1,810 matches
-
mă presa la acțiune, nu mai vedeam cum aș putea acționa, ori detaliile erau de o extremă importanță. Nibletts, cu trandafirii săi, cu oribilele sale covoare noi, ornamentele de alamă, perdelele sinistre, clopoțelul soneriei, nu mă impresionau deloc, toate erau imateriale, imaginare. Prefăcătorii, după cum spusese el. Ce mă impresionase pe mine era o anume calitate a acelei groaznice conversații în sine, amprenta multor, multor ani care trecuseră, simțul forței și trăinicie coliviei. Și totuși, poate că nu era nevoie decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reprezintă însăși esența feminității, eleganță, rafinament și delicatețe. CAPITOLUL 4 PARFUMUL - ATU AL SEDUCȚIEI FEMININE „Când nimic nu mai rămâne din trecutul îndepărtat, când nimic nu mai rămâne după pieirea ființei și după pierderea lucrului drag, singure, fragile și vii, imateriale și persistente, doar mirosul și farmecul lui sunt nemuritoare, precum sufletele, și rămân să se caute, să se aștepte, să spere și să rătăcească pe ruinele amintirii, purtând pe aripi picături impalpabile și înălțând imensul monument al neuitării.” (Marcel Proust
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
imaginii, în timp ce restul corpului rămâne pe locul al doilea, ascuns aproape mereu de veșminte. Pictorul așadar, nu voia să reprezinte numai corpul, ci și sufletul. Pentru aceasta, chipul avea o privire fixă, ochii fiind exagerat de mari, buzele subtile aproape imateriale lipsite de senzualitate; nasul se profila ca o linie nesemni‑ ficativă verticală sau ușor curbată; fruntea era foarte proeminentă, înaltă, cu dimensiunile sale dominând și chiar aplatizând tot restul feței. Figura devine astfel acea formă subtilă care permitea omului să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
direcție și a alunecării lor imponderabile. Dar, fantezia poate depăși limitele spre derivațiile ingenioase create de auriul strălucitor al solzilor metalici sau irizarea scânteietoare ivită la incidența razelor de lumină ce străpung suprafața frenetică a apei. Luminozitatea tabloului devine aproape imaterială, în timp ce rafinamentul artistic derivă din capacitatea creatoare de a obține simplitatea de expresie în contextul unei evidente bogății de semnificații. În concepția liniilor fine și sinuoase ale evoluției sonore recunoaștem acea precizie remarcabilă, precum și eleganța grațioasă ce caracterizează prin excelență
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
formă a irealului; ecoul unor clișee ale temei reeditată în octave, interval ce are o contribuție suplimentară în crearea efectului sonor de rarefiere; țesătura sonoră desfășurată pe spațiul a trei portative; dinamica extrem de redusă (p, più p, pp) - simbol al imaterialului; secvențările arpegiate (predominant descendente) ale aceleiași configurații de structură pentatonică (3m + 2M + 2M + 2M + 3m), interpretate cu un atac moale și un sunet abia rezonant, difuzând impresia diafană a imponderabilului sau redând gesturile pline de senzualitate ale dansatoarelor (figurațiile arpegiate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
țesătura filigranată a discursului. Pe parcursul avansării preludiului se vor semnala patru apariții ale motivului tematic introductiv, a cărui recurență cu aspect de leitmotiv va deține o funcție definitorie în procesul de unificare a formei macro-structurale. Astfel, această temă a spațiului imaterial va îndeplini rolul corespondent refrenului, delimitând episoadele unei forme clasice de rondo: A = măsurile 1 - 23 ( a b a ); B = măsurile 24 - 41; A’ = măsurile 42 - 66; C = măsurile 67 - 72; B’ = măsurile 73 - 100; A = măsurile 101 - 127. În
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de risipirea diafană a unor sunete ce par să atingă adesea pragul unei lumi imateriale, o modalitate de finalizare devenită, de altfel, tradițională în limbajul debussyst, „epilogul” fără tentă de ambiguitate al Generalului Lavine plasează cu certitudine această reprezentare sonoră în categoria estetică a comicului. IV.7. ...La terrasse des audiences du clair de lune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
emoției în puritatea tăcerii. Întoarcerea către Sine, tăinuită sub umbra misterului, (efectul de ușor dezacordaj produs de sunetul sol al apogiaturii) este ritualul comuniunii cu Natura, în care tăcerea unui sfârșit devine un nou început al existenței privilegiate în lumea imaterialului. IV.8. Ondine Ilustrând o nouă expresie romantică a imaginarului debussyst, viziunea estetică a Ondinei abordează aceeași lume feerică a miturilor și poveștilor, ce îi putea oferi compozitorului francez oportunitatea evadării din viața prozaică și banală a prezentului. Potrivit mitologiei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
poveștii reprezintă aspirația Ondinei de a accede la viața pământeană prin dobândirea sufletului, refuzând astfel condiția efemeră a unei vieți în care trupul se transformă, în final, într-o pulbere împrăștiată în imensitatea apelor. Opoziția dintre condiția materială și cea imaterială a existenței, cele două ipostaze ale reprezentării imaginative a aceluiași personaj, va fi reflectată prin natura contrară a celor două materiale tematice principale (secțiunile A și B). Astfel, imaginile sonore ale acestora vor întruchipa deopotrivă acea ființă temperamentală a Ondinei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
imaginii, în timp ce restul corpului rămâne pe locul al doilea, ascuns aproape mereu de veșminte. Pictorul așadar, nu voia să reprezinte numai corpul, ci și sufletul. Pentru aceasta, chipul avea o privire fixă, ochii fiind exagerat de mari, buzele subtile aproape imateriale lipsite de senzualitate; nasul se profila ca o linie nesemni‑ ficativă verticală sau ușor curbată; fruntea era foarte proeminentă, înaltă, cu dimensiunile sale dominând și chiar aplatizând tot restul feței. Figura devine astfel acea formă subtilă care permitea omului să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cu Pene, ulterior, perechea primordială Gugumatz Tepeu. La azteci, creatorul lumii existente în șase ere este Quetzalcoatl / Șarpele cu Pene. La incași (Peru), Viracocha este creatorul lumii naturale și umane. În mitologia japoneză, lumea a fost creată la impulsurile principiilor imateriale: Yang și Yin. După stăpânul absolut, Părintele Cerului, au apărut mai multe generații de zei cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
distribuire a bunurilor; pe plan economic, oamenii sînt distinși și apropiați după calitățile atribuite persoanei, nu locului. Acest fapt este cu atît mai valabil în societățile religioase: acestea se bazează pe o comunitate de credințe care au ca obiect ființe imateriale; aceste asociații stabilesc între membrii lor legături invizibile și sînt mai degrabă interesate de omul interior. Toate aceste grupuri se suprapun în societățile locale. Departe de a se confunda cu acestea, ele le descompun după reguli fără raport cu configurația
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
amar. Întoarcerea către sine, chiar raportarea la realitate, se face, în volumul Plantații, prin distanțare și proiectare în trecutul nedefinit al imperfectului. E, în cazul lui Constant Tonegaru, o modalitate de îndepărtare de realitate, de trecere într-un univers fictiv, imaterial. Călătoria imaginară rămâne una dintre marile obsesii ale acestui volum. "Eram cerșetori de la Nord, de la Sud,/ laponi și creoli întomnați" (Grădina enigmă). Călătoria în spații îndepărtate sau în timp amintește permanent o dorință de înlocuire a realului cu lumea de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a fi perfecționat încontinuu. Acest produs pune în evidență mai multe lucruri: în primul rând menirea esențială a direcțiilor județene pentru cultură, culte și patrimoniu de a inventaria, clasa, proteja și pune în evidență mărturiile fixe sau mobile, materiale sau imateriale ale trecutului și identității noastre culturale pe care legea le include și le apără sub denumirea de "patrimoniu". Acest site este un exemplu de cum trebuie un serviciu public deconcentrat să-și realizeze misiunea într-o țară europeană - prin informații accesibile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sufletului dornic să-și găsească Împlinirea dincolo de trupul neputincios, supus ireversibilei perisabilități? („Liniște”, „Dați-mi un trup voi munților”) E poate o sete de liniște În chip mioritic și eminescian? La Blaga „clopotul” din „pieptul unui turn” răspândește „zvonuri dulci”, imateriale. La M. Eminescu, În elegia „Mai am un singur dor”, talanca („pătrunză talanca al serii rece vânt”) răspândește un zvon la trecerea unui „rece vânt”, sugerând o singurătate aparte, tot prin intermediul unor simboluri. O evadare a două făpturi ale naturii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
perspectiva lui Wittgenstein a întrebuințării, decât din perspectiva lui Merleau-Ponty a fenomenologiei. Continuându-și investigațiile în câmpul artei contemporane, Bourriaud a lansat ulterior și o teorie a post-producției care susține ideea exercitării artei din perspectiva industriei serviciilor și a economiei imateriale, funcția curentă a artei fiind aceea de a prelucra produse culturale create în alte circumstanțe și contexte, de a le recicla și chiar duplica. Figurile dominante ale acestei culturi a mostrei (sample culture) sunt DJ-ul și programatorul. Cultura ar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și Minimalism-ul au precedat cronologic Conceptual Art, fiecare dintre ele au uzat de modalități conceptuale de exprimare artistică. De la ștergerea unui desen a lui De Kooning de către Rauschenberg la partiturile imprevizibile ale lui Cage, ori de la "zonele de sensibilitate picturală imaterială" schimbate pe aur de către Klein la "Identikit..." ca ready-made a lui Arman și până la acromurile lui Manzoni; de la happening-urile zgomotoase ale grupării Fluxus și punerea în practică de către Nouveau Réalism a unei sociologii ori arheologii a vieții contemporane, fără
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
scris în 1969)173, propus ca un comentariu asupra studiului său anterior Schema (din 1966), Graham pune în discuție caracterul de semnificant semiotic al oricărei pagini scrise vis-à-vis de care conceptul de "materialitate" se referă la limbajul întrebuințat ca material "imaterial" (de felul unui eter mediumistic), sistemul de informație (in-formația) aflându-se la jumătatea distanței dintre material și concept, fără a fi niciunul dintre ele, reducând astfel Schema la formula unei reflexivități auto-referențiale care și-ar găsi echivalentul material în decizia
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sau ale grupurilor; oamenii le produc și le reproduc, mai puțin se nasc cu ele. 235 Constructiviștii sunt interesați să explice și să arate cum actorii politici își dobândesc identitățile și felul în care aceste identități generează interesele materiale și imateriale ale actorilor. În timp ce realiștii afirmă că interesele statelor sunt relativ constante, constructiviștii sunt de părere că interesele sunt condiționate de identitățile actorilor. Astfel, statele pot avea identități diferite și, în consecință, interese variate. Un interes particular al constructiviștilor îl constituie
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
moștenitorul tronului i-a vizitat ieri seara, timp de peste o oră, pe prințul și prințesa B, care au descins la Hotel Bristol. Eu nu mai am o noțiune clară a realității. Această prietenie, acest pact mi se păreau atât de imateriale, și iată că acum totul devine cunoscut, se materializează, ființe umane vorbesc despre el, despre mine, se știe că ne-am văzut și asemenea știri se tipăresc. Simt că pentru a avea un aer firesc ar trebui să par veselă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
manifestare a ființării umane care În fiecare moment al său se poate deschide spre o altă dimensiune, cea dinlăuntru. Această deschidere la care se referă Evdochimov se produce, printre altele, și prin raportul de participare - Înțeles În sens plotinian - Între imaterialul suprasensibil și diversitatea sensibilă așa cum se stabilește el dacă timpul este trăit În forma memoriei. Ilustrarea acestei supoziții În care mentalul deschide, așa cum aminteam, nebănuite porți ale dinlăuntrului omenesc, se reflectă și În narațiunile lui Jorge Luis Borges. Una dintre
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
Jean-Jacques Lecercle (La violence du langage, PUF, Paris, 1996) a observat cu pertinență și profunzime că există două tipuri de violență la nivelul limbajului: „o violență literală pe care limbajul o exercită asupra corpului și în corp” și o „violență imaterială a intervențiilor lingvistice asupra stării lucrurilor”. În cazul unei insulte, de pildă, contează atât sensul propriu-zis pe care îl are termenul defăimător, cât și gestul care însoțește respectivul cuvânt sau timbrul vocii. Cum limba este un „corp de sunete”, orice
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
efectul întâmplării și nici măcar a cauzelor eficiente. Autorul nu poate fi decât cauza primară către care conduce tot cea ce știința vieții (cu ultima ei achiziție - genetica) a putut demonstra până în prezent. Iar această cauză primară este una de esență imaterială, ce nu poate fi văzută ci doar imaginată, ce nu poate fi atinsă ci doar intuită, ce nu poate fi percepută ci doar revelată. Este ceea ce Paulescu a demonstrat științific: cauza secundă este sufletul, iar cauza primară este Dumnezeu. Istoria
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
individuală sau colectivă, supusă unei finalități atât de evidente, încât e greu de crezut că materia în inerția ei să fi ajuns la propria ei cunoaștere prin inteligența umană. Dacă creaționismului i se reproșează definirea spiritului ca fiind de origine imaterială, darwinismului i se poate reproșa în aceeași măsură că nu poate demonstra nici apariția vieții pe pământ și nici transformarea speciilor în procesul evoluției vieții. Cu toate acestea ofensiva materialistă, sprijinindu-se pe darwinism, avea să câștige teren, impunându-se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vie nu este efectul întâmplării, că apariția vieții pe pământ și evoluția ei sunt acte de creație și că, de pildă, rațiunea, conștiința și voința, ca și instinctele nu pot fi reduse la materia brută. Aceste fapte presupun o componentă imaterială a vieții, capabilă să o întrețină și să o perpetueze dincolo de voința ființei viețuitoare, dincolo de capacitatea de înțelegere și cunoaștere a ei, fie ea chiar și om dotat cu facultatea de a înțelege și raționa. Pentru că necunoașterea omului și în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]