2,252 matches
-
mai mult decât un tip de treabă. Mă scrutează adânc. Părerea mea sinceră e că, de fapt, nu Îți dorești deloc să te muți cu el. Dar ți-e frică să ieși din relația asta. Mă străbate un val de indignare. Cum Îndrăznește să-mi citească gândurile și să... se Înșele atât de tare ? Evident că Îmi doresc să mă mut cu Connor. Dacă vrei să știi, te Înșeli amarnic, zic tăios. Abia aștept să mă mut cu el. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să spună toate lucrurile alea la televizor și că relația noastră a fost... Oricum. Ideea e că a zis o groază de lucruri. Dar dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sunt mai importante decât ale mele. Lissy și Jemima rămân cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și de ce a fugit atunci de la Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
azi ne întâlnim cu ea. — Nu l‑ar putea oare reprograma? îi propun. Ca să mergem amândoi? — Din păcate nu, spune Luke. Îmi aruncă un surâs grăbit, dar îi citesc dezamăgirea pe față și simt cum mă cuprinde un val de indignare la adresa mamei lui. — Sigur poate să‑și facă puțin timp altădată. — Are un program foarte încărcat. Și aici are dreptate, n‑am anunțat‑o din timp. Are o grimasă. Vezi tu, mama nu e doar... o doamnă oarecare din înalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o parte. Traian Îl ușuie, șuierat, ca pe o pasăre de curte, dar porumbelul nu se mișcă. Iar Christa urmărește scena cu un Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a venit, animalele din arca lui Noe sunt prost tratate. I-o și spune, pe un ton moralizator, dând din mâna pe care nici un inel, nici o brățară nu ascund zbârciturile, venele Îngroșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de a sta în fața lui cu fruntea sus și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
interzise - cele cu „litere românești”?, pentru drapel ascuns? Sau poate pentru că, român fiind, trebuia musai să fiu și burghez și reacționar și dușmănos și...? Ei bine, nu: mă condamnă pentru huliganism, domnule! Pe mine, care... - tatei Îi pâlpâie glasul de indignare. - Dar „huliganismul” ți-a salvat viața. - Da, poate, Însă atunci, pe loc, nu știam. Mă gândeam că, dinmoment ce NKVD-ul se ocupă de mine, eram... politic, nu? Drapelul românesc, cărțile românești - astea constituiau crimă de... naționalism, nu? Deci politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văzând această invadare a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
asta. Doar se joacă. Imediat după plecarea tatălui său, își dădu seama că inima îi bătea cu putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat în încrâncenare, deși numele lui era aruncat înainte și-napoi între cele două tabere adverse ca o minge de ping-pong. Scuipându-se unii pe alții pe față, abia putând să-și stăpânească mânia, indignarea și panica, se luptau din clipa în care li se permitea accesul sub copacul lui Sampath până în clipa în care se încheiau orele de vizitare. — Cum să le ceri maimuțelor să plece? le spunea domnișoara Jyotsna tuturor celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mâna a doua. Ba a trebuit chiar să-mi împrumuți copiii. Dar acum s-a terminat, a concluzionat Sofia punându-și mâinile pe umerii celor doi băieți. Ei vin cu mine. Cu stomacul tresăltându-i din cauza umilinței îndurate și a indignării, Alison s-a uitat la Luca așteptând ca acesta să aibă o reacție. Însă bărbatul a continuat să tacă nemișcat. Singurul gest a fost acela de a ridica din nou din umeri în stilul lui latino. Ăsta era un obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a luat haina de pe scaun și s-a îndreptat către ușă, ca să se ducă sus. Numai că Julia i-a blocat calea, făcând un pas în lateral astfel încât trupul ei a ocupat centrul ușii. —Stai puțin. Femeia gâfâia din cauza indignării. — Nu încerca să răsucești lucrurile ca să pară că e vina mea. Tu ești cel care a făcut „o oprire“ și s-a lăsat hăcuit de fosta soție. James a rămas nemișcat în fața ei, continuând s-o privească în ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nord, dar a făcut-o ca să caute o zonă stâncoasă unde să i se piardă urma. De aici înainte, tot deșertul e al lui. Vreți să-mi dați de înțeles, mormăi ministrul cu voce joasă, ce încerca să-i ascundă indignarea, că un beduin, un singur beduin, poate să intre într-unul din forturile noastre, să taie gâtul a paisprezece oameni, să-l elibereze pe cel mai periculos dușman al statului și să dispară cu el într-un deșert ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
presupune că deșertul este „al nostru“, domnule colonel. Că întreaga țară se află sub jurisdicția armatei și a forțelor de ordine. — Țara se compune din nouăzeci la sută deșert, Excelență, interveni generalul comandant al regiunii, pe același ton de vădită indignare. Cu toate acestea, restul de zece la sută, zona de coastă, acaparează toate bogățiile și toate eforturile noastre. Trebuie să controlez o regiune la fel de mare ca jumătate din Europa cu drojdia armatei și cheltuieli minime. Proporția e de mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
D-aia am zis și-am hotărât când mi-a spus Geta că dumneavoastră mi-ați putea aranja... — Oh, nu se poate! izbucni avocata, smucind geanta și trântind-o la loc pe genunchi. Așa ceva nu se poate, repetă gâtuită de indignare. Scoase din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în ea. Extrase apoi dintre file două bancnote de o sută de dolari și i le întinse Mirelei. Să ai cu ce să te descurci până om rezolva-o, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
molipsească de ea. Trăim doar de niște ani în România lui Iliescu, și cine știe ce-o să mai fie, ceea ce nu e însă o justificare pentru nea Petrică. Uite-l cum s-a blocat și parcă a înțepenit de atâta indignare. Mirela îl întreabă pe un ton iritat: — Ce-ai rămas așa, de-ai zice că Doamne ferește? Nu ți-a scris Vlăduț de noi? — Nu, asta nu mi-a scris, că n-aveți nici unul servici... Așa e, au uitat că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să sufere. Până și coapsele ei părea a se văluri de o indignare surdă. Am pus Încă una din casetele mele cu compilații și mi-am Început propriul program de exerciții. Mă simt frustrată de fiecare dată când Îi privesc pe alții lucrând, când eu nu fac decât să-i dirijez, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o Întrunire extraordinară a Parlamentului. După ce am expus faptele În detaliu, am cerut abdicarea monarhului, Înlocuirea lui cu unul din tinerii săi fii, dizolvarea brigăzii cazacilor, arestarea clericilor acuzați. Mai mulți oratori s-au succedat la tribună ca să-și exprime indignarea și să sprijine propunerile mele. Dintr-odată, un ușier a venit să ne informeze că miniștrii plenipotențiari ai Rusiei și Angliei se aflau În clădire și că aveau de transmis o notă urgentă. Ședința a fost suspendată, Președintele Majlis-ului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ciuda raționalizării, pâinea devenea rară. La sfârșitul lui martie, se numărau deja câțiva morți, mai ales din rândul bătrânilor și al copiilor de vârstă mică. În presa de la Londra, de la Paris și de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
facă toată harababura aia...” Apoi te privea cu solicitudine, ca și cum tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după dispariția regelui va fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare. Mulți Încep să se gândească la Molay ca la un martir. Dante se face ecoul indignării multora față de persecuția templierilor. Aici se sfârșește istoria și Începe legenda. Unul dintre capitolele ei pretinde că, În ziua În care Ludovid al XVI-lea a fost ghilotinat, un necunoscut a sărit pe eșafod și a strigat: „Jacques de Molay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două ore prin bezna cartierului, apoi ne întoarcem frânți. Bag cheia în broască, răsucesc ușor, deschid ușa cu băgare de seamă. Imediat capul cu bigudiuri al lui madam Ciolpan se ivește din dormitor: ce s-a întâmplat? Fața ei exprimă indignare, stupizenie, frică. Poate e doar din cauza bigudiurilor, poate se teme că poliția vine să-i spargă ușa, s-o batjocorească în toiul nopții, să spună apoi că au fost țiganii. Știe ea în ce lume spurcată trăim. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
este, ar fi vai de toți. Ba mâine-poimâine poate să mai vie și vreun copil, deși până azi, în doi ani, nu s-au învrednicit, măcar că au dorit. ― Bine, dar nu există nici o lege care să...? întrebă Titu, plin de indignare. ― Legile sunt pentru noi, cei mici și umili, zise învățătorul Dragoș cu tristețe. Pentru încătușarea noastră... Glasul și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră. Titu Herdelea, ascultîndu-i, se minuna cum se poate să se tolereze niște stări atât de barbare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putere grație modestului meu talent! ― Sper însă că intervenția ta nu va fi tot atât de promptă cum a fost pentru prietenul meu ardelean, ți-aduci aminte? glumi Grigore Iuga. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală: ― Se poate, Grigoriță, să-mi pomenești numai acuma de tânărul cela, am și uitat cum îi zicea?... N-a fost vorba să vie pe la mine, să... Bine, puiule, de ce nu vine băiatul? ― Acu lasă-l pe el, că I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a pățit bietul Chirilă cu feciorul grecului! Niculina se revoltă, blestemă pe greci, chemă pe soțul ei: ― N-ai auzit, Filipe, ce poznă i-a făcut lui Chirilă băiatul grecului, studentul?... Filip ascultă liniștit, clătină din cap în semn de indignare și întrebă, greoi, tacticos: ― Ei, ș-acuma ce-ai de gând să faci, Chirilă? ― Apoi tocmai d-asta venii la sfinția-sa, să mă învețe, că eu nici nu mai știu pe ce lume sunt, zise țăranul cu ochii în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate au o margine, chiar și în țara noastră binecuvântată, și că pietrele s-ar ridica singure să ne lovească, dacă am tolera ca sângele românilor să plătească incapacitatea guvernului!" După o clipă de consternare generală, Deliceanu exclamă în culmea indignării: ― Asta e provocare directă la rebeliune! La asta nu există decât un singur răspuns demn: arestarea individului, indiferent cine ar fi! Cu atât mai rușinos că e un fost ministru! ― Așa-s ăștia, șefule, zise redactorul cititor, sentențios. Când vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]