1,501 matches
-
Scriitorilor Români“ (München, 1962-1990). Titluri mai subtile, care relevau mai puțin explicit apărarea unei spiritualități românești dincolo de spațiu și de timp, erau „Caete de dor“ (Paris, 1951-1960), „Ethos“ (Paris, 1973-1984), ambele avându-l ca principal susținător și animator pe Virgil Ierunca, sau „Prodromos“ (Freiburg, 1965-1970), ca „foaie de gând și apropiere creștină“, unde era redactor Paul Miron. Nu sunt decât câteva exemple pentru comparație și situarea revistei „Caete de dor“ în peisajul exilului românesc. Cine ar ști ce cuprind aceste reviste
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
un risc, scriindu- i anumite cuvinte cu ortografia lui Ceaușescu. Cu i în loc de e final și altele ca acestea.” (p. 343) Galeria e mult mai amplă (n-ar fi fost nepotrivit un index final): Eliade, Cioran, Ionesco, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Negoițescu, Crainic (care, ca și Brâncuși, i-a lăsat o amintire pasabilă), Patriarhul Iustinian Marina (de fapt și ceilalți doi care i-au urmat), Steinhardt. Poezia lui Dinescu și desfășurările ei de forțe e privită cu o simpatie care nu
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
de față când dl Mihnea Berindei i l-a adus. îl vedeam eu însumi, în forma finală și integrală, în acea împrejurare. (Profit de ocazie spre a lămuri în paranteză un alt lucru: contribuția Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca la Raport a fost reală și substanțială; ei i-au indicat d-lui Berindei pasajele din cărțile lor pe care Raportul putea să le ia în considerare; în plus, abia aducân-du-i Raportul, dl Berindei i-a citit Monicăi recomandările la
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
chiar problema cea mai importantă pe care o suscită "documentarul" intitulat O sută de zile cu Monica Lovinescu. D-na Jela își atribuie în aceste o sută de zile din viața Monicăi Lovinescu (și până la un punct a lui Virgil Ierunca) un rol pe care ar fi dorit să-l joace, dar nu l-a jucat cu adevărat. E înduioșător felul în care se plânge la sfârșit, fiind vorba de "arhiva" soților Lovinescu-Ierunca, de faptul că autoritățile românești n-au sprijinit
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
pentru totdeauna. N-am îndrăznit să-l întreb dacă se trezise în răstimp sau era același somn. Mi se pare inadmisibil să te folosești în acest fel de șansa de a-i fi cunoscut pe Monica Lovinescu și pe Virgil Ierunca, pretinzând că numai tu i-ai iubit în mod sincer și dezinteresat, în vreme ce toți ceilalți s-ar fi dovedit niște profitori și niște ingrați. Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca le-au fost alături în ultimii lor ani de viață
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
a-i fi cunoscut pe Monica Lovinescu și pe Virgil Ierunca, pretinzând că numai tu i-ai iubit în mod sincer și dezinteresat, în vreme ce toți ceilalți s-ar fi dovedit niște profitori și niște ingrați. Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca le-au fost alături în ultimii lor ani de viață mulți prieteni adevărați. I-a ajutat fiecare după puterile lui. N-au fost abandonați nici o clipă. Și nimeni n-a numărat zilele, care, în cazul unora, au fost cu siguranță
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris (afiliata la Fédération Internaționale des Droits de l’Homme), căreia i-a fost constant purtător de cuvânt și în ultimii ani vicepreședinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma și al altor militanți ai exilului românesc. Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentarii. A fost membru fondator al operațiunii Villages Roumains (1988-), importanța pentru formarea unei
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
insistențe compromițătoare e de asemenea denunțată fără menajamente: „Institutul Româno-sovietic se dovedește foarte activ nu numai în opera de difuzare a culturii sovietice, ci și în procesul de rusificare al societății românești". Aceeași manieră a directității distinge textele lui Virgil Ierunca, și ele iscălite cu pseudonim, care se plasează, în acel moment, sub semnul lui Andre Malraux, „singurul scriitor al Apusului care știa să spună nu Bizanțului bolșevic". Indignările lui Ierunca se subtilizează speculativ, subtilitățile sale sînt acide: „Regimurile comuniste au
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
societății românești". Aceeași manieră a directității distinge textele lui Virgil Ierunca, și ele iscălite cu pseudonim, care se plasează, în acel moment, sub semnul lui Andre Malraux, „singurul scriitor al Apusului care știa să spună nu Bizanțului bolșevic". Indignările lui Ierunca se subtilizează speculativ, subtilitățile sale sînt acide: „Regimurile comuniste au realizat paradoxul veseliei fără umor. Toată lumea trebuie să rîdă. Și rîde. Așa se face că atunci cînd comisarii zîmbesc, li se văd cuțitele printre dinți. Tristețea este o expresie existențială
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
când deja înțelesesem mai mult despre lumea în care îmi fusese dat să trăiesc, aveam să-i văd în realitate, la o întîlnire în Facultatea de Litere, pe cei care animaseră atâta vreme microfonul Europei Libere. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca coborâseră printre noi din eterul în care plutiseră până atunci. Vocile aveau acum și chipuri, o gestică și un fel anume de a te privi în ochi pe care nu l-am putut nicicând uita. Adevărata întâlnire conștientă cu spectacolul
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Sunt câteva fapte ce-mi hrănesc acest optimism: Pe bulevardul Elisabeta, la numărul 49, în apartamentul cu nr. 45, o suită de dorobanți însoțea de curînd în cea mai deplină solemnitate întoarcerea acasă a Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, încheind astfel funeraliile naționale organizate de statul român pentru a-i cinsti pe cei doi mari intelectuali. Acei tineri soldați vor fi privit cu uimire fotografiile de pe pereții cochetului apartament, numit acum "Casa Lovinescu", ce înfățișează, printre alte figuri celebre
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
în toamna anului 1946 și-i câștigă simpatia până la a putea împrumuta, și el, cărți din biblioteca tatălui, cărți de poezie în special; seara își telefonau dacă nu se văzuseră, pentru a discuta și schimba informații etc. Intervenția lui Virgil Ierunca, fost coleg de an la Litere cu Dinu Pillat, amintește de întâlnirile lor la seminarul de franceză, dar și de excepția pe care o face, invitându-l, el și prietenii lui de stânga (Ierunca era marxist în anii războiului), să
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
schimba informații etc. Intervenția lui Virgil Ierunca, fost coleg de an la Litere cu Dinu Pillat, amintește de întâlnirile lor la seminarul de franceză, dar și de excepția pe care o face, invitându-l, el și prietenii lui de stânga (Ierunca era marxist în anii războiului), să colaboreze la revista pe care o pregăteau, Albatros. Era o vreme în care principiile contau, și Dinu răspunde invitației cu un fragment din Jurnalul unui adolescent, deși era la fel de conștient de prăpastia care îi
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
bate conținutul, conceptul e doar «store» și arta e doar noaptea. Arta se privatizează prin «crowdfunding».” O farsă de altădată Dăm din întâmplare peste o notă din revista LIMITE (decembrie 1973), editată între 1969 și 1986 la Paris de Virgil Ierunca și Nicolae Petra, peste o poezie apărută în Tribuna României (1 iunie 1973), faimoasa oficină comunistă de propagandă literară, despre care s-a scris recent o carte, trimisă chipurile revistei de un român trăitor în Franța, Gheorghe Neagu. Tribuna României
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
milă de tovarășii săi de luptă și idei, iar Miron Constantinescu, după cumplita tragedie din propria familie, murise în 1974. Rămăseseră la posturi Gogu Rădulescu și Ștefan Voicu, secondați de obedienții filozofi Pavel Apostol și Constantin Ionescu-Gulian - numit de Virgil Ierunca groparii culturii românești. Ei au decretat cu iresponsabilitate ca în presa comunistă din România să nu apară despre scriitorul și savantul român care ne părăsise decât o știre laconică și anodină. în zilele sfârșitului lui aprilie 1986, în ziarele și
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Săraru în fruntea Teatrului Național din București e șocantă prin simbolistica implicită. Lăsând de-o parte convingerile sale comuniste, apăsat exprimate într-o publicistică rudimentară și ridicolă, în care strălucește ca o bijuterie "reportajul" în care-i prezenta pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu drept locuitori ai unui infern moral și material, ziarele au scris chiar săptămâna trecută că în timpul revoluției din '89 adulatorul ceaușist ar fi închis ușile teatrului pe care-l conducea pentru a nu îngădui tinerilor urmăriți de
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
să nu ne ferim de cuvinte) dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu, sîntem datori cu o reverență". Uneori e transcrisă chiar directitatea contactului uman, satisfacția calorică a legăturii transliterare: "Ne-a deschis Virgil Ierunca. Înalt, subțire, cu o figură aristocratică. Ne-a îmbrățișat afabil, a luat o sticlă de coniac și ne-a invitat într-o cameră de sus unde ne aștepta Monica. Din primul moment am simțit o emoție afectuoasă și un sentiment
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
era calitatea strălucitoare, pasională, a discuțiilor culturale. După ce prefiram rapid bârfele zilei - ce puroaie a mai etalat Eugen Barbu în „Săptămîna”, la ce manuscrise au mai „dat drumul” Magdalena Bedrosian, Gabriela Negreanu, Geta Dimisianu, Sorin Mărculescu, „pe cine a citat Ierunca azi-noapte” și „dacă vine Croitoru în locul lui Dulea” - începeau ceasurile de polemici, la votcă, și apoi de taifas, la cafea. Nimic din înariparea bătăliilor de atunci, când ne loveam în Marquez vs. Canetti, Roa Bastos vs. Cortázar, Sabato și Carpentier
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
1945 au constituit un fel de raze infraroșii care ne-au permis să facem descoperiri psihologice și sociale din cele mai neașteptate și tulburătoare." Citatul este desprins din "Secretul scrisorii pierdute", strania exegeză caragialeană transmisă în anii '80 de Virgil Ierunca la Europa Liberă sub intenționat banala semnătură N. Niculescu și în care Nicolae Steinhardt răsturna - din perspectiva dictaturii comuniste care folosea ura ca pe un combustibil al istoriei - sensurile lumii lui Caragiale, înălțând un adevărat imn toleranței și neseriozității ei
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
face cunoscută din timp evoluția celor situați la un moment dat în prim-plan. Un adevărat tur de forță îl constituie portretizarea unor personaje foarte greu de portretizat, ca Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Maria Botta, Sorana Gurian sau Constantin Virgil Gheorghiu. Atitudinea față de aceste personaje merge de la duioșie până la respingere, de la admirație până la dispreț, insă totul în limitele sobrietății și bunului-gust. "Tata - povestește Monica Lovinescu - mi se părea un uriaș din
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
spuneam despre destinul acestei cărți, unul care a fost și bun și rău. A fost bun pentru că romanul nu a trecut neobservat la apariție, criticii formatori de opinie l-au luat în seamă (Pompiliu Constantinescu, Dan Petrașincu, Ovidiu Constantinescu, Virgil Ierunca), ba chiar mai mult, cartea a fost premiată de Editura Cultura Națională. A fost însă și rău destinul cărții, pentru că, aflându-se cine este autorul, a fost repede interzisă și nerepublicată până în 1997, așadar cincizeci și unu de ani. Când
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
vorbesc, în primăvara lui 1946, Mihail Fărcășanu era un nume care trebuia tăinuit, purtătorul său trăind de altfel în clandestinitate și puțini chiar dintre confrați, numai patru, știau că el era cel care scrisese Frunzele nu mai sunt aceleași . Virgil Ierunca este cel care ne va divulga secretul, în anii târzii. Deghizarea onomastică i-o impusese lui Fărcășanu faptul că era urmărit de organele de represiune ale timpului, acestea calificându-l drept „dușman al poporului“. Tot Virgil Ierunca își amintește, în
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
sunt aceleași . Virgil Ierunca este cel care ne va divulga secretul, în anii târzii. Deghizarea onomastică i-o impusese lui Fărcășanu faptul că era urmărit de organele de represiune ale timpului, acestea calificându-l drept „dușman al poporului“. Tot Virgil Ierunca își amintește, în Subiect și predicat (1993), vremea de coșmar în care-i fusese dat să citească, pe zidurile Bucureștiului și în tramvaie, afișe uriașe pe care scria „Moarte trădătorului Fărcășanu” o grozăvie chiar și pentru timpurile de atunci. Cel
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
admirativă pentru tăria lor de caracter; sînt Ťfrumoaseť pentru că înviorează memoria și neagă uitarea...". E tot ce au făcut, din altă parte, vorbele și cărțile Monicăi Lovinescu (pe care Liana Cozea n-o poate despărți, citindu-i însemnările, de Virgil Ierunca). Ordine într-o lume culturală recuperată, în Confesiuni ale eului feminin, cu toate ierarhiile ei neciuntite, din mărturisiri publicate abia la ani distanță. Sînt, într-o carte subțire, trecută prin viața atîtor volume de cărți, care închid atîta volum de
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
ciupește, mai în glumă, mai în serios, pe toți oamenii "de bine", inclusiv pe prietenii săi foarte apropiați (Toader Paleologu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleșu). Elocvent pentru stilul paradoxal-hiperrealist al lui Cristian Bădiliță este pasajul despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca: "Acum doi ani când i-am cunoscut (...) am fost teribil de decepționat. Ea mi s-a părut o prețioasă obsedată exclusiv de propria-i familie și posteritate, iar el pur și simplu un constipat. Nu emitea decât fum pe gură
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]