4,930 matches
-
gânduri. Știa de fapt ce o iritase în acea expresie aruncată aparent la întâmplare și cu toate că nu era pentru prima dată când se întâlnea cu astfel de atitudini, încă i se păreau inacceptabile și nu reușise să le trateze cu indiferență. Dealtfel, nu demult, o cunoștință, Voica, cu care îi făcea plăcere să se mai întâlnească uneori - și căreia îi citise plăcut surprinsă proza - îi povestise despre ceea ce îi spusese și ei, tocmai acea persoană pe care o considera ca fiindu
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
în fața ochilor au dansat munții și o vegetație plină de nuanțe diverse, au ajuns la Virgil acasă. Ștefan nu a stat decât să bea un pahar de apă rece de izvor. Casa mirosea a stătut. Ușile închise au păstrat nealterată indiferența locatarului. Erau haine aruncate peste tot. La bucătărie vasele nespălate zăceau, poate, de mai mult timp. Casa era formată din patru camere, un hol foarte mare din care pornea scara de acces la etaj, acolo unde fusese și camera băiatului
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
în ciuda modestiei familiei din care se trăgea, jovial, chiar dacă nu frecventa cercurile cosmopolite unde să se șlefuiască, căpătând acea aură de șmecheraș de capitală. Era ceva nativ la el să se facă plăcut. Dacă la început a fost privit cu indiferență după ce colegii l-au cunoscut mai bine, mai ales fetele, l-au acceptat în gașca lor de "vedete" de cartier. Ramona, în ciuda sfaturilor (invidioase, zicea ea) primite de la prietenele din grupul său, l-a "impus" și pe Sorin grupului, pe
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
fîlfîitul greu al aripilor lui de bazalt reverbera în pereții vegetali, a căror structură intrinsecă știa atît de bine să păstreze nealterată funcția geometrică intimă a oricărei taine, comuniunea reflexiilor de lumini și umbre, acordată unei impenetrabile stări liniștitoare de indiferență. “Nu putem, iubito”, ți-am răspuns eu în timp ce prin mine treceau pîlcuri de lilieci (le simțem undeva, în adînc doar țipetele lor mute, pe alocuri le și înțelegeam, dar gleznele mele străbăteau apele reci și leșioase ale bătrînelor saloanelor de
ÎN AMURGUL ACELA DESǍVIRŞIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382863_a_384192]
-
o curiozitate ca un vapor la Predeal ori o sanie în port, un frigider plin la omul cinstit, unul gol la hoț, o iubire proaspătă la bunica, una veche la nepoții ei, o grijă față de irosirea timpului la copil, o indiferență pe patul de moarte din partea muribundului...! Parlamentarul, acest necunoscut! Pe cât vorbesc oamenii despre el, pe atât vorbește și el despre el, dar altfel și altceva. Parlamentarul e o cucerire rezervată pamfletului, parlamentarul pune minciuna de partea interioară a micului ecran
ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382958_a_384287]
-
nucile se mai ciocneau în buzunarele lor adînci și largi. Aș fi putut, în acele perioade, să-mi construiesc un templu în răcoarea plenară a dezmembrării fără reper, fără prag limită al începutului și sfîrșitului, ce putea aduce lesne a indiferență, dar zornăiau tot timpul în mine niște chei mari, pierdute, și o poartă străjuită de doi vulturi uriași, cu labe de lup, mă aștepta, mă aștepta mereu s-o deschid, întrezăream, așa, ca în somn, cum eram, ciorchini de struguri
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
rugăciune a omului credincios este în afară de orice îndoială. Cu cât este mai puternică credința, cu atât este mai puternică și nevoia sa de rugăciune. Dar în societatea de astăzi constatăm o slăbire a credinței. Prin urmare și un fel de indiferență față de rugăciune. Poate că noțiunea de societate secularizată nu indică, totuși, o societate total necredincioasă, ci o societate în care majoritatea membrilor nu mai practică rugăciunea decât foarte rar, în momente excepționale. „Pentru cel care dorește să-și mențină vigoarea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
mari forțe economice, care au în vedere înainte de toate doar propriul profit, mai ales dacă-l pot obține în zone geografice care nu le interesează cu prioritate. Mai gravă este poate și decăderea morală, treptata renunțare la idealuri, egocentrismul excesiv, indiferența față de soarta celorlalți. Capacitățile oamenilor sunt foarte mari, uneori chiar uimitoare, dar în același timp ei sunt sub incidența dezvoltării unei lumi formale și birocratice, a specializării și tipizării excesive, a subsumării față de lumea virtuală. Se profilează și primejdia robotizării
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
Nu este ușor nici macar când nu se concentrează neapărat pe traumă. Destinul omului nu este pentru nimeni un basm telegenic. „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă” (Cioran) În opera dvs. s-a simțit o afinitate pentru Cioran și Kafka. De ce tocmai acești scriitori? Ar fi prea multe de spus pentru spațiul unui interviu în revistă. Cioran - exilatul, apatridul prin excelență - vorbise
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței - efemera rătăcire terestră, deruta a
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
exportă chiar și prin fostele colonii de peste ocean (în Mexic, ele se numesc Pamplonadas). Așa cum o operă italiană îi zguduie pe unii, tot așa fiorul estetic îi electrizează pe spectatorii luptelor taurine. Cu toate acestea, nu se pune problema unei indiferențe suverane a spaniolilor față de suferință, sânge și moarte, așa cum suspecta în mod eronat americanul Richard Ford. Nu uciderea taurului joacă rolul decisiv, ci momentul care precede moartea, secunda de dinainte de final. Țelul spectacolului nu este să contempli luarea în coarne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
baronul de Coubertin (un om care „a reușit să miște însă lumea”, cum spunea H. de Madre), refuzat de la Nobel și sfârșind în mizerie, cel care s-a bătut cu încăpățânare pentru relansarea și renovarea Jocurilor Olimpice, într-un climat de indiferență (în cel mai fericit caz), vroia să recupereze o idee. Când, în 1894, alături de C. Herbert și W. M. Sloane discuta, la un Congres Internațional, despre „posibilitatea restaurării”, el avea în vedere o restituție. Vroia ca Ideea Olimpică „să trăiască
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
faci lumină în tenebre. Subteranul are propria-i ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării. Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el cunoaște alte manifestări în istorie. Pentru a ne liniști nu este nevoie de control ci de
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
nocturnului social. Prăbușirea din istorie a unei societăți în particular și a unui popor în general este cauzată pe de o parte de ignorarea voită și agresivă față de periferiile sociale, de la săraci la infirmi, iar pe de altă parte, de indiferența față de creșterea demografică a pauperizării sociale, lucru care determină popularea până la refuz al subteranului social. Rezultatul va fi un nou cataclism social, a cărui forță poate mătura fără opreliști regimuri politice, sisteme sociale aparent armonios articulate, dar și valori culturale
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
construite cu greu. Sărăcia progresivă care se extinde în multe straturi sociale contemporane se manifestă și prin demoralizare față de propriul viitor, scepticismul față de rezolvarea unei probleme fără șpagă sau pile etc. Multitudinea problemelor sociale urcă în progresie geometrică pe scala indiferenței oficiale. Orașul corupe. Este cel care strică bunele moravuri și anulează cutumele, tradițiile. Dar este și un factor de progres. Problema este că orașul - în spațiul românesc - nu s-a născut dintr-o experiență proprie, din resorturi autothtone - ci dintr-
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
se stă doar în fața lui Dumnezeu. Ei nu mai au nevoie de iertare, căci demult sălășluiesc în Grădina Raiului. Eroii, prin sacrificiul adus la Altarul Neamului, și-au ispășit demult toate păcatele”. De iertare avem nevoie noi pentru uitare și indiferență. Lacrimile neuitării au picurat la Panteonul Eroilor din s. Mahala și prin cântările divine ale coriștilor, susținuți de preoteasa Livia și prin vocile îngerești ale tinerelor Elena Petriuc, Maria Hostiuc, Irina Ivaneț, și prin elogierile profesoarei de istorie Ana Hostiuc
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
lucra febril. Mai febril ca niciodată. Îi trimitea ghirlande de metafore, fragmente de marmură, diamant, iar ea tăcea ca un sfinx. „Un sfinx trebuie spart, să vedem ce este înăuntru”. Se gândea el. Dar distanța ca și timpul ca și indiferența ucid sentimentele cum mor păsările în zborul lor spre sud, prinse de un vânt rece. A plecat, cu o carte de un învățat chinez, în munții Tibetului, s-a ras în cap, cum făcuse în primul an de facultate, când
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
XX, ce se afirmase dintru început ca un gânditor original printr-o etică fenomenologică originală centrată pe figura Celuilalt și a alterității. Realizând mediul în care ne ducem traiul alături de ceilalți, adică într-o lume a singurătății și alienării, a indiferenței și egoismului, a prezentului dând uitării trecutul, Lévinas a propus deci, redescoperirea Celuilalt, a unei lumi fundamentate pe grijă și altruism. Unii au spus că Lévinas a făcut literatură în filozofie. Temele cărților sale sunt cele ale libertății în general
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că ți-ai mâzgălit notele de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-au întârziat plățile. De lipsă de perspectivă: zile în șir, mănânci doar pâine, nu mai cumperi ziare, cărți, nu mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă; cu rujul ei ai desenat - după fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de stupoare. Acel zid al nimicului era, oare, dovada vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În oraș? Celălalt părea să fi priceput, În sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai apoi au pierdut Țara Sfântă, prefăcându-se că voiau să-și dea viața pentru Sfântul Mormânt. S-au Îmbogățit și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
moștenitori la tronul imperial, nu-i așa? mai zise Dante. Ori sunt În eroare? Sienezul Își ridică preț de o clipită ochii spre ferestrele de la cămăruțe. Fu doar o scânteiere, iar apoi privirea Îi reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
potrivească. Nu urmă nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre vecin, dar fără a merge mai departe. Evident, știau că la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încetase. Ne aflam În plin câmp, șoseaua era pustie, iar acul vitezometrului oscila Îngrijorător În jurul gradației 160. Cel mai blând eufemism În măsură să-mi definească starea ar fi neliniște. M-am stăpânit cât am putut și am pus, cu indiferență mimată, Întrebarea perfect stupidă: - N-am ajuns Încă? - După cum se vede, a răspuns sec taciturnul. - Totuși, patru ore nu sunt cam multe pentru treizeci de kilometri? am continuat pe acelasi ton ca si când mi s-ar fi deschis apetitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum credem noi de 2.000 de ani. Am așezat cu indiferență foile de hârtie pe birou și i-am adresat lui Zoran zâmbetul cel mai inocent de care eram În stare. - Nu Înțeleg ce vreți să dovediți cu acest text. Este o speculație, un exercițiu de ficțiune, mai curând literară decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]