1,748 matches
-
a repetat la pavecerniță. L-a întrebat: - Frate, este moartea o trudă? La care el a răspuns, fără să renunțe la obișnuita-i ironie: - Nu, e ușor să mori: este singurul lucru pe care toată lumea știe să-l facă, inclusiv idioții. În ce stare să fi fost în clipele acelea sufletul meu e complicat să spun. Credeam într-un Dumnezeu care continua să fie inaccesibil și neîndurător, în cuvintele și preceptele fiului său, în Duhul Sfânt, mesager al Creatorului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a făcut bum! Zero Îi răspunse laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-o facă, trebuia doar să dea un clic și apoi să urmeze instrucțiunile. În realitate, Îi părea Însă un miracol, aproape nu-i venea să creadă - și făcuse totul singur, singur. El, care nu schimbase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noroaie o ura încă de când refuzase să se mărite cu unul dintre fiii lui, un băiat cam prostovan. Se temea că acum îi va stârni pe toți împotriva ei și că ar putea chiar s-o bage în sclavie. - Niște idioți. Toți, a zis ea și a scuipat în praf. Așa că m-am gândit la voi ca la o salvare, a continuat ea, adresându-se de data asta tututror femeilor din familia noastră, care mergeau alături și o ascultau. Rahela știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost de acord. - Mărimea darului e un omagiu adus surorii noastre, tatălui nostru și întregii case a lui Iacob. Noi înșine o să devenim prinți. Am fi nebuni să nu acceptăm darurile pe care ni le trimit zeii. Ce fel de idiot face dintr-o binecuvântare un blestem? Dar Levi și-a sfâșiat hainele de parcă mi-ar fi jelit moartea, iar Simon i-a avertizat: - Aceasta este o capcană pentru fiii lui Iacob. Dacă lăsăm să se întâmple această căsătorie, putreziciunea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a fost ridicat pușcăriașul, un intrigant străin și analfabet, și a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altfel știe totul despre noi, știe că am vrut să chiulim de la antrenament și a auzit foarte clar și minciunile pe care ni le-a zis colonelul, se vede pe noi că l-am crezut, cum putem fi atât de idioți, am merita să ne omoare în bătaie, să ne scoată din cap, cu ciocanul, și fărâma de minte pe care-o mai avem, să aflăm de la el că soldații au venit doar ca să pună la cale înfrângerea noastră la meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vorbise niciodată, iar creierul lui rămăsese blocat În copilărie. Oamenii mai puțin miloși ziceau că se născuse debil, ceea ce nu era de mirare pentru cei care-l cunoscuseră pe tatăl lui, Hervé Leguellec, În mod general ridicat la rangul de idiot congenital al insulei. Cu toții recunoșteau totuși că Pierric ar fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ești zdravăn! izbucni ea. - Serios, căpitane, cine știe ce ai să descoperi despre ai tăi? Sau să suporți? - Ce vrei să zici? - Fraza În bretonă face referire la Cel-de-Sus, așadar cu siguranță la Dumnezeu. E adesea marca unui ucigaș În serie, un idiot care se crede Învestit cu o misiune divină. Alte crime... Ideea Îi Îngheță sîngele În vine tinerei polițiste. - Toată familia ta e de aici, continuă Lucas, cunoști pe toată lumea de pe insulă... - Iar dumneata nu cunoști pe nimeni, i-o Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urma. - Cum am putut crede că ai să-ți pui meseria Între paranteze? declară el, amar. De fapt, n-ai avut niciodată de gînd s-o faci. Mi-ai spus asta pentru că știai că era important pentru mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vîrÎ În vorbă Stéphane, plin de entuziasm. - Morineau! Ne lași să ne vedem liniștiți de treabă, OK? Mulțumește-te să păzești postul. Ușa se Închise În urma celor doi polițiști. Stéphane, vexat, Îl maimuțări pe Fersen. - Mulțumește-te să păzești postul... Idiotule! Rulaseră În tăcere. Fersen respecta mutismul Mariei, crezînd că era preocupată de rețeta aceea care arunca o umbră de suspiciune asupra mamei ei. Dar preocuparea Mariei era altundeva, căci nu putea crede nici măcar o clipă că Jeanne ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-au văzut pe fratele dumitale urcînd dinspre golf, mi-am spus că poate Nicolas... - Nu e chiar atît de idiot Încît să vină să cadă singur În capcană! Pleacă de acolo! Hai! Îl trase de cămașă. Dezechilibrat, el se rostogoli de pe stîncă și se pomeni În apă pînă la brîu. Valurile se succedau cu violență, dar fără resac, suprapunîndu-se, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e așa? Poate că ar trebui să-l prevenim... Ce se amestecă idiotul ăsta, gîndi Lucas agasat. Răspunse sec: - Familia Kermeur i-a trimis un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth, În plină pregătire. În ciuda Îndemnurilor oficiale de a se vorbi cît mai puțin cu putință despre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să te măriți cu Hervé Leguellec pentru respectabilitate, așa e? - Mă durea În cot de reputația mea, ce voiam eu era să-l umilesc pe Arthus, să-i dau copilului lui drept tată pe cel mai cretin dintre cretini, pe idiotul congenital din Lands’en. - Și cum rămîne cu dragostea În toată povestea asta? Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plece pe mare Împreună cu Morineau. Cu moartea În suflet, porni motorul și manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații mei, pe Yves, pe Gwen, dumneata i-ai ucis? Dumneata i-ai ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o clipă că ai putea să trăiești alături de un mincinos, care pe deasupra mai e și laș. Și impostor! Atît de grăbit să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-a avut timp să se radă! Mă rog... sînt eu un idiot! Probabil că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi făcut-o! Marie se simți Înciudată că el exprimase În cuvinte ceea ce simțea și ea În sinea ei. - Oricum, legătura dintre noi doi era sortită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se urcă În mașină; Lucas deja se enervase. - Un raport?... Foarte bine, Îl veți avea Într-o oră, prin fax! Respectele mele, domnule. Închise, se așeză la volan și Începu să-și verse mînia. - Șii ce mi-a spus idiotul ăsta? - Că Arthus de Kersaint este una din notabilitățile regiunii, că nora sa, Armella, joacă golf cu soția lui, Carline, și că nu e el omul care să scuipe pe relațiile cu castelanii doar ca să ajungă la funcții mai Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un biet idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se apropie cu calm, cînd el Începu să țipe la ea: - Mă iei Într-adevăr drept un idiot? Te aștept de ceasuri Întregi! Ar trebui să fii nevasta mea, dar tu mă tratezi ca pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-am văzut? Te porți ca o stricată! O Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În vacanță? » A ridicat ochii: cu siguranță nu se aștepta la ceva genial, dar nici atât de idiot, totuși. Apoi ne-am spus fiecare prenumele, o chema Annick. La un moment dat, a trebuit să se ridice, iar eu mă Întrebam: va Încerca să-și Încheie sutienul pe la spate, sau dimpotrivă, se va ridica arătându-mi sânii? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Asta-i partea cea mai importantă : eram disponibilă. Tocmai mă despărțisem de Jacob. Ar fi fost absolut perfect. Încerc să nu mă gândesc prea des cât de perfect ar fi fost. Însă Nigel MacDermot, care e un cretin sadea, un idiot și un tembel notoriu i-a spus lui Guy că am o relație cu un partener senior de la Berry Forbes. Deși nu eram cu nimeni. Dacă mă întrebați pe mine, sistemul are hibe majore. Ar trebui să fie mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
drăguț din partea ta, Samantha. Dar nu trebuie să-ți faci griji. Nu sunt un prost. Deschide ușa și intră înapoi. Deci, domnilor, unde rămăsesem ? Mă uit la el supărată și îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se întâmple cu mine de față. — Cafeaua dumneavoastră, domnule Geiger... șoptesc, intrând grăbită în cameră. Ridic cafetiera, încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și o linguriță de cafea fără cofeină. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie și Melissa transfigurați în fața ziarului. — O, nu, spun, cu inima strânsă. Nu citiți. Pe bune. E doar... un tabloid... idiot... Ridică tustrei capetele și mă privesc de parcă aș fi vreo specie de extraterestru. — Ești plătită cu... 500 de lire pe oră ? Trish nu reușește să-și controleze vocea. — Ți-au oferit parteneriat egal ? Melissa e verde la față. Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
roz ? Jack Își dă capul pe spate și Începe să rîdă. — Corect. Foarte corect. Iar eu nu ți-am dat nici cea mai mică șansă, așa-i ? Scutură din cap supărat. Probabil că stăteai și te gîndeai Doamne, cît de idiot poate să fie și ăsta, să nu-și dea seama că vreau să văd și eu cum e cocteilul ăla roz ? — Nu ! zic imediat, dar mă fac stacojie la față, iar Jack mă privește cu o expresie atît de comică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]