Carmen. Urmează gimnaziul și liceul „dr. Petru Groza”, actualmente liceul de Informatică din București. Este admis în 1963 la Facultatea
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904. Pe 14 octombrie 1906 se căsătorește cu Hortensia Cozma, fiica cea mică a politicianului și bancherului Partenie Cosma, directorul Băncii „Albina” din Sibiu, unul dintre cei mai înstăriți români din Transilvania. Ceremonia are loc la Catedrala mitropolitană din Sibiu, nași fiind Alexandrina și Alexandru Vlahuță. Această căsnicie s-
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
de ce sunt nerăbdător Să ”ofer” acel loc, oarecare Nu-l mai vreau la purtător Și sigur să fiu că ..... DISPARE! Aș vrea de (CO)2 Aș vrea, în orice dimineață Să privesc la fereastră Cum se ridică ceața Să ud hortensia din glastră. Aș vrea, în fiecare dimineață Să-mi ud mușcata din fereastră Să ascult cum se ridică ceața Să mă cuprindă zarea albastră. Aș vrea, ca mereu dimineața Să ud și frezia din fereastră Să privesc cum se ridică
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
subzistență, a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic. Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista "Viața românească", se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” ("Femei, între ele") urmărind atent „perpetua mișcare interioară
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație. Investigația psihologică se adâncește în romanele "Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns", "Rădăcini" și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul "Sburătorului", Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului "„Fecioarele despletite”", nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viață. G. Călinescu admira
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
a pătrunde în societatea înaltă. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident în cazul unor personaje ca Ada Razu și Coca-Aimée. Viziunea lipsită de iluzii, adesea grotescă, a acestei lumi pe care o oferă romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijină pe modalități narative moderne ce adâncesc perspectiva. Astfel, prezentarea evenimentelor și a personajelor de către narator alternează cu introspecția (analiza psihologică întreprinsă de către personajul însuși) și cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiași situații. Apar și personajele-reflector, Mini
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Mini și Nory iau ele însele cunoștință de aceste lucruri. "„La domnia sa lumea și viața stau pe loc, pe când scriitorul își schimbă neîncetat unghiul de observație”" (L. Rebreanu). Boala ocupă, programatic, un loc important în opera scriitoarei. Într-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arată mirată că boala nu apare în aceeași măsură, ca temă centrală, la toți romancierii, ea reprezentând „compromisul firesc dintre viață și moarte”. De asemenea, scriitoarea acordă atenție problemelor eredității, interesată constant de detectarea și definirea „trupului sufletesc
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
se arată mirată că boala nu apare în aceeași măsură, ca temă centrală, la toți romancierii, ea reprezentând „compromisul firesc dintre viață și moarte”. De asemenea, scriitoarea acordă atenție problemelor eredității, interesată constant de detectarea și definirea „trupului sufletesc”. Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice românești.
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
pretor sau tribun; supusă, inițial, aprobării Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339 î.Hr., această ratificare a fost transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând din 286 î.Hr. ("lex Hortensia"). Adevăratele adunări legislative au fost comițiile curiate și, îndeosebi, începând din secolul al III-lea î.Hr., comițiile tribute. Înainte de a fi pus la vot, proiectul de lege elaborat de magistratul asistat de specialiști era publicat ("promulgatio") prin afișe, cu trei
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în lumea formelor și a eternului spectral”. Costumiera Hortensia Georgescu, care a colaborat cu Liviu Popa, îl considera "„un autentic pictor (...) un simț sigur al culorii, al proporțiilor”" și afirma că el aparținea ca structură unei epoci de mult apuuse, decorurile sale caracterizându-se printr-o opulență medievală. "„Ca
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
au fost o grupare artistică radicală de după cel de-al doilea război mondial au trăit și activat în București, în clădirea din Str. Dr. Felix 88, denumită de aceștia „Incubatorul”, în perioada 1945-1948. Vicenzio David, Aldous Luke, Hortensia Sandu, Emilian Toader, Iza Damian, Bernard Basalici, Ivan Deatcu, Sabina Tesoiu, Corneliu Dima sunt cei care au putut fi identificați ca aparținând grupării, dar se presupune că ar fi fost în jur de 70 de artiști, filozofi și scriitori care
Acvilele Albe () [Corola-website/Science/320998_a_322327]
-
o deosebită vigoare compozițională: balul simbriașilor publici, un cinematograf din vremurile de altădată, culisele circului „Gaetano”, călătoria în vagonul de tren cu manechine. La realizarea atmosferei concură decorurile reconstituite veridic de scenograful Nicolae Șchiopu și costumele de epocă realizate de Hortensia Georgescu. Căliman consideră că filmul "„are nerv, momente de suspans, învăluitoare tente poetice, secvențe antologice, un deznodământ «retezat», ca o cădere de ghilotină”". Personajele sunt bine interpretate de actori: Claudiu Bleonț are chipul asemănător cu cel al lui Harold Lloyd
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
5 iunie 1946, București) este o interpretă de muzică ușoară din România, prima câștigătoare de origine română a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”. Prenumele de „Luminița” provine de la ochii ei negri și luminoși, iar cel de „Hortenzia” de la buchetul de hortensii adus de tatăl ei la maternitate, în ziua în care s-a născut. S-a născut la București dintr-o mamă originară din Corbeanca - Tamaș și un tată gorjean din comuna Câlcești (de lângă Tismana). Mama a fost casnică dar cu
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
scenariu (împreună cu Titus Popovici) - pentru filmul "Facerea lumii" și contribuția la seriile "Haiducii" și "Urmărirea" , Marga Barbu a primit Premiul pentru interpretare feminină (împreună cu Ioana Bulcă și Irina Petrescu) - pentru rolurile din seriile "Haiducii", " Urmărirea" și din filmul "Facerea lumii", Hortensia Georgescu a primit Premiul pentru costume - pentru costumele din filmul "Mihai Viteazul" și din seria "Haiducii".
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
scenariu (împreună cu Titus Popovici) - pentru filmul "Facerea lumii" și contribuția la seriile "Haiducii" și "Urmărirea" , Marga Barbu a primit Premiul pentru interpretare feminină (împreună cu Ioana Bulcă și Irina Petrescu) - pentru rolurile din seriile "Haiducii", " Urmărirea" și din filmul "Facerea lumii", Hortensia Georgescu a primit Premiul pentru costume - pentru costumele din filmul "Mihai Viteazul" și din seria "Haiducii".
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
și-a îndeplinit scopul - i-a luat locul Louisei de Kerouaille. El i-a acordat o pensie de 4000 £ care a ușurat considerabil necazurile ei financiare. Această stare de lucruri ar fi putut continua dacă nu ar fi existat atracția Hortensiei pentru promiscuitate. În primul rând, ea a înteținut o relație lesbiana cu Anne, Contesa de Sussex, fiica nelegitima a regelui cu ducesa de Cleveland. După o petrecere cu femei îmbrăcate în cămăși de noapte în parcul palatului St. James, soțul
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
a Hortensei. În al doilea rând, ea a început o relație cu Louis I, Prinț de Monaco. Carol a protestat și i-a tăiat pensia, însă după câteva zile a reluat plățile. Cu toate acestea, asta a însemnat sfârșitul poziției Hortensiei că favorită a regelui. Deși ei au rămas prieteni, Ducesa de Portsmouth a revenit la rolul ei de "maitresse en titre". Fiul Hortensei, Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye, a avut doi copii care au atins vârsta
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
tarziu directorul ei general. Desfășoară o activitate de organizare și control a activității bancare din Transilvania organizând „Solidaritatea”, o asociație a băncilor românești din Transilvania constituită cu scopul de a "„promova dezvoltarea solidă și administrarea corectă”". Fiica sa cea mică, Hortensia Cosma, a fost prima soție a poetului și omului politic Octavian Goga (căsătoria având loc în 1906). Împreună cu soția sa Maria a avut o activitate filantropica importantă, participând la acordarea de burse de studii, la înființarea școlii de fete din
Partenie Cosma (om politic) () [Corola-website/Science/322780_a_324109]
-
fost create de către Antoine Grigho, un arhitect din Como Cunoscut pentru permisivitatea vieții sale private, risipă lui Louis I era de notorietate. În timp ce vizită Anglia în 1677, și-a atras furia regelui Charles al II-lea datorită darurilor scumpe făcute Hortensiei Mancini, amantă regelui. Englezii și prințul Louis au devenit mai tarziu inamici politici când Louis a luat parte la războaiele Anglo-olandeze împotriva Angliei, conducând propria-i cavalerie monacheza în bătăliile de la Flanders și Franche-Comté. Aceste acte i-au adus lui
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
divorț, Mărie Brignole s-a căsătorit cu Louis Joseph de Bourbon, prințul de Conde, membru al fostei case regale a Franței, în 1798. Ironic, averile familiei Grimaldi au fost redobândite când descendenții atât ai lui Louis I cât și ai Hortensiei Mancini s-au căsătorit: Louise d’Aumont Mazarin s-a căsătorit cu fiul și moștenitorul lui Honoré al III-lea, viitorul Honoré al IV-lea. Această căsătorie în 1776 a fost extrem de avantajoasă pentru cei din familia Grimaldi, deoarece ascendentă
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]