2,209 matches
-
fără concept, ci și fără imagine? Imaginea - simplă repetiție sau reproducere a ceea ce este - dă de văzut lumea sub chipul aceluiași, nefăcând decât să spună ființa prin manifestările sale. În această accepțiune, imaginea ne oferă chipul "obiectiv" al unei prezențe impersonale, indiferente, fascinația unui discurs alienant. Or, înțelegerea este în lucruri - acolo unde ele încep să (se) semnifice - și nu în imaginea pe care o propune o reprezentare a lucrurilor. Ea se află în lucruri, fără să le confiște semnificabilul, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâi undeva la o răscruce a frigului, întinderi/ risipindu-se în jurul tău pe nesimțite/ să-ți părăsești acolo imaginea însingurării/ derulându-se-n gol/ să oferi azil ultimelor rămășițe ale gerului". Nimic de văzut decât indiferența distanței și distanța indiferenței, impersonalul în care vederea rămâne, a nimănui, stă orbită la răscrucea care o crucifică, o răsfrânge revelator. Undeva ori acolo, ea nu e de fapt nicăieri, risipită în nevăzutul care o absoarbe. Nu atârnă de instanța unui subiect care o instituie
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale celor trei tipuri de Weltanschauung stabilite de Dilthey", el arată că pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit în mod efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări" (s.n.)66. De altfel, caracterul impersonal al cercetării obiective fusese subliniat încă de Helmholtz 67. Dacă ar fi să rezumăm acest scurt excurs despre rostul explicației în pozitivism, iar, pe deasupra, am crede în totala absență a presupozițiilor în științele naturii (Comte însuși recunoaște că fără anumite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la rațiune înseamnă și o personalizare a cunoașterii. Dilthey însuși considera că perspectiva raționalistă pleacă de la "o ipoteză sau un postulat"184. Or, spre a ne exprima acum în termenii lui Noica, rațiunea, care "postulează" (în filozofie), nu este "gândire impersonală", așa cum este intelectul, care "descoperă" (în științe)185. Ignorând atât specificul celor două domenii ale cunoașterii, cât și modalitățile de investigație proprii fiecăruia dintre acestea, Comte extinde modelul cercetării științifice asupra filozofiei, care are alte rigori și alte criterii de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
simți că, fără să fi fost nici un subiect gânditor care să gândească ideea aceasta, ea trebuie gândită așa, ca o rezolvare geometrică"14. Tocmai în acest sens ne-am referit și noi la caracterul obiectiv Noica i-ar fi spus "impersonal" al "corelațiilor trăirilor" și la reprezentativitatea acestora (vezi I, notele 213 și 214), precum și la "unitatea structurală" ce include toate componentele vieții sufletești (vezi II, 2Ba). Aceste evidențe ne determină să afirmăm acum că departe de a impune structura unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în Einleitung... -, în timp ce profunzimea "ar vrea să exprime caracterul insesizabil și totuși real al unui context care nu poate să rezide în nici un element sensibil particular"13. Discuția este reluată de Husserl, care într-o manieră polemică separă tranșant caracterul "impersonal"14 și "supratemporal"15 al științei de caracterul personal al filozofiei ca Weltanschauung, precum și de semnificația doar temporală a acesteia. În primul caz vorbim despre continuitatea oricărui efort de cunoaștere specific cercetării științifice, iar în celălalt despre autonomia pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
simplă verigă într-un lanț, un organ integrat într-un sistem de lucru acceptat ca atare și care ființează mai presus de el și independent de el"18. Se poate constata cu ușurință că și Blaga are în vedere caracterul "impersonal" și "supratemporal" al științei, opunându-l caracterului puternic personalizat al filozofiei. Însă spre deosebire de Husserl, Blaga are în vedere exclusiv știința, și nu filozofia "științifică", în care călăuzit fiind de conceptul diltheyean al unei Weltanschauungsphilosophie nici nu crede. De fapt, atitudinea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativist), dar fiind prin excelență un model raționalist o subordonează unității. Or, potrivit lui Kant, "pluralitatea privită ca unitate nu este altceva decât totalitate"86. Întrucât Hegel însuși concepe "unitatea istoriei ca totalitate" (vezi II, 2Ab) și crede în existența Filozofiei (impersonale), iar nu a filozofiilor (personalizate), considerăm că în acest caz putem vorbi despre modelul totalității (Allheit), pe care se bazează filozofia continuității. Cât privește universalismul acestui model raționalist, apreciem că Hegel a încercat zadarnic să depersonalizeze filozofia, care fiind unică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cât privește universalismul acestui model raționalist, apreciem că Hegel a încercat zadarnic să depersonalizeze filozofia, care fiind unică n-ar aparține unui filozof sau altul (vezi II, 2Be). Potrivit părerii lui Gabriel Liiceanu, pentru Hegel, un autor este încă "agentul impersonal al adevărului". Mai mult decât atât, însuși receptorul unei astfel de filozofii este depersonalizat: Autorul (ortografiat cu majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, 2Be). Potrivit părerii lui Gabriel Liiceanu, pentru Hegel, un autor este încă "agentul impersonal al adevărului". Mai mult decât atât, însuși receptorul unei astfel de filozofii este depersonalizat: Autorul (ortografiat cu majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește a fi științifică nutrește ambiția "impersonalității", proprie științei. Dar simplul fapt că vorbim despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stârnesc nici un "ecou lăuntric", astfel încât atitudinea noastră "față de existență în genere și față de propria existență în special" rămâne "neasemănat mai neutrală" cu privire la știință vezi și I, nota 163). Revenind la un termen husserlian, am spune că știința, fiind ea însăși "impersonală", ne determină și pe noi să o receptăm impersonal, fără să ne implicăm sufletește. Pe baza acestor constatări, Blaga avansează conceptul de "rezonanță atitudinală", care tinde să fie "maximă" în cazul tezelor metafizice și "minimă" în cazul celor științifice 91
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în genere și față de propria existență în special" rămâne "neasemănat mai neutrală" cu privire la știință vezi și I, nota 163). Revenind la un termen husserlian, am spune că știința, fiind ea însăși "impersonală", ne determină și pe noi să o receptăm impersonal, fără să ne implicăm sufletește. Pe baza acestor constatări, Blaga avansează conceptul de "rezonanță atitudinală", care tinde să fie "maximă" în cazul tezelor metafizice și "minimă" în cazul celor științifice 91. Credem că acest concept poate fi pus în legătură cu "trăirea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
orice Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune". Numai că în viziunea lui ca și la Dilthey sau Blaga -, aceasta nu este o deficiență conjuncturală, așa cum se întâmplă la Husserl, adică o deficiență ce se cere corijată sub imperativul unui adevăr "impersonal" și "supratemporal" (ca într-o știință care, după ce a fost fundată, se dezvoltă cumulativ, prin continuatori), ci este însăși condiția filozofiei și chiar a culturii în general: Fluiditatea, sensul acesta al lui tao, al căii, e totul. Această <<ad-urmecare>> este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
persoane autonome, cu trebuințe și tendințe proprii având o istorie personală. Completând această descriere, Rutter a ară tat că în mediile în care interacțiunile adult-copil au o intensitate redusă, iar îngrijirea copiilor (afectați de depresie) se desfășoară într-un stil impersonal, tabloul psihic al copiilor afectați de deprivarea maternă poate evolua prin psihopatie. În 1951 J. Bowlby poate cel mai renumit cercetător al relației mamă copil și al consecințelor deprivării materne și aduce date importante privind efectele, considerate de el practic
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
aceste studii au avut un răsunet deosebit în politicile sociale privind protecția copilului ocrotit în instituții de îngrijire (creșe și case de copii). R.A. Spitz (1946), J. Bowlby (1958), J. Robertson (1958) și alții au denunțat efectul negativ al îngrijirii impersonale a copiilor din instituțiile rezidențiale de copii, care poate conduce la comportamente din domeniul psihopedagogiei. Din perioada anilor '60 și cu un elan crescut în anii '70, în Occident s-a renunțat treptat la "instituționalizarea" copiilor abandonați de părinții lor
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
a conceptului reprezintă miezul confuziei conceptuale căreia i-a dat naștere. Realitatea "spiritului comunitar", simțul apartenenței pe care oamenii îl arată într-o entitate socială și culturală la o scară redusă care este mai cuprinzătoare decât familia dar totuși mai impersonală decât birocrația sau organizația de muncă." (Hamilton în Cohen, 1992: 8) O altă consecință a dualității amintite este aceea că în calitatea sa de prescripție normativă "comunitatea"a interferat prea frecvent cu descrierea empirică, până acolo încât o sociologie sistematică
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a avut drept consecință dispariția respectivelor sate, care își pierdeau caracterul de întreg. Și chiar dacă acestea nu dispar complet, spiritul comunitar este puternic afectat. Oamenii își pierd sentimentele ce îi țineau împreună, pământurile și casele intră într-un circuit comercial impersonal, autoritatea celor mai vârstnici slăbește etc. Cauzele apariției unor asemenea manifestări sunt diverse, dar consecințele sunt identice. Oamenii nu mai au valori puternic internalizate, ethos-ul este vag iar scopurile vieții devin neclare. Cum nicio comunitate reală nu poate fi
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
relativă izolare față de alte grupuri. Aceste comunități, în general rurale, sunt în declin în aproape toată lumea occidentală. De multe decenii ele fac loc unui tip de comunitate caracterizat de un alt fel de coeziune un sistem contractual bazat pe aranjamente impersonale, nesentimentale, utilitariste, care definesc drepturi și responsabilități, privilegii și obligații. Prototipul comunității contractuale (concept negat astăzi la unii care spun că o astfel de structură gândită, reflectată nu poate fi comunitate) este societatea "urbană". Caracteristicile ei, după Louis Wirth, ar
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și în slăbirea acesteia. Egalitatea este prezentă semnificativ și în cazul societăților secrete unde se dă fiecăruia după necesități și se solicită de la fiecare după abilități. "Înțeleasă ca un mijloc de a lega spațiul dintre individul alienat și o societate impersonală, oferind un status, egalitate, sentimentul apartenenței și alte variate valori ale comunității, societatea secretă, în virtutea presiunii forțelor care conduc la crearea sa, poate deveni, nu un mijloc de socializare, ci de desocializare, nu o parte a ordinii sociale, ci, sub
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
această explicație nu este agreată de Bauman, pentru că el consideră că în comunitate același individ se dezvoltă foarte bine ca meșteșugar, artizan etc. Eșecul integrării în fluxul de producție este pus pe seama absenței sentimentului activității utile. Introduși în fluxul productiv impersonal, bazat pe contract, oamenii nu mai munceau, pentru că li se părea că fac ceva inutil. Această abordare a lui Bauman este amendabilă deoarece abordarea avută în comunitate față de muncă nu înseamnă automat respingerea ideii tendinței spre vegetare a omului. Pur
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
funcțiilor de socializare și control care nu pot fi suplinite prin mișcări ale mașinăriei politice. Procesele de segregare stabilesc distanțe morale care fac din oraș un mozaic de mici lumi, care se ating dar nu se interpenetrează. Relațiile sociale sunt impersonale, contactele noastre fizice sunt apropiate, dar contactele sociale sunt distante. Adepții Școlii de la Chicago postulează o relație cauzală clară între fragmentarea vieții sociale în oraș și fragmentarea individualului într-un set de roluri. Societățile urbane și cele rurale au fost
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
zidul dintre familie (i or((el devine tot mai ferm. Odată cu dezvoltarea pie(ei (n secolul al XIX-lea, familia devine ceva din ce (n ce mai privat, rela(iile din familie ajung s( fie tot mai diferite de cele impersonale, reci din lumea gesellschaft, un fel de oaz(. Astfel, experiențele sociale și psihologice devin tot mai complexe. Revenind la dimensiunea axiologică și etică, ce reguli morale să urmezi, de exemplu cele ale Bisericii sau ale profesiei? Cum acționezi în viața
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
public? Orice eroare de separare a planurilor atrage după sine consecințe neplăcute. Dar pentru a evita erorile este nevoie de o pregătire. Mediul familial ne pregătește pentru anumite tipuri de interacțiuni, în timp ce înaintarea în vârstă ne expune lumii celor maturi, impersonală. Elementul de legătură între gemeinschaft și gesellschaft ar fi reprezentat de școală, idee greu de combătut, dar pentru care contextul are de asemenea o relevanță aparte. Chiar dacă și familia ca instituție suferă în timp variații tipologice, ea își păstrează capacitatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care această problemă dispare complet. 3. Comunitarism / individualism Comunitarismul promovează fără rezerve ideea reîntoarcerii necesare de la "eu" la "noi" ((, legat de aceasta, ideea de integrare a noastră dincolo de aspectele individualiste. Este astfel în postura de "a treia cale" între relațiile impersonale, birocratice și cele egoiste de pe piață. Elisabeth Frazer arat( c(, dac( ar fi să identific(m o singură temă în cadrul comunitarismului, aceasta ar fi reprezentat( de anti-individualism, ce poate fi tratat urm(nd trei teze. O primă teză este de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ei căutau să sublinieze acele elemente ale vechiului regim pe care modernismul le pierduse într-o anumită măsură, printre cele mai importante fiind și comunitatea tradițională. De asemenea, conservatorii au adus în atenție fără ezitare contrastul dintre comunitate și individualismul impersonal tot mai promovat. Chiar dacă apare deseori sub masca utopiilor, imaginea comunității este opusă individualismului. Dar oricât am opune cei doi termeni, niciunul dintre conceptele individualism și comunitate nu pot fi înțelese fără o apreciere a sensului celuilalt. Cei doi termeni
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]