1,072 matches
-
continuare pe scară largă în aceste țări pentru producerea de vinuri curente 122. În Mexic (Alta sau California Superioară a aparținut Mexicului până în 1850)123 și în America de Sud, cuceritorii spanioli au fost curând urmați de misionari, în special franciscani și iezuiți, care cultivau vița de vie pentru a produce vinul liturgic. Clericii s-au servit de asemenea de cultura viței de vie pentru a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a vinului în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mediilor intelectuale catolice din țările Occidentului, până la constituirea unei doctrine proprii în domeniul mass-mediei. Aș evidenția la acest nivel subcapitolul I. 1.2, Giuseppe Chiaudano și modelul ziarului catolic, unul care plecând de la exegeza unei lucrări din 1913 a sus-numitului iezuit arată încercarea de control a Vaticanului asupra comunicării publice a catolicilor, dar și modelul editării și publicării unui ziar, fapt semnificativ pentru dezvoltarea presei catolice din România. c. Gândit drept capitol de rezistență, în raport cu subiectul enunțat, capitolul al II-lea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un factor de coeziune și de unificare a catolicilor prin presă (ținând cont de diversitatea acestor credincioși în România, mai ales după 1918, când au existat mai multe etnii, două rituri diferite: romano și greco-catolic și multiple ordine misionare: franciscani, iezuiți, dominicani, asumpționiști etc.). Importanța apariției unei astfel de publicații a fost înțeleasă și au existat numeroase proiecte în acest sens, care au urmărit în esență unificarea catolicismului românesc și crearea unor organizații și instituții prin care el să se manifeste
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Chiaudano și modelul ziarului catolic Pentru a înțelege cum defineau autoritățile ecleziastice ziarul catolic la începuturile secolului al XX-lea, facem referire la o lucrare în care a fost tratat acest subiect: Il giornale cattolico. Criteri e norme (1913) a iezuitului Giuseppe Chiaudano 75. Autorul a sintetizat modul în care era perceput conceptul de jurnalism catolic în acea perioadă, pe când exprima și poziția oficială a Bisericii cu privire la subiectul în cauză. Lucrarea cuprinde nouă dialoguri scurte și un apendice. Personajul principal era
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
autoritățile civile nu puteau "interzice episcopilor și credincioșilor să comunice liber și reciproc cu Romanul Pontif"114. Papa Pius IX a sprijinit mijloacele de informare catolice și prin Giornale di Roma (1849), care era portavocea Vaticanului, precum și prin imboldul dat iezuiților de a înființa La Civiltà Cattolica (1850), revistă ce a devenit în scurt timp un punct de referință culturală pentru toți catolicii europeni. După câțiva ani, a luat ființă L'Osservatore Romano (1861), care până în 1870 însă nu a avut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
influent. În 1877 a apărut La Ciencia Cristiana, condusă de filozoful mirean Ortí y Lara. Au existat și publicații promovate de ordine religioase: Revista Augustiniana (1880) de către augustini, La Ciencia Tomista (1890) de către dominicani, sau Razón y Fe (1901) de către iezuiți. Potrivit lui Ruiz Sánchez 176, dorința de a crea un mare ziar catolic, la nivel național, care să apere drepturile Bisericii și să exprime viziunea acesteia cu privire la toate evenimentele și evoluția societății în ansamblu, s-a lovit de tendința presei de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
considerate contrare moralei creștine, să le distrugă. Apostolatul era prezidat de vicarul Barcelonei, Juan Palau Soler, iar ca vicepreședinte îl avea pe Félix Sardá y Salvany. Această experiență a eșuat, dar a fost reluată mai târziu, în 1891, din inițiativa iezuitului Francisco de P. Garzón, care i-a dat o orientare socială ce îi viza în principal pe muncitori. Între 1892 și 1908 s-au publicat opuscule lunare cu teme morale și religioase, adunate într-o bibliotecă populară. Câteva dintre titluri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și Obra de la Buena Prensa; aceasta cuprindea articole despre teologie și politică și era de o înaltă calitate grafică (desene, fotografii, stampe). Ieșeau în evidență și alte publicații susținute de congregații religioase, precum deja menționata Razón y Fe (1901) a iezuiților, La ciudad de Dios (1887) a augustinilor și revista dominicanilor La Ciencia Tomista (1910). Toate trei a continuat să fie publicate și la sfârșitul secolului al XX-lea198. Înainte de a încheia acest subcapitol, sintetizăm panorama jurnalistică și menționăm cifrele generale de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
minoritară, iar "Biserica ortodoxă română, fiind religia marii majorități a românilor, este biserica dominantă în statul român"332. În România a existat o presă catolică în mai multe limbi care s-a adresat mai multor etnii, rituri, ordine misionare (franciscanii, iezuiții, dominicanii, asumpționiștii) și unor comunități locale (parohii), regionale (dieceze) și naționale (ziarele apărute în capitală). Evenimentele internaționale organizate de Biserica Catolică în domeniul presei precum Congresul și Expoziția mondială a presei catolice (la care a participat și România) au avut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost sfințit preot. Doi ani mai târziu, a venit la Iași ca profesor la Seminar, funcție în care a rămas până în 1894, când a murit rectorul Francisc Habeni, moment în care Wiercinski a primit acest titlu. A coordonat activitatea preoților iezuiți din pastorație. După trei ani de rectorat, a plecat din țară pentru aproape un an de zile. A revenit pentru doi ani, apoi a plecat din nou și s-a întors în 1902, ca paroh de Botoșani 559. În 1903
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a ține exerciții spirituale; acolo a și fost înmormântat. A publicat numeroase articole 560 în majoritatea revistelor romano-catolice și greco-catolice din țară. La aceste materiale s-au adăugat și lucrările: Căsătoriile mixte (Iași 1928) și Societatea lui Iisus. Ce sunt iezuiții? (Iași 1930). Dumitru Andrieș (Zacheu). A rămas în memoria credincioșilor și a cititorilor revistelor Lumina creștinului și Almanahul "Presa Bună" prin poeziile sale cu scop moralizator, pe care le semna cu pseudonimul Zacheu. În anul 1926 era membru în comitetul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
civilizația modernă. Această interpretare a fost felicitată de Papa Pius IX și s-a bucurat de sprijinul a sute de episcopi. Catolicii intransigenți precum Veuillot, episcopul Pie de Poitiers sau cei ce publicau revista Stimmen aus Maria Laach, condusă de iezuiții germani, erau pentru interpretarea maximalistă a documentului. În Spania, acest curent s-a manifestat în publicația El liberalismo es pecado (1884), apărută din inițiativa preotului Sardà y Salvany (J.M. Laboa, op. cit., pp. 116-117). 132 H. Denzinger, op. cit., pp. 1135-1151. 133
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nella crisi modernistica, Morcelliana, Brescia, 1967, p. 9). 143 În Franța, o importanță deosebită a avut-o M. Blondel (1861-1949). El a publicat L'Action (1893), care favoriza o gândire cu slabe rădăcini transcendente. În Anglia, George Tyrrel (1861-1949), un iezuit convertit de la calvinism la anglicanism și apoi la catolicism, a ajuns la concluzii asemănătoare celor ale lui Loisy, insistând asupra elementului spiritual, mistic la religiei. În Italia, curentul modernist s-a dezvoltat în jurul revistei Studi religiosi, fundată în 1901 și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
printre ei având și medici, înființează Compania Indiilor Occidentale. Mai târziu, francezii vor crea și ei Compania Franceză a Indiilor (1664). Două medicini din extremități geografice se întâlnesc. Misionarii creștini, cu vindecători și biblioteci, ajung pe toate continentele. La 1600 iezuiții guvernează Paraguaiul. în America de Nord, Noul Amsterdam, fondat în 1626, devine New- York. Evanghelizatorii înfruntă riscuri, dar unde ajunge Cuvântul lui Christos, ajunge și grija față de suflet, trup și de ambient, față de sine și de semeni. Noile condiții restructurează orientările, dinamizându
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
amanți dintre oamenii influenți ai vremii printre care: contele de Coligny, prințul de Condé, marchizul de Villarceaux, marchizul de La Châtres, contele d'Estrées, contele de Fiesque, baronul de Bernier, fiul unui general suedez (Ninon avea șaptezeci de ani), tânărul abatele iezuit Gédouin, ultima pasiune, ea avea optzeci de ani. A și fost supranumită Doamna noastră a amorurilor. Erau trei categorii de "beneficiari" ai relațiilor cu frumoasa și spirituala curtezană: plătitori pentru compania ei, suferinzii din dragoste și favoriții care veneau în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a cunoscut când avea numai treisprezece ani, i-a lăsat, prin testament, 2000 de livre pentru a-și achiziționa cărți. La împlinirea vârstei de optzeci de ani, Ninon și-a făcut cadou o noapte petrecută cu un tânăr admirator, abatele iezuit Gédouin, fapt ce l-a inspirat pe scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez să-și facă un cadou asemănător și să scrie "Povestea târfelor mele triste". Cultura solidă, inteligența și încrederea în sine i-au fost temeiuri frumoasei și seducătoarei curtezane
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
face decât "să-și dispute drumul ca un om având curaj contra unui necunoscut care îl atacă pe neașteptate." Morala creștină nu ar putea fi de acord că există greșeală, dacă nu există conștiința greșelii. De aceea Corneille, format de iezuiții care iau în considerare mai mult intenția decât acțiunea, este de părere că agnitio (în acest fel denumește Corneille recunoașterea) nu este capabilă să creeze niște efecte tragice de calitate. Având în vedere că Aristotel consideră că scena recunoașterii este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de-a face esențialmente cu două tipuri de izvoare. Pe de o parte, există mărturii directe, Însă de fiecare dată externe culturii baltice, prezente În relatările primilor evanghelizatori, În cronicile despre expedițiile militare purtate Împotriva balticilor, În rapoartele periodice ale iezuiților către superiorii lor, În directivele bisericești adresate episcopilor și călugărilor locali, precum și În prima și unica lucrare etnografică, Cronica prusacă a lui Simon Grunau. Cea mai mare parte a acestor atestări istorice a fost culeasă și studiată de Mannhardt (1936
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind Mircea. Maniu a luat o felie de portocală și, din greșeală, a presărat sare pe ea în loc de zahăr; cînd a mușcat din ea, se zice că, Maniu ar fi spus: "Iată că m-am pedepsit singur". Maniu este un iezuit, un ipocrit", comenta Iorga 17. Iorga abuza aproape zilnic de unele detalii ale biografiei lui Maniu în "Neamul românesc" și în alte publicații, bătîndu-și joc de educația maghiară a lui Maniu; pentru el, acesta era un grof ungur (nemes) din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moment, religia intra deja Într-un lung declin: Într-o țară care la Începutul anilor ’60 se mândrea cu 8.000 de seminariști, 12 ani mai târziu existau mai puțin de 2.000. Între 1966 și 1975, o treime dintre iezuiții spanioli au părăsit Ordinul. și militarii erau ținuți la distanță. Ajuns el Însuși la putere printr-un puci, Franco era perfect conștient de riscul de a aliena casta militară, care moștenise un sentiment exagerat al propriei responsabilități În conservarea statului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nume sub care va fi cunoscut în literatura scandinavă timp de secole. După descoperirea oficială a Americii de către Cristofor Columb pe 12 octombrie 1492, spaniolul Fernand Cortez pleacă să cucerească Mexicul în 1518, urmat de îndată de către misionarii franciscani și iezuiți care s-au stabilit în această țară pentru a converti la creștinism populația indigenă, dar și pentru a produce vinul necesar slujbelor religioase. Alungați din Mexic în anul 1767, misionarii spanioli au emigrat apoi în sudul Californiei. În anul 1769
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
efect efervescent natural a devenit treptat gri, apoi alb. În sfârșit, pentru că legendarul Dom Pérignon se naște mult mai târziu. Pierre Pérignon se naște în ianuarie 1638, la Sainte Menhould, în Argonne, la hotarele regiunii Champagne. Urmează studii religioase la iezuiți, iar din 1657 se stabilește în ordinul călugărilor benedictini; după câțiva ani petrecuți aici părăsește mânăstirea Saint-Vanne din Verdun pentru a intra, în mai 1668, în abația benedictină din Hautvillers, unde viețuiau la vremea respectivă douăzeci de călugări. La vârsta
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]