19,706 matches
-
aș fi adus... Ar fi și alte exemple... Această colaborare n-a putut însă avea loc, și nu e vina voastră. A fost o lipsă de timp, de obișnuință, și poate o lipsă de încredere în ceilalți colegi... Lumea își imaginează întotdeauna că ceilalți au bani foarte mulți... Dar asta nu înseamnă nimic... Apoi, organizatorii, Dan Hăulică, au avut amabilitatea de a mă invita să văd expoziția. Am văzut-o, mi s-a părut foarte bine făcută, foarte interesantă, un pas
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Brauner și alții. Trebuia doar să primim listele și acordul, căci de la Kunsthalle îl semnase. Mai așteptăm încă listele... N-au mai venit niciodată... Nu e vina nimănui, nimeni nu poate fi acuzat, - ci sistemul... Nu știu ce alte aranjamente au fost imaginate, - poate că nici unul. Poate că nu e nici o mașinațiune americană sau japoneză în spatele acestui eșec. Este sistemul... N-a fost să fie... Ca să continuăm în acest spațiu al artei și expozițiilor, ce credeți că s-a schimbat în ceea ce privește interesul pentru
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
că s-a amuzat cîndva făcînd o clasificare a criticilor literari după firile celor șapte pitici din Albă ca Zăpada a lui Disney, pe Alexandru George identificîndu-l cu Grumpy, Supărăciosul căruia nimeni, cu nimic, nu-i intră în voie (ne imaginăm ce savuroasă va fi expresia indignării distinsului eseist, critic, istoric literar, prozator și traducător la asemenea blasfemie!). Inutil să mai spunem că portretul - ce ocupă o întreagă pagină de revistă, analiza propriu-zisă a cărții urmînd în nr. 21 - e creionat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
murit gazată, a murit de tifos - ne spun cei care consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea nu modifică în nici un fel vibrația adolescentei trăind cu aceeași intensitate firescul vîrstei și nefirescul epocii. Visul Annei Frank, imaginat de autorii spectacolului, sintetizează experiența fetei, încă fetiță, și complexitatea devenirii ei. Criza vîrstei, a femeii-boboc, se întrepătrunde cu imaginile plantei moarte, călcată în picioare de destin. Mijloacele cu care operează regizorul Pip Simmons sunt simple: pantomima este expresivă, logica
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
verosimilitate: persoana care îl egalează pe un artist e doar dictatorul. Acesta vrea să transpună în realitate proiectele sale mentale, cu orice risc și pe orice cale. Ordinea ideală a lucrurilor, visată de un dictator, se aseamănă celei a universului imaginat de un creator, amândoi încercând să impună lumii legile constrângătoare ale propriei voințe. Oricât de bizare ar părea afirmațiile de mai sus, ele au totuși, cum am zis, un gram de adevăr. Îmi aduc aminte de o vorbă nemaipomenită a
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
nu saltă măcar cu un cap peste medie, nostalgia unui conducător unic și infailibil apare aproape ca o necesitate pentru o "biată" țărișoară ca a noastră. Și mai e ceva: în ce alte timpuri am visat mai mult, ne-am imaginat viața altfel decât era în realitate, dacă nu sub dictatură? Să visezi nu numai că ai găsit telemea de 18, bere rece și o țigară Kent căzută din cer, dar să visezi chiar că îl omori, cu mâna ta, pe
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
trai comunitar în vecinătatea propriilor dejecții. Situație paradisiacă prenatală, ori din primele luni de viață: același mediu, arhetipal și restrictiv, al materiilor primare și adeseori fetide - dar pe de altă parte ocrotitor, - ca nimic altceva ulterior. Nu e greu de imaginat - mai ales pe fondul nesocotirii deosebirilor individuale și al greutății de a te descurca în absența unui conducător de destine, crud, dar care se îngrijește totodată de supușii săi - o alunecare în masă la o vârstă mitică, în toate privințele
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
a poporului român" etc. etc.? Chiar de curînd, prin "legea funcționarului public", se prevede că pot ocupa funcții publice în Stat, cetățenii care au NUMAI naționalitatea română. Excluși, îndepărtați fiind aceiași "frați români, parte integrantă a poporului nostru"! Se putea imagina o lege mai puțin europeană, într-un moment în care România are porțile deschise spre Europa - decît "legea funcționarului public"? Dar să examinăm și alte aspecte. Mulți tineri studioși, prin tot felul de burse, programe și generoase oferte occidentale, sînt
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
pe o scârnăvie comunistă, care, după ce-a profitat cât a avut chef de regim, a început să joace (evident, cu convingere) pe dizidentul. Pentru Ceaușescu, Gheorghe Ursu n-a fost nici o clipă un opozant, ci un parvenit trădător". Vă imaginați stupoarea cu care am citit rândurile de mai sus. E pentru prima oară, după știința mea, că tragicul caz Ursu e privit din acest unghi de vedere: ca o simplă "răfuială între bandiți", după cum spune Cristian Bădiliță. Evident, oameni mai
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
german preluat de nume și transferat în timp asupra operei. Didactică și artistică, pragmatică și poetică, lumească și ecleziastică, fascinantă și livrescă, actualitatea lui Bach poate fi asemuită prezenței printre noi, prezenței cotidiene, a lui Leonardo sau Shakespeare. Ne putem imagina pe noi înșine în lipsa lor? Greu de presupus. Apelînd la ei, rămânând alături de ei, putem depăși angoasele, putem depăși malformările și contorsiunile lumii cotidiene, îi putem conferi valoare și sens. Alături de ei, alături de Bach, putem spera s-ajungem spre normalitate
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Gusti, mai ales că i-a adus destule cadre de vază. Dar, în timpul guvernării legionare (statul național legionar), profesorul a avut parte de multe neplăceri. Firește că Ion Antonescu nu a sprijinit școala monografică și, după război, deși Gusti a imaginat proiecte mari de continuare a Școlii sale și fusese invitat în SUA, comuniștii l-au prigonit. A fost ultimul președinte al Academiei Române de după război. Dar, la reînființarea Academiei, în 1948, nu s-a mai regăsit printre membrii săi și, apoi
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
Irina Coroiu Cînd, în urmă cu cinci ani, traversam pentru prima dată Atlanticul și pășeam în Canada intitulîndu-mi aventura "călătorie în secolul XXI", nu-mi imaginam că pe același meridian voi avea parte și de o "călătorie în ireal"... În dimineața celei de a șasea zi a festivalului, mă grăbisem să nu ratez Leul de aur venețian care rezona perfect cu alte cîteva subiecte similare, localizate
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
Gheorghe Ceaușescu Îmbinarea spiritului poetic cu capacitatea de a surprinde resorturile politice este o calitate singulară. În general, poeții, firi visătoare, imaginează relații și situații utopice fără legătură cu realitatea dură și prozaică a politicii, iar politicienii nu se prea hazardează în lumea metaforelor și simbolurilor în care se complac aleșii muzelor. Considerațiile unui Victor Hugo sau ale unui Alecsandri sînt interesante
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
astea nu prea făceau casă bună, așa că m-am gândit că romanul, pentru mine, ar fi un mijloc de a reconcilia toate problemele. Și treaba a mers vreo cîțiva ani, apoi lucrurile s-au arătat mai încurcate decât mi le imaginasem. M-am străduit în încercarea împricinată să mă sprijin de toate modelele cunoscute, ba chiar am încercat, pe cât posibil, să găsesc altele noi. Am auzit vorbindu-se de Dos Passos. L-am auzit pe Jean-Paul Sartre. Am citit Dos Passos
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
și bisturie pentru a ataca, cu priviri înfierbântate și lingușirea piezișă care îl caracterizează, starea mea de grație. Această stare de grație îmi alterează, după el, judecata și viziunea asupra lucrurilor, făcându-mă să le văd și să mi le imaginez mai frumoase și altfel decât sunt. Capacitatea mea fericită de a transfigura realitatea nu este, în ochii lui, decât lipsă de curaj în fața realității, camuflare, supărătoare manie a ficțiunii, care mă fac să pierd simțul și gustul pentru adevăr. Dacă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
țărilor, atît cît voit fi ajutat de documenturile și tradițiile vechi, voi căuta a vă da și o idee lămurită asupra stării sociale și morale, asupra obiceiurilor, prejudețelor, culturii, negoțului și literaturii române". Curajos program al unui profesor de istorie, imaginat tocmai în 1843. Marii istorici de mai tîrziu l-au urmat, chiar dacă de la Iorga, Onciul, Ion Bogdan încoace au inițiat școala pozitivistă în istoriografie, pornind critica științifică a izvoarelor. A mai rămas de la Kogălniceanu un discurs vestit rostit în Academia Română
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
Ben Laden. Ceea ce se întâmplă acum în aproape întreaga Asie se întâmpla în România - adică în Europa - încă în urmă cu câteva decenii. Dacă eu și colegii mei aflasem atât de ușor secretul "studenților" palestinieni din România lui Ceaușescu, îmi imaginez că Occidentul era perfect informat despre ceea ce se petrecea în pitoresca zonă carpatică, departe de așezările omenești. Și mi-am mai adus aminte, ascultând declarațiile unui american din Florida, gazda a doi dintre piloții arabi care-au condus avioanele răpite
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
vede oglindindu-se în fereastra autobuzului o femeie însărcinată care nu își are corespondentul firesc în realitate. Tînăra vede în oglindă cum femeia gravidă este călcată în picioare de ceilalți și reacționează, spre iritarea și uimirea celor din jur. Crohmălniceanu imagina în Alte povestiri insolite o situație asemănătoare în care imaginea din oglindă nu mai asculta de �stăpîn". Însă, în acel caz, fantasticul era asumat. Veronica A. Cara exploatează anomalia pe plan psihologic și chiar social. Acel dublu deformat fizic al
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
cu o conștiință net superioară mercenarilor din presa română au scris �Visit Romania!" Dar despre acest frumos gest de sportivitate condeierii cu mari probleme de gramatică românească, dar cu uriașe stocuri de naționalism la purtător, n-au scos o vorbă. Imaginați-vă, puse în paralel, manifestările din presa românească și ceea ce se întâmplă cu adevărat în Ungaria sportivă. Comparați limbajul primitiv și agresiv al jurnaliștilor români și entuziasmul jurnalistic din jurul cursei de Formula 1 de la Hungaroring. Așezați cei două sute de români
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
Mica publicitate e plină de literatură. Ca să ne convingem, să citim un număr din România liberă ales la întâmplare (acela din 17 septembrie 2001): "Domn situație doresc cunoștință doamnă care nu a fost căsătorită, fără copii, păr lung." Să ne imaginăm o doamnă care întrunește condițiile, dar care, cu numai o zi înainte de citirea anunțului, și-a tăiat părul. Ce tragedie! "Nelu din Pașcani mulțumesc doamnei Camelia care m-a vindecat de beție." în mod curios Nelu din Pașcani menționează și
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
ca "persoană nesuferită, tîmpită" la Croitoru-Bobârniche). Nașparliu provine cu mare probabilitate din adjectivul țigănesc nasvaló (cu accentul pe vocala finală și cu varianta nasfaló, cf. Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina ușor o extindere negativă. De fapt, a existat ipoteza că țigănescul nasvalo ar fi chiar sursa mai vechiului nasol (adjectiv, substantiv, adverb), care s-a răspîndit destul de mult, depășind sfera argoului și constituindu-și o familie lexicală deloc neglijabilă (a
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
O vioiciune a spiritului, liber, neprins în șabloane se instalează în text încă de la început. Complexul lui Oedip, nebunia lui Hamlet și amînarea uciderii lui Claudius, tatăl vitreg, criminal și uzurpator al tronului Danemarcei, sinuciderea lui Kirilov, similitudinile între procesul imaginat de Kafka și procesul real al lui Dostoievski, prințul Hamlet și prințul Mîșkin, prințul Hamlet și prințul Harry, eroii tragici văzuți prin existența Antigonei, toate acestea sînt revelate de Ileana Mălăncioiu din acea poziționare pe care și-o propune, loc
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
carte să apară într-o țară europeană civilizată? Aduc în discuție sintagma de la urmă pentru că ea figurează chiar pe coperta volumului la menționarea editorului: "Centrul de istorie și civilizație europeană". Faptul că respectivul centru e condus de către peremistul Gheorghe Buzatu (imaginați-vă, vicepreședinte al Senatului!) arată cu limpezime ce înțelege România de azi prin "civilizație" și "europenitate". Presa a intrat în alertă numai și numai pentru că în murdara afacere era implicată Academia Română. "Fără voie", susține președintele acesteia, Eugen Simion. Oare chiar
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
Marina Constantinescu Cultura teatrală s-a format ani și ani la rînd în România datorită Radio-ului. Pe aceste unde, ascultătorii trăiau mirajul fenomenului, fascinația unor voci, își imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice, actorii însemnau un glas, un timbru, o inflexiune anume, un ton grav sau, dimpotrivă, plin de spirit ludic. Toți marii noștri actori își au vocile
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
cînd ca să-mi demonstreze cît de nereușită e cartea. - Unii au crezut că va fi Biblia vremurilor noi și iată că s-au înșalt. Biblia este o epopee scrisă de sute de ființe și de îngeri, în timp ce Niezsche l-a imaginat singur pe cumplitul Zarathustra, pe Zarathustra care deschide porțile infernului, dar e incapabil să vîre înăuntru pe cineva. Discuțiile noastre despre Zarathustra mă uimeau atît de tare, că nu m-am lăsat pînă ce nu le-am notat într-un
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]