1,197 matches
-
și de componența publicului școlar Putem grupa factorii determinați în exteriorul unității de învățământ în două serii: componența socio-demografică a școlilor și factorii "comunitari". Să precizăm aici ce înțelegem prin "comunitate", fiindcă termenul are o conotație foarte peiorativă la unii ideologi francezi care nu văd în el decât "comunitarism" și diferențialism: este vorba de comunitate în sensul de comunitate de vecinătate, mediu uman, social, arhitectural, dar și comunitate înzestrată cu un capital social material (dotări, servicii publice, comerț) sau imaterial (reguli
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
oferă un mediu de protecție anumitor persoane chiar dacă nu oferă aceleași condiții de dezvoltare normală (de exemplu, instituțiile pentru bătrâni, masa la cantină); ideologii pesimiste care susțin că instituționalizarea ar trebui să fie abandonată întrucât dă naștere la consecințe negative; ideologii radicale de sorginte marxistă care consideră că ocrotirea rezidențială, în ciuda efectelor negative, oferă alternativa traiului în comun, ceea ce favorizează actualizarea sinelui. Bibiliografie 1. Bocancea, C., Neamțu, G., Elemente de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 1999 2. Buzducea Doru, Aspecte contemporane
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
contraziceau pe cele mozaice. Urmașii lor întru ,,revelații’’ și crime fără seamăn - cazarii bolșevici - au procedat la fel cu cultura românilor după anul 1947 și nimeni nu are de spus nimic despre aceste crime. Să amintesc al doilea grup de ideologi ai ivriților numiți saducei, care erau politicienii țării și considerau că interesele statului nu pot fi sacrificate de dragul religiei iar practicarea cu fanatism a acesteia nu rezolva problemele interne și externe ale societății ivrite. Ei negau nemurirea sufletului și ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sincer în pledoariile sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - în cazul în care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat în cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (într-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
savant dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca Strauss și Bloom au făcut posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este desigur cartea lui Victor Farias Heidegger et le nazisme (Verdier, Paris, 1987; ediția franceză a produs scandalul; ediția inițială era în spaniolă; cartea a fost tradusă în mai multe limbi), în care filozoful era pur și simplu considerat un ideolog nazist, chiar esența însăși a nazismului. Mai recent, în același spirit de vulgară „execuție”, mergând până la trucarea citatelor, dar cu pretenția revelării unor documente inedite ori neglijate, vezi Emmanuel Faye, Heidegger, l’introduction du nazisme dans la philosophie. Autour des
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sună așa : „The former enemies of North and South are united again in common defence of their Aryan birthright”. Deci, dincolo de apartenența politică, albii se unesc pentru a-și apăra dreptul ca arieni prin naștere - joncțiunea cu termenii și concepția ideologului nazist A. Rosenberg nu poate fi escamotată din admirație pentru artistul Griffith. Căsătoriile dintre albi și negri sunt prezentate ca un atentat la puritatea rasei albe, capul răutăților este un mulatru, mulți dintre „negri” sunt interpretați de albi vopsiți - răul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comuniștii au falsificat în forță alegerile și au impus adevărul și dreptatea comuniste cu țeava armei în rinichi. Adică au reocupat România, suprimând din nou libertatea. Or, esența adevărului este libertatea. Dacă le-ai fi spus această frază heideggeriană marilor ideologi comuniști, ți-ar fi replicat că ea aparține unui filosof nazist. Valurile Dunării (1960) sau Casablanca Sfârșitul primului deceniu de cinema socialist e marcat, glorios, de Valurile Dunării. Scenaristul Titus Popovici reușește, după La Moara cu noroc, să contribuie la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
geografic în care colectivitatea națională din care individul face parte trăiește și se manifestă ca entitate națională, culturală și spirituală consacrate istoric, altfel spus, atașamentul față de glia străbună. Există o tendință nedisimulată astăzi de a substitui naționalismul prin patriotism, pentru că ideologii internaționaliștilor socialiști sau comuniști și mai ales promotorii globalizării zilelor noastre văd o piedică redutabilă în naționalism, încercând să facă abstracție de puternicele resorturi biologice ale naționalismului. Instinctul de dominație și subordonare în societățile umane va conduce la organizarea socială
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Republica, deja deteriorate și răstălmăcite de Rousseau. În plus socialiștii sunt și atei convinși declarând un război necruțător împotriva credinței, aspect pe care-l numesc obscurantism religios și care trebuie eradicat prin mijloacele științei. Karl Liebknecht, unul din apologeții și ideologii comunismului spunea chiar că: “știința este eliberatoarea omenirii, științele naturii ne eliberează de Dumnezeu, iar inițierea poporului spre această viziune a realizat-o Marx prin științele sociale’’. Eroare gravă, pentru că știința nu a reușit să depășească limitele stricte ale materiei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și avea meritul de a fi clară. Dacă ar fi existat voință politică din partea grupului Iliescu pentru o reașezare democratică, o astfel de opțiune ar fi fost perfect realizabilă; dar echipele lui Ion Iliescu, provenite ele însele din activiști și ideologi ai partidului, nu aveau nicidecum această intenție sinucigașă. Continuitatea istoriei societății s-a impus. Fără îndoială, unele spirite mai exigente s-au simțit în forul lor interior incomodate de această constrângere la tăcere. O tăcere la care toată lumea consimțea și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sigur de anturajul său din care personalitățile cele mai oportuniste un Ioan Talpeș, un Mihai E. Ionescu vor fi câțiva ani mai târziu alături de Ion Iliescu pentru integrarea României în NATO, ocupând posturi-cheie în Serviciile de Informații și în armată... Ideologi, dar foarte pragmatici, acești oameni vor ști să se adapteze, să recite lecțiile de democrație și economie de piață, să-și schimbe limbajul de lemn. Ceaușescu a îmbătrânit și nu mai sesizează minciunile curtezanilor săi. Trăiește într-o lume care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională". Fundația patriotismului socialist rezidă în formula marxistă "național în formă, socialist în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nae Ionescu a luat ființă și Editura Roza Vânturilor, după numele volumului apărut în 1937 sub acest nume, editat de pupilul său, Mircea Eliade, din publicistica maestrului. De un traseu post-mortem similar s-a bucurat și Nichifor Crainic, celălalt mare ideolog al românismului ortodoxist. Închis 15 ani în închisorile comuniste, apoi grațiat și racolat în redacția revistei Glasul Patriei unde a scris articole de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atare, memoria este întotdeauna un compromis între ceea ce a fost, ce ar fi trebuit să fie și ce ar trebui să fie, profund nemulțumitor atât pentru profesioniștii trecutului (istoricii), care văd în memorie o mistificare a trecutului, cât și pentru ideologii prezentului și profeții viitorului, care se zbat împotriva rezistorilor structurali încorporați ai memoriei care îi previn totala subordonare față de interesele pragmatice ale acestora. Nu găsim un mod mai benefic de a sintetiza conclusiv rezultatele cercetării noastre decât recurgând la metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cere membrilor Societății este să accepte că s-au născut din nou, să uite trecutul „pătat”, să evite ce e discutabil în biografiile marilor înaintași, să accepte o linie progresistă a educației tineretului, să și sporească rândurile cu scriitori tineri... Ideologii sunt încă în băncile școlilor de partid, vor apărea ceva mai târziu; bătrânii care populează aceste documente cer cu deosebire lucruri practice și gândesc încă în limitele bunei cuviințe față de învingătorii de la răsărit ai războiului mondial. Semnificativă este, în acest
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
încă de la început. Ele sunt, în ultimă instanță, "create" și enunțate de personalități marcante sau de instituții istorice. Putem să le numim producătoare de valori sau producătoare de sens. Cine sunt ele? Se regăsesc printre marile figuri morale, profeți, filosofi, ideologi, intelectuali, oameni de știință, scriitori, cineaști... și instituții ca Biserica, cercurile de gândire, societățile savante, centrele de cercetare sau universitățile. Sarcina lor constă în a răspunde ideilor esențiale pe care și le pune societatea, dând o semnificație evenimentelor, pro-punând ieșirea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
asupra situației în care se găsesc și asupra altor actori. Distingem valorile de alte elemente ale sistemului de acțiune cu scopuri analitice, dar, de fapt, ansamblul (valori, nevoi, aspirații, interese, percepții, emoții, amintiri) acționează ca un tot. 3. Valorile oferă ideologilor "materia primă". Ideologiile raționalizează valorile, nevoile și interesele actorilor. Valorile intervin în orice discurs al cărui scop este de a convinge interlocutorul, de a-l seduce sau de a-i ascunde ceva. Prin ele se justifică sentimentele, atitudinile sau inițiativele
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Acest grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
publică în „Viața studențească”, în 1921, însă faima de eseist redutabil i-o aduc colaborările la „Ideea europeană” (din 1924) și, mai ales, la revista „Gândirea”, din al cărei cerc face parte între 1926 și 1938, fiind socotit unul dintre ideologii curentului „gândirist”. Colaborează intens, mai bine de douăzeci de ani, cu eseuri pe teme de filosofie, literatură, sociologie, pedagogie, cu articole, cronici, portrete literare, impresii de călătorie și cu încercări în proză, la diverse publicații: „Cuvântul dăscălesc”, „Revista generală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Negustorimea alcătuiește, din punctul său de vedere, al lui Ipingescu și al lui Rică, „poporul suveran“. Rică va beneficia de stima lui Titircă - Dacă dumnealui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste - doar în clipa în care se prezintă drept ideolog liberal, autorul articolelor silabisite cu venerație. Cu o subtilitate remarcabilă, Caragiale satirizează aici deformarea principiilor revoluției de la 1848, în interesele liberalilor de la 1870. Se fac astfel simțite două deformări succesive ale ‘48 ului. Cherestegiul liberal adoptă ideile ‘48 ului, pe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a întreprinderilor condamnate "economic", sisteme de schimburi locale, comerț echitabil, economie solidară etc. Dar se vede prea bine, nu e vorba de o alternativă la organizarea de tip întreprindere. Nici o mișcare socială, nici un partid politic, nici un sindicat, nici un gînditor sau ideolog nu sunt în măsură să propună astăzi un proiect, sau o utopie, care să înlocuiască întreprinderea. De ce anume îi este teamă omului modern? De invențiile sale, de el însuși. De întreprindere în special, mai precis de posibilele și imposibilele care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
luptă împotriva unei lumi nedrept întocmite. Funcția ei socială e văzută cu un rol și mai important în socialism, unde i se cere să acționeze ca instrument în opera de edificare a așa-zisei lumi noi. Prin schimbarea finalității luptei, ideologii modifică și caracterul artei: din „critic”, r. devine „socialist”. Parte integrantă a ideologiei comuniste, creația artistică devine problemă de stat. „Realismul socialist” este impus de „forța conducătoare” a societății prin toate mijloacele, inclusiv administrative, drept unica „metodă de creație”. Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
a țărănimii, dar, în același timp, se înclină în fața proprietății. Respectă familia și, de asemenea, religia, a căror desființare o ceruse înainte. După un timp, ajunge să combată socialismul, adoptând, nu fără un ton agresiv, atitudini naționaliste. Mai consecvent este ideologul în convingerile lui literare. Sedus de concepția romantică a mesianismului poeziei și poetului, se declară adeptul unei literaturi angajate, îndeplinind o nobilă misiune socială. Pe urmele lui Giambattista Vico, el socotește poezia, pe care o confundă cu noțiunile de „sentiment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
actorii Înșiși fiind constituiți și autorizați (capacitatea de a asuma anumite roluri social definite) de către instituții. Rolul explicativ al intereselor și utilității scade de la prima abordare a instituțiilor la cea de-a treia În care acesta este preluat de cultură, ideologii și sistemele de credințe Împărtășite. Nu doar mijloacele, ci și finalitățile, dispozițiile, preferințele, motivațiile, sinele și raționalitatea În sine sunt categorii ale acțiunii (clasificări) modelate instituțional și care se Înscriu În logica instituțională a unui câmp, fie acesta cel economic
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]