13,415 matches
-
cooperator, muncitorul fruntaș, intelectualul angajat, ilegalistul, activistul de partid; de cealaltă, cele negative: fascistul, chiaburul, sabotorul, intelectualul evazionist, burghezul, aristocratul. În deceniile cinci și șase era aproape imposibil ca un scriitor să publice altceva decât ceea ce se supunea total exigențelor ideologice comuniste. E de mirare că au putut apărea romane viabile, ce au supraviețuit epocii: Nicoară Potcoavă (1952) de Mihail Sadoveanu, Bietul Ioanide (1953) de G. Călinescu, Toate pânzele sus! (1954) de Radu Tudoran, Moromeții (I, 1955) de Marin Preda, Groapa
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
prețios material omenesc, încât nu știm dacă impresia de filtru tulburător pe care ți-o lasă lectura acestui roman se datorește atmosferei și lumii ce zugrăvește sau artei scriitorului." (Opere, vol. 7, p. 37.) Șerban Cioculescu - deși aflat pe poziții ideologice diferite față de Eliade - a elogiat atât Isabel și apele diavolului, cât și Maitreyi. Cronica literară a întoarcerii din rai debutează și ea cu superlative: "Dl Mircea Eliade este cineva prin talent, inteligență și cultură (termeni care nu se exclud, dar
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Dar și, așa cum anunțam, din câteva pricini ce vizează în primul rând tipul de memorie al pasionatului heraldist. Lăsăm, deci, la o parte implicarea politică puțin cam prea centrală a acestuia și preocuparea susținută pentru tânăra generație aflată sub umbrela ideologică a lui Nae Ionescu. Ele pot indica, în fond, o filieră de cercetare de al cărei traiect diaristica lui Mihail Sebastian nu e străină. Lăsăm, din nou, la o parte câteva inexactități de genul acelora prin care Mateiu pare să
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
front de ostilitate creat în jurul său. Prima trăsătură este cea a reînvierii trecutului: mereu i se va imputa amănuntul biografic al descendenței dintr-o familie de nomenclaturiști comuniști, amintindu-i-se că, în materie de crezuri politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a iscat o ruptură în materie de convingeri ideologice, ruptura aceasta este aparentă, în
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
crezuri politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a iscat o ruptură în materie de convingeri ideologice, ruptura aceasta este aparentă, în tot cazul superficială, și că în adîncul lui politologul rămîne un Marsyas după calapod antic: și-a lepădat pielea, dar nu și convingerile. Că așadar, după cum există bolile ereditare, al căror mecanism patogenic este în
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Streinu și Pompiliu Constantinescu, cel din urmă socotind că actul tinerilor sibieni deschide "larg porțile penetrației criticii estetice lovinesciene dincolo de Carpați", și dezaprobînd, la rîndul său, "lipsa gravă a unei conștiințe estetice" în spațiul în cauză. Cu adaosul că "poziția ideologică a lui Blaga ca și opera lui literară împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul românesc cu universalul". Or, în Manifest Blaga nu e nici măcar menționat... Ne putem lesne imagina decepția sa din partea unor tineri pe care-i prețuise ca
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
literatură propagandistică. Ea este dictată, solicitată imperios și promovată de regimul politic care o comandă. Trebuie să facem o distincție categorică între comanda socială, ca principiu sociologic al oricărei epoci literare (principiu ascultat sau nu de către scriitorul liber), și comanda ideologică, impusă prin exigențele indiscutabile și insurmontabile ale partidului unic. Ne vom referi în continuare la cazul special al literaturii oportuniste în comunism. Oportunismul înglobează trei aspecte: politic, moral și estetic. Din punct de vedere politic, literatura oportunistă trebuie să exprime
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și în rezultatul pseudoestetic de la o etapă la alta. Putem să-i găsim explicații și justificări mai mult sau mai puțin credibile, după cum a evoluat dictatura comunistă. Într-un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
din motivul deschiderii minime pro-occidentale, care dădea speranțe și crea o falsă impresie naivilor. O a treia etapă ar fi "oportunismul rușinii", din anii 1971-1989, când a mai crede în promisiunile regimului comunist însemna să nu vrei să vezi înșelătoria ideologică, atât de evidentă. Clasificarea lui Bujor Nedelcovici adoptă un criteriu moral și gradează vinovăția crescător din 1950 spre anii '80 - ceea ce ne-ar putea face să credem că A. Toma e mai puțin vinovat decât Adrian Păunescu. Ne-am pierde
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
demnitate, luciditate, onestitate și spirit critic. Din punctele de vedere politic și estetic poate părea diferit, pentru că se schimbă conjuncturile și formele de adaptare. Dacă am pune alături ce cer artelor Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, am vedea că exigențele ideologice nu sunt foarte diferite, după cum nici literatura oportunistă nu are prea multe modalități de răspuns. Se îmbogățesc formele de exprimare a unora și acelorași clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
implicită: "E de mult depășit deviantul sens biblic al mărului păcatului originar, acum fiind gândit într-un context istoric concret. Merele roșii au semnificația revoluției mature. În al doilea rând, merele dăruite poartă semnificația zilelor socialismului victorios. Acesta e miezul ideologic inculcat de poet versurilor sale" (Ed. Didactică și Pedagogică, 1973, p. 291). Merită să mai citez un fragment din această interpretare didactică supralicitând vizibil valoarea, reprezentativitatea și simbolurile: "Mărul de lângă drum e o poezie programatică evident inspirată din realitățile vieții
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Stănescu (Sensul iubirii), Cezar Baltag (Comuna de aur) și cu mine (Vântul cutreieră apele), cărți apărute aproape concomitent în toamna anului 1960. Al. Philippide m-a onorat scriind prefața plachetei mele, dar bucuria mea era contrariată de niște inhibante "mătănii ideologice" ale academicianului: "Poezia noastră se dezvoltă astăzi în spiritul realismului socialist, Având drept călăuză învățătura Partidului, drept principiu de lucru reflectarea actualității, drept metodă, metoda realismului socialist care îmbină oglindirea fără greș a realității cu visul creator, poezia noastră s-
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l, cu ani mai târziu, am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele următoare, și venea din evaziunea în narcisism! Parcă pentru a mă degaja de umbra "protectoare" a personajului sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de obediență se pot găsi în mare număr în poemele mele și ale colegilor mei din acei ani; un procentaj ideologic de 90% de "halte obligatorii", unde era musai să facem popas, era cerut pentru a ni se publica un ciclu, și cu atât mai mult un volum. Titlul poemei secunde din culegerea mea, "Început de șantier", îl scutește parcă pe
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
asigur că versurile sunt la fel de fals entuziaste pe cât bănuiește. Global, chiar dacă elimin din Vântul cutreieră apele unele cuvinte-cheie precum: comunism, Partid, Comună, revoluție - care, în pagini de reviste și volume, urâțeau și mai tare tristele originale, fondul rigid al canonului ideologic rămâne de neșters... Mai supărător (dar în limitele normalității) îmi pare faptul că mi se întâmpla să nu pot profita nici de cei 10% de poezie tolerată, nesupusă direct tributului. În "O vârstă s-a deschis" și în "Homer", nu
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de neșters... Mai supărător (dar în limitele normalității) îmi pare faptul că mi se întâmpla să nu pot profita nici de cei 10% de poezie tolerată, nesupusă direct tributului. În "O vârstă s-a deschis" și în "Homer", nu presiunea ideologică poartă vina nereușitei, ci lipsa inspirației, compunerea prin ambiție, fără participarea sincerității. Bună din capul locului îmi apare suita " Trei motive homerice", destui comentatori au apreciat-o în scris - în acea vreme și mai târziu. Dar ea nu era mulțumitoare
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
în fond, le legitimează opțiunea. Într-un asemenea context de receptare, necesitatea revizitării calme, lucide, a literaturii lui Norman Manea, vine de la sine. Întreaga operă trebuie (re)citită în litera ei, făcându-se abstracție de polemicile de natură istorică sau ideologică în care autorul s-a angrenat în anii din urmă. Iar republicarea de către Editura Polirom a cărților de tinerețe ale lui Norman Manea oferă prilejul ideal pentru o astfel de experiență. Publicat în anul 1974, romanul Atrium este ce-a
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
după criteriile aflate azi la modă, Eliade e peste măsură de reacționar. Dacă cineva ar scrie astăzi ca el, n-ar trece mult timp pînă să-i mîncăm coliva: ar fi așezat în cripta autorilor nefrecventabili pe motiv de ciumă ideologică, după obiceiul curent al stigmatizărilor publice. Să dau cîteva exemple. Pentru Eliade, democrația înseamnă flatarea plebei și supremația spiritului feminin. Tot ce înseamnă masă diformă, supusă și irațională suferă de feminitate. În schimb, traiul aristocratic, destinat exclusiv masculinității de elită
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
a textului, a cititorului. Regimul politic era supra-autor: unul colectiv, anonim; deși numele unor funcționari editoriali (cu fețe multiple de oportuniști sau mai rare de disidenți și opozanți) din acel sistem mai pot fi recunoscute. Aparatul regimul deținea monopolul revizuirilor ideologice, cu nefaste urmări estetice. Vom cunoaște și scriitori tolerați ideologico-estetic? Cât a fost cenzurat autorul Moromeților, I, după ce primise o mare încredere "politică" și literară? A fost un alt prozator de succes - care s-a destăinut în esență și detaliu
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
camufla mai mult. Ce nu suporta, vedem acum pe de-a întregul. La modul global, nu admitea să se sufle o iotă despre suspiciunea și, vai, interdicțiile din relațiile umane (431-432). Cenzura avea modele și antimodele politice, în fapt (mono)ideologice. Romancierul (romanul său) vrea să spună, dar cenzura nici măcar nu vrea să se presupună ceva despre literatura ca ideologie unidirecțională și anticritică. Se interzice, așadar, să se vorbească despre interdicție în literatură. Ce se face în ascuns, nu se arată
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
se atribuie nu erau decît o postură amar-lucidă. N-am putea face cu seriozitate legătura între "ideile și convingerile lui intime, căpătate în perioada interbelică" și demersurile sale de "agent de influență", nesocotind "rezultatul nociv al unei munci de prelucrare ideologică", pe cît de "nociv", pe atît de, în fond, artificial. Noica nu putea deveni în ruptul capului un național-comunist. Juca un rol și atîta tot. "Menghina morală", prin care era nevoit a trece orice intelectual legionar sub totalitarismul comunist, implica
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
crezul lui Noica". Nu intenționăm a contesta că acesta a fost cu adevărat "crezul" lui Noica. Ar fi doar de precizat că, înduplecîndu-se a sluji "adevărul care poartă numele de socialism", o făcea cu mijloace inadecvate, totuși tolerate de organele ideologice. Și anume beatifica "valorile spirituale de rang suprem", vituperînd nu numai Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
cum e vorba, totuși, de o excepție, cronicarul o pune în seama unei scăpări a colectivului redacțional: unui apucat ca Laszlo n-ar fi fost cazul să i se pună la îndemînă atîta spațiu gazetăresc pentru a-și revărsa repulsiile ideologice. De aceea, trecem mai departe și semnalăm cronica lui Grațian Cormoș ("Dare de seamă despre Pitești") la cartea lui Alin Mureșan (Pitești. Cronica unei sinucideri asistate, Polirom, 2007): "Monografia consacrată de Alin Mureșan Ťfenomenului Piteștiť - pe care el refuză de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
Oana Soare Cel mai bine documentat și cel mai aplicat studiu despre tendențiozitatea ideologică a romanului sau, în terminologia împrumutată de autor de la un critic francez, despre "la politique de la prose" este cel al lui Cristian Moraru 1. Deși minuțios demontat prin teoriile naratologice ale lui Booth sau Genette, paradoxul constitutiv al Cronicii rămâne
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ale lui Booth sau Genette, paradoxul constitutiv al Cronicii rămâne în mare parte neelucidat: "Ajungi să te întrebi" constată criticul, "dacă romanul este fructul (...) concesiilor făcute de Petru Dumitriu lacomului Cezar al "vremurilor" sau el reprezintă, dimpotrivă, concesia pe care ideologicul o face unui talent literar puternic, doritor să se afirme cu prețul (și prin intermediul) unui considerabil compromis". Principala caracteristică a romanului ar fi aceea de "partizanat ideologic": Cronica de familie, o "delirantă ficțiune istorică", "reprezintă acreditarea unui punct de vedere
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]