5,812 matches
-
distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce aparțin familiei Cavalcanti, ți-am mai spus, necultivate de mult, fără intrări la cadastrul recoltei și nici măcar impozitate. Există doar o moșioară prin părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luptă. Coborî arma, nedumerit de ființa peste care dăduse. Era la fel de Înaltă ca el, de o paloare intensă, iluminată de doi ochi mari azurii. Era același chip care apăruse În biserică acoperit de un strat de machiaj lucios, pentru a imita ceara. Ridică mâna spre ea până când Îi atinse obrazul cu degetele. Nu purta nici o mască. Trupul zvelt Îi era acoperit, până dincolo de talie, de o cascadă de păr alb care, inițial, crea impresia unei bătrâneți Înaintate. Dar era vorba, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spiritele Îndrăgostite. Și Într-adevăr... Dante fremătă. Cardinalul se oprise din nou, iar acum răsfoia fascicolul ca și când ar fi căutat ceva. - Și Într-adevăr, Își reluă el zisele, versurile acelea devin de Îndată o modă și mulți tineri entuziaști Îți imită stilul, cântându-și iubirile atât de asemănătoare cu a dumitale. Și v-ați dat și un nume, Credincioșii Iubirii, nu-i așa? Prelatul se opri din nou, parcă așteptând o confirmare. Însă Dante rămăsese nemișcat, Înghețat pe poziție. - Credincioșii Iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o mișcare obrajii ei îmbujorați și părul blond care bătea în culoarea ambrei, apoi le ținea în palmă, de parcă le-ar fi mângâiat și, odată intrată în clasă, depunea florile sau iarba într-o vază micuță, de ceramică albastră, care imita forma unui pui de lebădă, și pietrele pe biroul ei. Martial Maire privea scena de afară. Ea îi zâmbea. El pleca alergând. Câteodată, când îl întâlnea pe stradă, îi mângâia băiatului fruntea cum faci cu cei care au febră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui, între vreo trei sau patru fire de păr care se duelau, o pată mare de culoarea vinului, care-i împodobea pielea și care arăta ca un nap, imitând contururile continentului american. Primul lucru important pe care l-a făcut Matziev după ce a sosit în orășelul nostru a fost să-și pună ordonanța să-i aducă un fonograf. Îl vedeai petrecând ore întregi la fereastra camerei sale, deschisă în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește de râs, pe la c-așa-i hora pi la noi, părintele pronunța un pi atât de dulce, că erai în stare să te duci cu el oriunde, peste mări și țări, doar să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
20 de ani, Bac-ul era Bac, profesorii erau profesori, dascăli adevărați, de aia eram eu pierdută în tramvai. Că-mi era frică. Și Cristi al meu, mi-a povestit el după, că-mi tot povestea în primii ani (îl imită): eu n-am fost iubit niciodată, mint, poate de două-trei ori s-a întâmplat, n-am fost iubit în mod gratuit de o femeie, eu, totdeauna, a trebuit să cuceresc, să conving, eu n-am știut să am răbdare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în brațe, scoate un sân splendid și alăptează. E ca o pietà...) Doamne, dac-o vedeați pe la doi ani pe dodoloața mea, o întreba Cristi despre Adam și Eva, cum zici tu c-a fost cu primii oameni pe pământ? (Imită glasul fetiței, într-o tensiune și o disperare teribile.) Păi, au fost pe pământ „un bălbat” și o femeie și, după aia, popa a mai făcut din apa aia o femeie... de ce o femeie, și nu un bărbat?, „bălbat” era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
stă în spatele imaginii, ea e vedeta. N-ar conta, dacă ar aduce bani mai mulți... De la asta ne-am și certat. Am început să construiesc vila noastră și nu-mi ajungeau banii. Prima ceartă adevărată a venit repede (redă cearta, imitând tonul ei și al lui, pe ecran se derulează certa dintre ei, filmată neprofesionist de fiica lor) : Nici de cizme nu-mi mai ajung banii! Cizmele tale Gucci! (e insinuant-ironic). Nu mă ajuți deloc, eu, după materiale, eu supraveghez muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy și-i vorbeam seara, când ajungea acasă, tot cu vocea blondei, eram calmă, dulce și copilă, i-am și cântat de ziua lui: „Happy...” (melodia de la aniversarea președintelui Kennedy, Emma va imita vocea, tonul, ritmul actriței americane, filmul e făcut de fiica lor)... Și striptease, la bara aia, că e ușor (pe ecran, scena în care Emma face striptease, e într-un body albastru... sau momentul poate fi în direct, va depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită, de serviciu, mini neapărat, cam femeie de afaceri, își schimbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu mai suport telefoanele mobile, dar nu se poate fără ele! Mari cătușe la vorbitor! De câte ori eram în garsoniera Străinului, c-așa îmi place mie să-i zic, ce faci, Străine?, îl suna câte o gagică pe mobil (se strâmbă, imită disprețuitor): lucrez, sunt în computer... da, sunt singur, sunt singur, draga mea, cu cine să fiu?... păi, dacă e, mai vorbim (asta cu dacă e, mai vorbim, mă scote din minți!)... și închidea. Scena discuției dintre cei doi, fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noblesse oblige, care-l deosebea de ideea simplă de echitate. Putea face mai multe lucruri simultan fără să fie derutat și nici chiar cele mai boeme aventuri ale sale nu păreau să-l „excedeze“. Mulți studenți Îi copiau Îmbrăcămintea, Îi imitau stilul de vorbire... Amory a hotărât că, probabil, Humbird reprezenta o piedică pentru progres, dar n-ar fi dorit să-l reformeze... Se deosebea de tipul sănătos, care reprezenta În esență clasa de mijloc. Dădea impresia că nu transpiră niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În cele din urmă. Un fel de Rai păgân... Tu ar trebui să fii materialist, a continuat ea, aparent fără legătură. - De ce? - Pentru că semeni foarte mult cu fotografiile lui Rupert Brooke. Într-o anumită măsură, Amory a căutat să-l imite pe Rupert Brooke cât timp a fost Împreună cu Eleanor. Ceea ce spunea, atitudinea sa față de viață, față de ea, față de sine Însuși - toate reflectau toanele literare ale englezului mort. Ea ședea deseori pe iarbă, lăsând o adiere leneșă să-i răsfire părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ești pregătit. Mai era un loc care mi-a plăcut la nebunie, magazia recuzitei. Incredibil! Tot felul de scule, aparate, bastoane, farfurii, tacâmuri, flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să fur scula când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să fur scula când am plecat din teatru ca să înființez Masca, dar n-am mai găsit-o, cineva fusese mai iute ca mine. Tot acolo erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și ducă fiica sau fiul cu mașina; totuși mașina există, există, există, le aparține lor, tinerilor care vorbesc despre schi și despre excursii organizate ca despre cel mai firesc lucru din lume. Pe aceștia trebuie să te străduiești să‑i imiți, ceea ce poate că nu‑ți va fi niciodată posibil cu un asemenea tată și o asemenea mamă; să‑i imiți de îndată ce vei avea vârsta potrivită, însă până atunci mai e. Ce aerodinamic arată, ca oamenii viitorului, și ce entuziasm au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și despre excursii organizate ca despre cel mai firesc lucru din lume. Pe aceștia trebuie să te străduiești să‑i imiți, ceea ce poate că nu‑ți va fi niciodată posibil cu un asemenea tată și o asemenea mamă; să‑i imiți de îndată ce vei avea vârsta potrivită, însă până atunci mai e. Ce aerodinamic arată, ca oamenii viitorului, și ce entuziasm au în ei! Și pantalonii ăștia pană așa de moderni! Nimeni nu‑i ține din scurt pe ăștia doi, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva. Hans nu vrea să obțină nimic deosebit, doar să i‑o pună acum Annei. Anna are o senzație de nemărginire, care‑i vine din cap; e un sentiment care a fost descris adesea, iar Anna se străduiește să‑l imite, ca să‑l simtă exact așa cum a fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e doar trup și nimic altceva. Anna îl descheie pe Hans la cămașă, cu mișcări tremurânde, pentru că așa se spune mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Înainte nu o să mai trăiesc ceva asemănător. Amândouă dansau un fel de flamenco. Reiko purta un body din plasă neagră, care-i lăsa la vedere doar sânii și sexul. Keiko purta un compleu transparent semnat de Gaultier, din acela care imită veșmintele care se poartă pe sub kimono... cum Îi spune?... un fel de négligé. Erau amândouă atât de amețite, că n-au dansat decât vreun minut. Keiko a scăpat pe covor trandafirul pe care-l ținea Între dinți... „Ah! Sunt epuizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar fi spus că sunt Înspăimântat de ceva. Oare de ce anume mi-era teamă? Nu știam nici eu. Biroul lui Gan se afla la etajul al treilea al unei clădiri din cărămidă. Era destul de spațios, iar mobila și decorațiile interioare imitau stilul antic. Fata de la recepție care Îndeplinea și rolul de secretară și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui birou am văzut așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
venele de la tâmple umflate: Și tu, și Yazaki, să nu vă mai prind că vă Învârtiți pe-aici! M-ai Înțeles? Numai la voi, japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se distreze imitându-i! Bărbatul În impermeabil Își ieșise din pepeni și părea foarte agitat. Celălalt, În canadiană groasă, Îl apucă de braț, Încercând să-l potolească. — Voi Încercați cumva să vă bateți joc de noi? mă Întrebă el cu o mină serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
complet distruse de cocaină. Asta era lumea cu care era obișnuit Yazaki, Împreună cu Keiko Kataoka și Reiko. Un gen aparte de indivizi, am murmurat eu Încetișor. Mi-am amintit cuvintele lui Gan: un om de rând care ar Încerca să imite modul lor de viață nici nu și-ar da seama când s-ar trezi mort. Puterea banilor era În stare să șteargă urmele epuizării fizice date de căutarea plăcerilor. Avionul Concorde se Îndrepta vertiginos spre Paris, unde locuia cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]