1,255 matches
-
pornografia, cît și pe cea cu tîrfe. S-a Întîlnit cu Davey față În față, dar nimeni din afara Închisorii nu-l văzuse vreodată. S-a prins că seamănă cu Cathcart și i-a furat identitatea, introducîndu-se singur În schemă. CÎnd impostura avea să se descopere, relațiile sale cu oamenii din afară vor fi avansat prea mult pentru ca lui Davey să-i mai pese de ceea ce făcuse. Așa că Van Gelder se mută la San Berdoo, ca să fie mai aproape de frații Englekling. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
libertate? Am devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu adevărat realiza - evaluarea posibilităților proprii - e greu de făcut și ratarea este de aceea mereu negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sânt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întîrzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost: adunările grotești în care urmau să se facă și desfacă destine, cu uri sălbatice care izbucneau de sub zâmbete poleite, cu lungi execuții pregătite din umbră - toată adunătura aceea de profesioniști ai răului, uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de a opta între onesta umilitate care-i șade bine neșcolirii și împroșcarea a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că de vreme ce vreau conceptul de autoritate, unul care se distribuie fără să se împartă, reduc autoritatea la acea formă de unitate care poate fi apoi lesne invocată de câte un deținător absolut. E limpede că în numele eidos-ului oamenii pot face impostură, dar asta nu mă împiedică să caut și să văd eidos-ul. Bochenski rămâne însă prins la nivelul intelectului care separă și care apoi nu mai este capabil să unifice părțile; el rămâne la autoritatea epistemică și la cea deontică, și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rimau toate acestea cu lecția pe care i-o dăduse lui Andrei în marginea articolului despre patriotism din "Secolul 20"? Cum, cu rugămintea apăsată, pe care mi-o adresase cu câteva luni în urmă, de a nu denunța plagiatul și impostura lui Tudor Ghideanu, șef de catedră (?) la Facultatea de Filozofie din Iași, în marginea lui Heidegger și a filozofiei contemporane în genere, ca fiind - gestul acesta care mie îmi părea purificator și moral - un act nedemn în raport cu orbita culturală pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă? Ce impostură să-ți dai doctoratul în "cele nevăzute"! 18 februarie Ce s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme? Am început, la propunerea lui Andrei, și împreună cu Anca Manolescu (bună cunoscătoare a operei lui Gue-non) și Horia, un seminar privat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
minute mai târziu, tânărul a reapărut cu o pungă sofisticată de hârtie, cu aer festiv, pe care scria "Joyeuses Retrouvailles de la part de tout l'équipage" și care conținea două sticle de șampanie Lanson, a trebuit să accept propria mea impostură, să-l privesc cu ochi umbriți ele emoție și să murmur un "merci" care, pe lângă recunoștință, trebuia să exprime tulburarea la gândul că o mână de oameni necunoscuți se bucură cu atâta grație de supradoza mea de fericire. Până la aterizare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neapărat să fi avut loc și care trimite cu gândul la altele care nu vor avea loc niciodată. Pentru privitorul neavizat imaginea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană, o entorsă, Ersatz-ul unei împliniri culturale, cortina trasă peste o impostură. Situată în regiunea incertă dintre ustensil, trofeu, decorație și mărturie, biblioteca, asociată cu posesorul ei, poate deopotrivă dezvălui și masca: un tic cultural, traseul unei formări, o aspirație îngropată, direcția unei pasiuni, bulimie, lene sau prostie, un proiect amânat la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reușise să-și construiască o iluzie eficace și că a supraviețuit datorită ei. Dacă Wald nu ar fi existat, nu aș fi știut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil. Scena de atunci a "filozofiei", în măsura în care marxismul este o impostură filozofică, era populată de impostori. Wald nu era însă nu impostor, ci un copil metafizic. Neavând conștiința exigențelor, reperelor și standardelor filozofiei, își imagina că jucăria pe care o improvizase era o mașinărie adevărată. Se juca singur cu ea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nemernic de tron imperial,/ Împărțitor de ode în veci lingușitoare,/ Nesațios de lauri, de bani și de onoare, ba chiar un simplu scamator capabil să-i înșele pe toți cu falsul lui talent. Zoil își propune să demaște așa-zisa impostură prin care poetul și-ar fi însușit versurile unui sclav mut, iar Scaur, dând crezare denigrării, îl provoacă să compună o improvizație în fața unui public select (II 9). Horațiu trece cu ușurință peste proba impusă de calomniatorii lui și stârnește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de ce ar putea descoperi înlăuntrul său pune sub semnul întrebării utilitatea unei astfel de învățături : La ce-mi folosește să mă cunosc pe mine însumi ? Ca să-mi fie scârbă de mine ? (p. 38). Ulterior, el îl acuză de aroganță și impostură pe înțeleptul care propovăduiește introspecția : Ce știi tu, Socrate ? De ce te lauzi ca un copil ? De ce-ți bați joc de oamenii ăștia ? (p. 38). Derutat de întrebările lui Socrate menite să-l facă să deosebească dreptatea de nedreptate, Eurites
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceva mai mic decât el a dat foc Romei pentru a scanda un hexametru (p. 13). Și Petronius și publicul actual au primit cu entuziasm prefăcut producțiile dictatorilor, competența artistică fiind o circumstanță agravantă a lașității celor incapabili să respingă impostura unui despot : Eu am aplaudat, iar ecoul a răspuns peste veacuri cu uralele voastre. Dar eu mă pricepeam la poezie, în timp ce voi habar nu aveți de lingvistică (p. 13). Cum observăm, în această secvență Petronius se adresează cu asprime spectatorilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mulțimii lovite fizic dar și moral. Rândurile din carte ori din jurnal referitoare la cele de mai sus sunt și rămân dovadă simțului cetățenesc al unor condeie care și În negrul carceral au reușit să rămână alături de semenii lor, arătând impostura, originile și cauzele râului. Oamenii care dau forță și speranța vieții. Alături de ei și Împreună cu ei, Alexandru Gh. Tăcu știe că justiția l-a răpus până și pe Cristos, condamnându-l la moarte, dar pentru că prin viață credincioșii și-au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
neant munca lui de o viață. Scutură din cap cu înverșunare. Adulterul trebuie îngrădit prin lege cu și mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă rile îl copleșesc. Atât de multe acuzații false, sau exage rate din motive propagandistice. O impostură, pe cât de grosolană, pe atât de utilă pentru a masca instabilitatea politică. Își prinde capul în mâini, deznădăjduit. Iar intrigile astea au fost mai toate ur zite chiar de femeile din jurul lui. Sunt mult mai periculoase de cât străinii, pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zis, nu te mai gândi la Sapiență: cere ajutor Științei. 2 Avem felurite și curioase Ceasornice, și altele ce dezvoltă Mișcări Alternative... Și avem chiar și Case pentru Înșelarea Simțurilor, unde realizăm cu succes orice fel de Manipulare, False Apariții, Imposturi și Iluzii... Acestea sunt, fiule, bogățiile Casei lui Solomon. (Francis Bacon, New Atlantis, ed. Rawley, London, 1627, pp. 41-42) Îmi redobândisem controlul asupra nervilor și imaginației. Trebuia să-mi joc rolul cu ironie, cum jucasem cu câteva zile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe politicieni, așa cum și politicienii stau cu ochii pe ea. Este excesiv interesată de scandalurile politice, iar de ONG-uri își aduce aminte doar când fac parte din categoria celor care ascund afaceri de contrabandă. Profesioniștii diverselor domenii, ca și impostura profesională, nu își pot face loc în interesul ochiului public. Femeile din România sunt refugiate mai ales în ONG-uri (aproape jumătate din membrii și liderii acestora) și în activități profesionale. Ele fug de politică sau sunt împiedicate să ajungă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cu cine și din ce an, zi, lună începe literatura română și cugetarea de la noi, cine are dreptul la Nobel și cine la uitare; există o geografie a rănilor și o ierarhie a marilor suferinzi, dar lipsește încă una, a imposturii și nerușinării, listă imposibilă acum și, cred, chiar și în anii ce vin. Lumea și-ar fi putut imagina pe atunci că se va ajunge la asemenea clarificări? Că majoritatea celor ce au dus greul vor fi vinovați că au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
între editori, iar restul, dacă vine, vine de la sine, vine prin prietenii literare, prin curiozități literare, prin fraternizări între autori, printr-o relație omenească“, a precizat Norman Manea. Autorul a vorbit și despre noul său proiect literar - romanul intitulat provizoriu Impostura -, o privire asupra exilului. „Sunt un scriitor dificil“ Scriitorul Norman Manea a afirmat că succesul său ar fi venit mult mai greu dacă la momentul exilului forțat în Statele Unite ale Americii nu ar fi avut deja o carte tradusă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
să trișezi un întreg popor, pe care-l reprezinți în țară și peste hotare prin instituția prezidențială, să-i tot tragi cacealmale cu nemiluita. Căci asta e realitatea care devoalează caracterul celui ce a ajuns în funcția de președinte prin impostură. Dar, pentru acest exercițiu îndelung de păcălire națională Băsescu a început pregătirea încă de pe vremea când a fost ministru al Transporturilor și când i-a păcălit pe cederiști, a săpat adânc la rădăcina CDR, pentru ca mai apoi să arunce acea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
periculos decât unul care acționează pe față, în văzul tuturor, cărând după el dezaprobări și umilințe, având și el de fapt același scop, dorința de a se cățăra către un locușor mai călduț și mai dulce. Nu pot să accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori rostea vocala "o" gura lui se transforma într-o jumătate de pătrat, atunci i se vedeau bine dinții, rari, infestați de nicotină, maronii. Țigara îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot dovedi, negru pe alb ceea ce susțin, lucru pe care tu nu-l poți face, ce mai! Tu mă contrazici dintr-un sentiment de umanitate prost înțeles. Mă crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care apoi s-a dovedit a fi, poate și prin sugestie, pas cu pas adevărată. Prieteni de-ai voștri întâlniți întâmplător, mi-au clătinat și mai mult încrederea, și ei puneau sub semnul întrebării poziția voastră. Atunci am avut certitudinea imposturii. Era mult mai comod să dispar, să mă îndepărtez, altfel mă plasam prea adesea în contradicție cu mine însămi, liniștea mea interioară conta enorm. Nu ne mai înțelegeam, vă dezamăgisem, în mine zăcea un ochi deschis tot timpul, pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
său. Problema libertății la Cezar Ivănescu a fost una crucială, el admițând, cu vorbele lui Nicolas Grimaldi, că "viața este marele paradox al existenței". Așa cum am mai spus, Poetul era o persoană incomodă. Uneori era dur. Nu agrea prostia, minciuna, impostura. Pe mulți dintre contemporanii săi i-a pus la zid, aplicându-le eticheta pe care o meritau. În special după episodul CNSAS, din 28 ian. 2008, când a fost acuzat pe nedrept de colaborare cu Securitatea, fiind supus unui linșaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ferm hotărât să plece (în 2008) din Filiala Iași a U.S.R. și să se mute la Filiala din București. Mă îndemna și pe mine să fac la fel. Alții, cu ifose de filosofi, eseiști, îl acuză pe marele poet de impostură atunci când vine vorba de poemele cântate. N-o fi avut el o voce extraordinară, lucru normal la un fumător de 2-3 pachete de țigări pe zi, dar că era lipsit de cunoștințe muzicale, asta nu-i adevărat. Câți știu că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]