3,653 matches
-
la construirea jubilărilor, el impune fabricarea delicată a unor edificii elaborate pentru a ajunge la emoții sofisticate. Mai trebuie oare precizat că hedonismul este contrariul supunerii față de instinctele cele mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitiv
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sine ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se modela pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca fiind la originea multor dezechilibre ecologice, dar și sociale, bunăstarea trebuie asigurată prin adoptarea unor modalități de organizare economică și a unor tehnologii care: 1. sunt prietenoase cu mediul; 2. evită dislocări umane, excluziunea socială sau exploatarea. Al doilea imperativ aduce în atenție colectivitățile, instituțiile și tehnologiile tradiționale, premoderne, independente de presiunile comodificării, presupuse a fi rezultatul unei evoluții simbiotice cu contextul natural. Pe această linie de argumentație, mișcările ecologiste sunt aliate ale grupurilor care militează pentru acceptarea diversității culturale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
rezultatului tuturor acestor transformări accelerate cărora le-a fost supusă societatea românească. Spre deosebire de elitele de la 1848, reprezentanții elitei implicate în procesul de reevaluare și rearticulare a modelului de dezvoltare a țării din prima jumătate a secolului XX, nemaifiind presați de „imperativul ieșirii din barbarie și intrării în lumea civilizată, ca înaintașii lor, erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse, pentru a imagina soluții de viitor (ibidem, p. 32). Această nouă etapă în definirea coordonatelor dezvoltării
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acestea. Mai mult decât atât, nu putem cădea în eroarea de a considera principiile morale individuale ca fiind aplicabile și acțiunilor statului - deoarece, spre deosebire de individ, acesta are alte funcții. Din acest punct de vedere, pentru stat, supraviețuirea națională este un imperativ moral. Greșeala de a construi politica externă în termeni strict morali conține două mari erori: pe de o parte, nu consideră cadrele de analiză a realității politice așa cum este ea - interesul național; pe de altă parte, nu ține cont de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și prin reacțiile și criticile la adresa viziunii sale. Nu se poate elabora o tipologie statică a programului de cercetare neorealist, pentru că el a rămas expus evoluțiilor teoretice din științele sociale, interferențelor cu alte arii disciplinare și, nu în ultimul rând, imperativelor de politică publică ale zilei. Kenneth Waltz și teoria structurală a politicii internaționale Ambiția lui Waltz este aceea de a elabora o teorie a politicii internaționale, de a reuși acolo unde, consideră el, predecesorii săi au eșuat. Ca domeniu de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dorința sau acțiunea conștientă a unui stat sau altul - structura va influența comportamentele în această direcție. La nivel de unitate, teoria trebuie să abordeze modul în care va fi prescris comportamentul statului. Există două tipuri de comportament: contrabalansarea și alinierea. Imperativul securității face ca rațional să fie primul - contrabalansarea puterii superioare a unui stat sau unei alianțe de state. Alinierea la statul mai puternic nu este o soluție, întrucât mai târziu acesta se poate întoarce împotriva actualilor parteneri, iar statul va
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de celelalte Mari Puteri europene. În privința „echilibratorilor de peste mări”, Marea Britanie și Statele Unite, neglijarea de către aceștia, în anumite perioade, a imperativului realist-ofensiv de maximizare a puterii poate fi explicată în cadrul teoriei făcând apel la discuțiile despre puterea blocantă a apei sau particularitățile de comportament ale hegemonului regional. Charles Kupchan se întreabă, însă, dacă nu cumva în ecuație ar putea intra factorul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nouvelle gouvernance mondiale au service de l’humanité et de l’équité”, în Rapport mondial sur le développement humain, Editura De Bock Université, 1999, pp. 97, 115. footnote> „Reinventarea guvernării mondiale nu este o opțiune pentru secolul XXI, ci un imperativ!” Astfel începe capitolul 3 din Rapport mondial sur le développement humain, elaborat de PNUD în 1990. În lumina acestui raport, prioritățile unei guvernări mondiale ar putea fi următoarele: − plasarea preocupărilor umane și a drepturilor omului în centrul politicii și acțiunilor
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
practice au determinat încadrarea de personal fără o formare consistentă în domeniu, iar agențiile au pus un accent din ce în ce mai însemnat pe angajarea de supervizori care să exercite funcțiile administrativă și educațională. 10. Nevoia de control organizațional din partea agenției devine un imperativ în condițiile în care lipsește controlul efectiv din partea profesiei. Asociațiile profesionale din domeniile medicinei și dreptului controlează dreptul de practică, delegând responsabilități membrilor, pentru a limita situațiile de abuz și pentru a garanta un comportament profesional și responsabil. Abilitatea organizațiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
De asemenea, au crescut cerințele și expectanțele actorilor, impunând organizațiilor necesitatea operării într-o manieră care să reflecte toate aceste schimbări. Ca urmare, modificarea demografică face necesară comutarea atenției de la perspectiva privind egalitatea de oportunități pentru tradiționalele grupuri dezavantajate, la imperativul atragerii și menținerii forței de muncă din cadrul întregii diversități de categorii populaționale. Obținerea egalității, corectitudinii și non-discriminării la locul de muncă se constituie într-o reală problemă, fiind nu numai obiective foarte greu de realizat, dar și dificil de teoretizat
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
adevăr, cinste, dreptate, omenie. De ce-i zicem conformism atunci? — Pentru că acestea sunt - în mare - idealurile societății noastre. Ori, dumneavoastră vă declarați un apărător al lor. Urmărind ceea ce scrieți îmi permit să confirm conformismul dumneavoastră. Adică gândim și acționăm conform unor imperative ale conștiinței. În sensul acesta, noi suntem conformiști? Cum să-i numim pe cei pe care-i numim de obicei conformiști? — Să nu-i numim în nici un fel. Ei nu există, în fond. — Dacă nu ar exista, nu i-am
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exista, nu i-am simți. — Am făcut o mică șmecherie. Și eu știu ce e acela conformism și sunt autorul, o spun glumind, „celebrei” fraze „conformismul este numele mic al posibilei mari trădări”. Dacă prin conformism înțelegem conformitatea, conformarea cu imperativele epocii și ale societății, de ce nu vreți, Alexandru Paleologu, să fim conformiști? Vom găsi acolo pe Labiș, pe Geo Bogza, pe Marin Preda, pe Jebeleanu, pe Geo Dumitrescu, pe Gellu Naum, pe Ioan Alexandru, pe D. R. Popescu, pe Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cele frumoase. (Pentru că rar fețe frumoase care să nu aducă cu ele Înfumurare În societate și chiar sfidare.) Dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! (Adică acea judecată lucidă, anticipativă, care nu mai este subjugată ultimatumului unei dorințe sau imperativelor unei prejudecăți.) „Fiecare Își Învinovățește memoria; nimeni judecata.” (E. Cioran) Bea paharul până-i plin. (O ocazie este favorabilă atât timp cât știm să o valorificăm.) Toată pasărea pe limba ei piere. (Destinul fiecăruia este dat de limitele În care Înțelege să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai frumoase discursuri;dar, dacă veți fi voi Înșivă un exemplu, ei vă vor urma chiar fără voia lor.” (O.M. Aïvanhov) Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. (Recomandarea cuprinsă În enunțul acestui proverb are valoarea unui imperativ moral, deoarece noi nu putem obține din partea altora respectul propriei personalități decât acordând, la rându-ne, considerația care se cuvine personalității altuia. Pentru a realiza Însă lucrul acesta, se cere un minimum de capacitate anticipatorie și empatică În relațiile cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este Înclinația unora de a-și micșora, În mod intenționat, meritele pentru a trezi astfel compasiunea și a-i face pe cei din jur să vorbească cât mai laudativ despre ei. Μ Un precept moral nu devine cu adevărat un imperativ al conștiinței proprii decât atunci când ne-am hotărât să simțim pe propria piele riscurile neîndeplinirii cerințelor lui. Μ Oricât ne-am strădui, nu-l putem face moral pe cel care nu dorește acest lucru; iar pedepsele la care eventual am
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu s-a putut abține să-l domine sub raport psihologic). Μ Când Într-un om există un solid fond moral, acesta are putere de destin, În sensul că se Înfăptuiește de la sine: cel În cauză nu se poate sustrage imperativelor Înscrise În fibra sa morală (Întregul teatru antic grecesc este plin de tragedia unor oameni a căror vină nu a fost decât una singură: personalitatea lor a fost dominată de un prea puternic mesaj etic). Μ Pasiunea are calitatea de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În realitate, libertatea aparține așadar acestui spațiu psihologic delimitat de opoziția dintre dorința și puterea de voință individuală, pe de o parte, și exigențele impuse de o ordine socială sau de o responsabilitate derivată dintr-o conștiință individuală dominată de „imperativul categoric” (I. Kant), pe de altă parte. Μ Acea inteligență este cu adevărat superioară, care nu trebuie să se convingă pe ea Însăși pentru a convinge pe alții. Μ Iată un aspect hazliu al faptului că oamenii se diferențiază atât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comparativ cu animalul, dar este net superioară În plan psihologic: generalitatea În gândire; responsabilitatea conduitei În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă”. Celebre sunt cazul Sfântului Apostol Pavel și cel al Sfântului Augustin. Amândoi au dus o viață păgână până În momentul În care În viața lor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
judecăți atunci cînd este cunoscut deznodămîntul. Ceea ce merită Însă, punctat, ceea ce am Încercat să subliniem este activitatea efectivă a diplomaților aflați la post În țări sensibile și În vremuri tulburi. Este, Într-un fel, Înduioșătoare și ridicolă echilibristica lor Între imperativele ideologice implicite sau explicite și conștiința demnă de laudă a necesității unei informări corecte și la zi a conducerii statului. Eforturile lor au avut, după cum se știe, efecte reduse. Fie informația ajungea deja filtrată la factorii de decizie, fie aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
anii ’50, deformând biografiile prin exploatarea sau inventarea tezistă a unei așa-zise psihologii revoluționare și reducând opera scriitorului analizat la caracterul ei militant. Unele probleme ale reportajului literar (1956) reprezintă o scriere de promovare a unui gen cultivat din imperative strategice, cuprinzând și un set de sfaturi practice cu privire la redactarea unui reportaj în „lumina” ideologiei oficale, dar și o denunțare, pe poziții teziste, a revistelor și scriitorilor care nu se conformează acestui tip de gazetărie. În aceeași linie se încadrează
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
în parte încărcate cu sensul experienței personale”, sunt „fructele culturii, rezumând o experiență seculară a omenirii” (Societate = Cultură). Cultura, ca măsură a nevoii de comunicare dintre oameni, sintetizează viziunea unui umanism de factură modernă, elastic și mobil, în concordanță cu imperativul interdisciplinarității, ce caracterizează abordarea intelectuală actuală, iar Grigore Moisil, care a făcut o cauză personală din aplicarea metodelor matematice în domeniul studiului omului și al societății este elogiat ca un umanist împlinit (Moisil umanistul). Alimentată de dezbaterile la care autorul
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
opuși ai spectrului politic. „Taylorismul și tehnocrația erau cuvintele-cheie ale unui triplu idealism: eliminarea crizelor economice și sociale, creșterea substanțială a productivității datorită științei și reînvestirea tehnologiei cu valențe extraordinare. Ideea unei societăți În care conflictul social era eliminat În favoarea imperativelor de ordin tehnologic și științific putea fi transpusă În soluții liberale, socialiste, autoritare sau chiar comuniste și fasciste. Pe scurt, productivismul era promiscuu din punct de vedere politic”. Pentru o mare parte a celor cu orientare de centru și de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și grânele, statul a creat o clasă de lucrători practic privați de libertate, care reacționau prin aceleași forme de eschivare și rezistență ca și lucrătorii privați de libertate de oriunde din lume. În al doilea rând, structura administrativă unitară și imperativele planificării centrale creau o mașinărie greoaie și absolut insensibilă la cunoștințele sau condițiile locale. În sfârșit, structura politică leninistă a Uniunii Sovietice nu Îi stimula decât prea puțin (sau deloc) pe funcționarii din agricultură să se adapteze sau să negocieze
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]