1,191 matches
-
flirtul nu evocă în niciun fel în spiritul contemporanilor practicile țărănești folclorice, evantaiul larg al apropierilor permise uneori în zonele rurale. Aceste rituri cât se poate de reale par să le rămână complet necunoscute orășenilor, care au o viziune destul de idilică, foarte siropoasă, asupra universului provincial și țărănesc. Trebuie să reamintim că Franța este încă la acest sfârșit de veac o țară predominant rurală, foarte atașată de cultura și de tradițiile sale țărănești. În mediul urban, mai cu seamă la Paris
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a fi îndepărtate. CAPITOLUL II Ambianța culturală dintre cele două războaie RĂZBOIUL, DURERE ȘI ȘANSĂ A MODERNITĂȚII Sfirșitul războiului provoacă o deschidere a discursului politic și chiar mai mult. Perioada 1916-1919 a creat traume românilor, în condițiile în care provincialismul idilic al arhaismului este depășit, iar euforia occidentală a unor elite economice și intelectuale este împrăștiată de experiența fizică și morală a războiului, prin conștientizarea revoluției bolșevice vecine. Odată cu războiul, mica Românie patriarhală de la hotarele orientale ale Europei a intrat în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de fapt, adevăratul inocent a cărui neștiință e deviată în obsesie chiar sub privirile mereu căutând altceva ale celor doi părinți. Când Merry se alătură grupării teroriste a Meteorologilor și detonează o bombă în oficiul poștal din magazinul universal al idilic - provincialului Old Rimrock, viața Suedezului s-a desfăcut în bucăți, ca și când bomba i-ar fi explodat în sufragerie. Luat prin surprindere, pedepsit pentru toate împrejurările în care procedase impecabil, Suedezul pare fără apărare în fața unei catastrofe pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
reflectă ea acum în sferele marginale, în zonele rurale ce au consolidat această identitate timp de secole? Dacă mitul Banatului paradisiac persistă în imaginarul colectiv ca adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sub semnul cărora se situează însăși opera scriitorului, după cum sublinia Al. Călinescu în lucrarea sa monografică: sinceritatea, autenticitatea și luciditatea. Acestea devin, în etapa despre care vorbeam, idealurile unei întregi generații de romancieri, ca o reacție împotriva sentimentalismului și a idilicului care caracterizau tradiționalismul. Perioada interbelică a cunoscut, din această perspectivă, o întreagă avalanșă de romane al căror centru de interes îl constituia existența individului și, ca o consecință imediată a acestui fapt, s-a ajuns la o adevărată modă a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
rude (Segalen, 1987). De aceea, concepția ideologilor francezi din secolul al XIX-lea - în particular a lui F. La Play - care, indignați de instabilitatea și dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de familie se asigură autoritatea patriarhală și continuitatea valorilor între generații nu este suficient de solid pentru a o acredita ca tip ideal, dacă avem în vedere și dezavantajele ei. Familia tulpină este asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
conflict de rol. Mișcarea feministătc "6.1.3. Complementaritate și conflict de rol. Mișcarea feministă" Imaginea familiei ca un tot armonic în care se modelează prin interacțiuni pozitive personalitatea membrilor săi și absoarbe dificultățile de toate genurile este una destul de idilică. De cealaltă parte, abordările ce deplasează accentul pe calculul rece al intereselor pragmatice, pe conflict și violențe nu reflectă nici ele corect viața cotidiană a familiilor obișnuite. Cele mai multe familii se situează în zona centrală a intervalului armonie-conflict. În societatea tradițională
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pus pe tapet ideea că spațiul familial este departe de a fi unul senin, plin de armonie, ci e impregnat de mari convulsii și nedreptate, cu deosebire la adresa soțiilor și a copiilor, și că a proteja în continuare această imagine idilică despre grupul domestic este o mare inechitate socială și general umană. Datorită militantismului feminist în primul rând, dar și altor conjuncturi, violentarea femeilor și a copiilor în cadrul familial a trecut în mare măsură din „nevăzut” în „transparent”, în perimetrul cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a format de-a lungul secolelor. Totuși N. Iorga nu putea să nu integreze dezvoltarea națională, socială și culturală a României în curentele și tendințele europene. În general însă, colaboratorii revistelor lui Iorga produc o literatură epigonică, minor romantică, paseistă, idilică, didacticistă și mistică. Prin conservatorismul estetic al directorului și prin importanța acordată mesajului etic, și această publicație încurajează literatura minoră, cu atât mai mult, cu cât nu mai beneficiază de prezența constantă a unor scriitori precum Mihail Sadoveanu, St. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
Reviste”, „Mișcarea literară în străinătate”, „Mișcarea literară la noi”. Rubrica „Din literatura străină” înmănunchează traduceri realizate de G. Coșbuc, Izabela Sadoveanu, I. Constantinescu-Delabaia. Contribuie cu articole Adrian Maniu, Horia Petra-Petrescu, Ilie Danciu, Sever Al. Slătineanu, Vasile Netea. Poezia, de inspirație idilică, folclorică, religioasă și istorică, este selectată din scrierile lui B. P. Hasdeu, N. Iorga ș.a. I. Constantinescu-Delabaia (uneori semnând cu pseudonimul I. C. Vălenaru) intră în sumar cu numeroase fabule și pilde în versuri, la rubrica „Pilduiri”. Se publică proză de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune, astfel, că avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, o literatură îndoctrinată, idilică și festivă. Literatura subversivă reprezintă o deviație de la linia oficială, deviația aceasta fiind mascată, însă, în metafore și parabole, cu un fel de protest abia schițat, o dizidență, pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea cenzura. Dintre reprezentanți, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
văzută, în permanență, ca salt din contingent spre contemplare a unui eveniment cu aură de destin și fatidic, fascinație speculară a nașterii și circumscrierii de sine a eului prin raportarea la alteritate"43 reprezintă pentru neomoderniști o resurecție a modelului idilic modern, deoarece, se știe, "epoca modernă a pus în centrul ei, ca echivalență a eului, Ego affectus est, răsturnare de perspectivă evidentă, dacă ne gândim la îndelungata tradiție raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru științele antropologcie"44
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prezentul, care alternează succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un spațiu idilic, promovat de moderniști, împletit cu un spațiu citadin, banal, dezvoltat de postmoderniști, autoarea își alege un cadru natural dominat de ploi, pentru manifestarea bucuriei de a trăi. Ploaia devine metaforă particulară a universului Anei Blandiana, care capătă conotații distincte tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată, poeta neavând nevoie să mărturisească "ceea ce reușește să nu trăiască", pentru că, în cadrul idilic al vârstei începuturilor, fericirea este pretutindeni, ea manifestându-se nelimitat în viața omului. De aceea, venind să nege într-un fel faptul că "numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei", nu exclude rolul salvator pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acest poem scris în notă blagiană. Originalitatea transpare, însă, din modul în care autoarea reconstruiește trecutul privit ca formă individuală a tradiției universale din prisma prezentului. Promovând ludicul prin intermediul versurilor scurte ("Luna turna pe luciul ei/ Ulei".), care întrerup brusc idilicul ("Apa era fără sfârșit rotundă") cu accente nocturne ("Din apă, ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave".), pentru crearea unei atmosfere de joc, de voie-bună, specifice celei din Întâmplări din grădina mea. În aceeași notă sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iubirii. Dialogul cu celălalt, devenit monolog prin lipsa răspunsului, capătă conotații onirice. Repetiția semiadverbului mai, plasată în numeroase interogații retorice, capătă un puternic efect stilistic, iar încercarea femininului de a reface cuplul, precum și de a tămădui răni, devine sisifică. Spațiul idilic este reconstruit dintr-o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de grade devenind segmente ale terorii și ale morții. Sângele se preschimbă în cerneală, pământul ca element fertil, în noroi vânăt, câmpiile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alta, după cum permiteau sau dictau documentele de partid. Avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, de la Mitre Cocor al lui Mihail Sadoveanu, la Dragostea și revoluția de Dinu Săraru, o literatură îndoctrinată, plină de clișee, idilică, festivă. 2. A doua dintre ele, literatura subversivă, și-a putut perfecționa strategiile estetice numai după 1965. Este o creație a epocii Ceaușescu. Ea reprezintă o deviație de la linia oficială, deviație mascată în metafore și parabole, un fel de protest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Vine iarba" 234 Sub semnul zodiacului 242 Nichita Stănescu 251 Arta poetică și drama cuvintelor 252 Îndoirea luminii (setea de cunoaștere) 258 "De la Dionisos la Ieronim" (tema iubirii) 268 Marin Sorescu 274 "Celula de viață umană și familială în ipostaza idilică" 290 Adrian Păunescu 294 Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică 301 Poezia civică 318 Bibliografie 323 Din periodice 326 Note de lectură Aducerea în pagină a acestei teze nu are intenția unei exegeze critice sau didactice. Teza constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămână nemișcați ce lemnele,/ numele între tâlhari să i se lase". În "Cariatida", așa cum spune Ion Pop, în "Poezia unei generații", este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de glorie pledând pentru bucuriile spiritului: Numai pământul a avut noroc/ De duminecă/ Mai iese lumea pe stradă,/ Mai fumează/ Se îmbracă mai cu grijă/ și nici nu se muncește cine știe ce" ("Recapitulare"). . "Celula de viață umană și familială în ipostaza idilică" În volumul "La Lilieci", Sorescu îmbrățișează toate miturile compromise prin lipsă de talent de barzii de la "Sămănătorul", "Ramuri", "Luceafărul": copilăria, înstrăinarea de sat, viața duioasă de familie, poezia naturii, la plug, revelația divinității". Există în acest volum teme cunoscute în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în Cugetul romînesc, București
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din istoria Bacăului. Arhivele și presa îl confirmă pe Bacovia pas cu pas, în special referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau firește și aspecte idilice, pitorești, dar acestea nu l-au atras. Bacovia s-a atins numai o dată de unul, în poemul în proză „De Paști”, evocare duioasă a unei fete frumoase, Maria (Lazu), victimă a prostituției, moartă în 1913. „Măhălălile” erau, pentru el, spații
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se mișca încă „în zodia politică”, iar partidele erau, vorba lui Iorga, „asociații pentru cultura bugetului”. Așadar au urmat „ani nervoși și agitați”.7 ) Fapt șocant doar pentru „inocenții” (vai, mai sînt!) care au în minte o imagine edulcorată, „înălbită”, idilică a epocii interbelice, acesteia i s-au aplicat numeroase caracterizări negative (le voi comenta, pe larg, în volumul III al Dosarului). M. Sadoveanu și D. D. Pătrășcanu vorbeau, de pildă, în prefața la Spre Emaus (1924), despre „cumplitele vremuri de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]