19,061 matches
-
ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe patul acela moale , norii pe cer
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Ogrădeasa și Zgleamănul lăsându-le departe în urmă , prin spice de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau . Totuși , Ogrădeasa e-
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
de aur luându-ți privirea cu farmecul ei pustiu și ciudat , ciudat de plăcut cu pașii în floare , cu firul de apă ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind să stâmpere setea , și mie și oilor . Un vis trăit mai demult Ogrădeasa e parcă , un joc de amintiri c-un tău plin de apă , pe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
veghea , până într-un târziu ce se culca și dânsul , de rămâneau câinii mai departe de pază, prin întunericul nopții . Însă Ogrădeasa rămânea departe , în întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă așternuți , când roua îți cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
2017 Toate Articolele Autorului Îmi place să ascult cum degetele ploii își picură sunetele alert peste clavecinul de ocazie al pervazului reverberându-le apoi în voalul luminii de un verde crud ce lunecă din ramuri spre pământ pierzându-se în frageda iarbă, topindu-se în ochiurile limpezi de apă pe suprafața cărora câțiva nori căzuți își continuă călătoria lor spre iluzoria Itaca, nedorind ca și mine să înțeleagă c-au ajuns deja de teamă că odată încheiată călătoria flacăra cutezanței s-ar
CLAVECIN de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383643_a_384972]
-
o întreagă lună fiindcă uite nerăbdătoare degetele-și sapă galerii în ceea ce au decretat că-s colivii visând să zburde miei la-ntrecere cu stropii ploii prin câmpii doar că avântul li s-a împiedicat lovit în umbra rece-a ierbii de strigătul rotund de melc pietrificat și-atunci se ghemuiesc din nou cuminți roiul de vise solare sub ele strivind și împreună numărăm conștiincios gândul pe față și gândul pe dos până ce-i refăcut ciorapul confortabil și pufos. Referință Bibliografică
COLIVIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383649_a_384978]
-
Imagini > PĂPĂDIA Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Soarele s-a oglindit Într-o mare de smarald Și în fiecare fald Mulți bănuți a risipit. Ies timide,cu sfiala, În matasea ierbii,verde, Flori din soare se vor pierde, Altele îi pun beteala. Luminând că felinare, Se transforma-n luna plină Și-n iarbă, argint anina Floarea din raze de soare. Nu știu cin’ le-a supărat, Ca o boare-n strat
PAPADIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383652_a_384981]
-
o mare de smarald Și în fiecare fald Mulți bănuți a risipit. Ies timide,cu sfiala, În matasea ierbii,verde, Flori din soare se vor pierde, Altele îi pun beteala. Luminând că felinare, Se transforma-n luna plină Și-n iarbă, argint anina Floarea din raze de soare. Nu știu cin’ le-a supărat, Ca o boare-n strat de stele, Cerului i-au pus mărgele, Florile au explodat. Referință Bibliografica: PĂPĂDIA / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2320
PAPADIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383652_a_384981]
-
nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul, Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță, El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul. Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată, Din răsputeri cercând, să rupă firul morții... Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată, Că s-au grăbit să-și lase urmașii-n voia sorții. Peste pământ plecate, purtând răceala lumii, Lalelele-nflorite plâng revărsând din ele
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
lacrimi mari de ... Citește mai mult Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață,Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul,Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță,El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul.Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată,Din răsputeri cercând, să rupă firul morții...Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată,Că s-au grăbit să-și lase urmașii-n voia sorții.Peste pământ plecate, purtând răceala lumii,Lalelele-nflorite plâng revărsând din eleLacrimi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
rămureleși-n zare simți venind iar rândunele!Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea,Plâng mugurașii că deja plesnesc,Și doar căldura soarelui-și doresc,Să-i mângâie pe creștete de muguri...Auzi? A prins să crească iarba...Și tulburat de-atâta veselie,Un ghiocel s-a ridicat din glieși cântă-acum sfioasă simfonie...Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale,Din ghioceii care-mi ies în cale,Iar eu ți-oi pune-n
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ce trudește , setea să i-o răcorești! Fă-te suflete, copac cu flori mândre înflorite, Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite! Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargă Suflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă! Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul seara Spusă blând de o bunică care toarce caier vara... Citește mai mult Suflete al meu, de vrei, te-ai putea schimba în multe,Căci iubirea ce o porți poate să transforme-un
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
omul ce trudește , setea să i-o răcorești!Fă-te suflete, copac cu flori mândre înflorite,Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite!Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargăSuflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă!Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul searaSpusă blând de o bunică care toarce caier vara...... XXIV. RUGĂCIUNE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Citește mai mult Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul,Care mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
toloacă,De bucuria fetelor cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi...Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând,De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc,De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând...... XXVI. BUNICII, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Pe
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
trupul știut încetișor prelingeri pe alături dincolo de rosturile vieții mă strecor printre zgomote cu mâinile în buzunare aș fluiera însă vântură totul în jur chiar trebuie să plec e prea des norul câmpul îi pârjolit un dor dus de nor iarba strivită-n urmă liniștea o brumă și de plec unde să fug în lăcaș de cuc necuvinte să ascult nimic nu mă-ndoaie viața tălmăcită iarba îndoită formează sublimul cascade-n destin suspin ascuns câmpul speranței stingher fără să vrem
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
să plec e prea des norul câmpul îi pârjolit un dor dus de nor iarba strivită-n urmă liniștea o brumă și de plec unde să fug în lăcaș de cuc necuvinte să ascult nimic nu mă-ndoaie viața tălmăcită iarba îndoită formează sublimul cascade-n destin suspin ascuns câmpul speranței stingher fără să vrem scurmă-n umbră la nesabuința noastră. Referință Bibliografică: Dincolo de teamă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2357, Anul VII, 14 iunie 2017. Drepturi de
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
acele stângăcii ale noastre, la primele ieșiri în societate. Și despre neliniștile, frământările ce se leagă de acestea. Dar nu întotdeauna. Uneori lecțiile se învață mai repede, chiar dacă nu exclud zbuciumul... Pentru că energia informațională vine de peste tot, de la firul de iarbă, la casa părintească, de la floarea preferată, la frați și surori, la tot ce înseamnă această lume, în coordonatele ei esențiale, timp și spațiu, mai ales spațiul social și cel familial, acela al părinților și moșilor... Tatăl și-a invitat fata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
acele stângăcii ale noastre, la primele ieșiri în societate. Și despre neliniștile, frământările ce se leagă de acestea. Dar nu întotdeauna. Uneori lecțiile se învață mai repede, chiar dacă nu exclud zbuciumul... Pentru că energia informațională vine de peste tot, de la firul de iarbă, la casa părintească, de la floarea preferată, la frați și surori, la tot ce înseamnă această lume, în coordonatele ei esențiale, timp și spațiu, mai ales spațiul social și cel familial, acela al părinților și moșilor...Tatăl și-a invitat fata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]