3,661 matches
-
a celor est-central europene mai devreme, încă în secolul XI. Națiuni medievale au fost numite grupurile mari de populație, așezate compact, ce dețineau structuri de organizare proprii, se distingeau prin anumite caracteristici și erau într-o oarecare măsură conștiente de individualitatea lor. Majoritatea specialiștilor au căzut de acord asupra faptului că geneza națiunilor medievale s-a produs în cadrul și datorită organismelor de stat. • O detaliată trecere în revistă a opiniilor despre existența sau inexistența națiunii medievale, la W. Schlesinger, Die Entstehung
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și la un trib de la care se trage dinastia conducătoare. Din secolul XIII, pe măsură ce și-a asumat dirijarea treburilor publice și a considerat că reprezintă țara alături de suveran, nobilimea și-a atribuit și numele tribului originar - bohemi sau poloni. Impunerea individualității etnice s-a datorat în măsură covârșitoare politizării cultului sfinților - Sfântul Ștefan în Ungaria, Sfântul Václav în Cehia, Sfântul Adalbert și Sfântul Stanisław în Polonia. Acestui subiect i-a fost consacrat un număr impresionant de publicații 14. În continuare vom
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antisemite de anvergură până în veacul XIV, Europa Est-Centrală, aidoma celei Occidentale, se va confrunta din plin cu acestea către finele epocii medievale, când clasa politică va articula un virulent discurs antisemit. Pentru ca să putem vorbi despre o comunitate conștientă de propria individualitate, alături de opoziția față de celălalt, se impune prezența unor indicii de natură integratoare - delimitarea lingvistică de membrii altor comunități, răspândirea numelui țării, atașamentul față de baștină și de locuitorii ei, repre • G. P. Mel’nikov, Evrejskoe naselenie Pragi v sisteme vnutrigorodskih, konfessional
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vorbite în Cehia și în Polonia, sursele interne și străine au folosit timp îndelungat sintagmele lingua slavica, lingua Sclavorum. Cosma de Praga nu făcea vreo referință la vorbirea boemă sau cehă, pentru el limba era categoric slavă. La polonezi conștiința individualității lingvistice s-a încetățenit la sfârșitul secolului XII - începutul secolului XIII; de acum încolo în surse avea să se facă referință la lingua Polonica, in polonico, polonicam linguam. Remarcate de timpuriu, diferențele lingvistice nu s-au situat în centrul disputelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
parțială asupra veacului XVII românesc, sub unghiul amintit. De la sociologii italieni, ca Vilfredo Paretto, cu ai săi indici maximi de capacitate care selectează elitele, sau Gaetano Mosca, potrivit căruia legitimarea elitei se face prin atributul de excelență deținut doar de individualități superioare 1, până la exegeții mai aproape de noi, români sau străini, nu se poate vorbi de o definiție unică a acestui concept, una care să pornească de la criterii de selecție și de clasificare, mijloace de constituire a lor și maniere de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
european, apărută în 1915. Se prelua de acolo concluzia: „Nu putem merge în nici un chip cu Rusia, care ne va înăbuși curând în valurile slavismului de la Nord și Sud, desființând independența noastră economică și politică și nimicind poate chiar și individualitatea noastră etnică“ („Viața Românească“, vol. XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 149-150). • Miscellanea, Pe placul amândurora, în „Viața Românească“, vol. XXXIX, nr. 9-12, 1915, p. 296. prevăzut înainte de căderea țarismului. Chiar dacă mai persistau unele îndoieli și ezitări, chiar dacă clarificarea unor obiective
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Basset, Securitate still holed key to business deals, în „The Times“, din 22 mai 1990, „ARNOTA“ - UN GRUP DE REZISTENȚĂ ARMATĂ ANTICOMUNISTĂ DIN OLTENIA MONTANĂ (1949) Dorin Dobrincu Oltenia este una din provinciile istorice ale României, cu o bine conturată individualitate. Ea este delimitată la nord de Munții Carpați, care o despart de Transilvania, la est râul Olt o separă de Muntenia, iar la sud-sud-vest Dunărea, cel mai mare fluviu european (dacă exceptăm Volga), constituie granița țării cu Bulgaria și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
activiștilor acestei mișcări. Unii dintre legionarii care au reușit să scape au intrat în clandestinitate și au încercat să pună bazele unor grupuri înarmate anticomuniste. Acest fenomen s-a manifestat și în Oltenia, provincie din sud-estul României, cu o puternică individualitate istorică. Unul dintre grupurile de inspirație legionară bine conturate a fost „Arnota“. Constituit la începutul anului 1949, ca urmare a inițiativei unor legionari din București, dar care proveneau din diferite regiuni ale României, mulți din Oltenia, grupul și-a stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Eugen Relgis, Dem. Bassarabeanu, Mihail Cruceanu și, sporadic, ale lui C. Pajură, Costin Dănoiu, Cezar Marcovici, Mihail Ciobanu, Mircea St. Iliescu. În prima pagină se dezbat, cu precădere, probleme sociale precum: monopolizarea învățământului de către burghezie, dependența artistului de clasele stăpânitoare, individualitatea și opera de artă. Poziția pe care se situează opiniile exprimate în articole, ca și textele literare, recenziile sau revista presei, este cea socialistă. Propaganda proletară ia avânt în poeziile date număr de număr de Ion Popescu-Puțuri, Traian Mateescu, Dem
GANDURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287156_a_288485]
-
fără a avea probleme de metodă. Însă nu știu În ce măsură s-ar putea face Într-un grup așa ceva, cum să ajungem la o cât de cât academică sau riguroasă exprimare de criterii și termeni, pentru că acestea țin de temporalitatea fiecărei individualități. Poate că ar trebui să renunțăm pentru totdeauna la Încercarea de a aplica o operă, un produs artistic, la fel fiecăruia dintre noi. O operă are un efect diferit pentru oricare tocmai din acest motiv: participăm la facerea ei În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-i cu postmodernismul. Majoritatea nu realizează faptul că există niște schimbări de epistemă, niște schimbări de paradigmă. Așa Încât contextul nostru local are nevoie de un asemenea text și de asemenea precizări - dar dincolo de asta, e nevoie de mai mult, de individualitatea unor decizii, de creativitate chiar conceptuală. Ceea ce mie mi se pare că În textul Mihaelei nu există Încă. Sanda Cordoș: Deși e o teză de doctorat, e mai mult decât o prezentare - prin urmare, tot ce Înseamnă dimensiunea creativă și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intră Într-un joc și Într-o relație cu textul În care nu mai poți distinge Între text și interpret Într-o modalitate absolut certă, pentru că interpretul modifică În mare parte textul. Dar eu cred că e nevoie de o individualitate a interpretului și dincolo de asta, nu numai de simpla prezentare pasivă a unei probleme. Sanda Cordoș: Eu țin să intru Într-o relație cu textul În care vocea mea să fie perfect distinctă de vocea textului, eu nu vreau să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cuvântul se naște din această percepție și nu este o copie a obiectului În sine, ci a imaginii acestuia născută În sufletul nostru. Cum subiectivitatea este inevitabil amestecată În orice percepție obiectivă, se poate considera, independent de limbă, că orice individualitate umană este ca un punct de vedere propriu În ceea ce privește viziunea despre lume. Dar ea devine și mai mult prin limbă, căci la rândul său cuvântul devine un obiect În raport cu sufletul, și vine să aducă o particularitate suplimentară nouă care se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
antiindividualist, Maurice Halbwachs, discipol al lui Durkheim, crede, În La mémoire collective, că nu există memorie individuală, așa Încât avem nevoie de amintirile altor oameni pentru a le corela cu ale noastre. O asemenea aserțiune, excesivă În latura ei contestatară la adresa individualității, dar consonantă cu, de pildă, marxismul, care definea omul prin raporturile sale sociale, este, pe de altă parte, perfect salutară prin suportul teoretic pe care Îl asigură Încercării de a Înțelege memoria ca rezultat al interacțiunilor umane din spațiul social
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi putut să fie numai supraviețuire, prin jurnalul său limpede orientat Împotriva regimului Ceaușescu, a devenit rezistență. Ovidiu Mircean: Ruxandra, mie mi se pare absolut inoperantă distincția dintre supraviețuire și rezistență. Atâta vreme cât sistemul Își propunea În mod programatic să distrugă individualitatea, orice formă de supraviețuire a individualității presupune Într-o ultimă instanță rezistență Împotriva regimului. Adică, până unde detașăm efectiv un gest manifest În plan social - rezistența - de ceea ce Însemnă o supraviețuire privată, individuală. Ruxandra Cesereanu: Când scriam Călătorie prin oglinzi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin jurnalul său limpede orientat Împotriva regimului Ceaușescu, a devenit rezistență. Ovidiu Mircean: Ruxandra, mie mi se pare absolut inoperantă distincția dintre supraviețuire și rezistență. Atâta vreme cât sistemul Își propunea În mod programatic să distrugă individualitatea, orice formă de supraviețuire a individualității presupune Într-o ultimă instanță rezistență Împotriva regimului. Adică, până unde detașăm efectiv un gest manifest În plan social - rezistența - de ceea ce Însemnă o supraviețuire privată, individuală. Ruxandra Cesereanu: Când scriam Călătorie prin oglinzi, primul meu roman, care era o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
e așezată, din punctul de vedere al fondului, pe același plan cu Divina Comedie. La „Convorbiri critice”, apoi la cenaclul dragomirescian, se pledează pentru critica de laborator, prin „școala nouă” înțelegându-se colaborarea cu criticul. Acesta nu se atinge de „individualitatea scriitorului”, nu-i prescrie „idei preconcepute, tendințe, imagini, sentimente streine de atmosfera lui sufletească”, ci doar contribuie ca opera „să ajungă la o expresie cât mai limpede și mai firească”. Scriitori de la „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, macedonskieni, maiorescieni, „începători de talent
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
a căutat eternitatea în frumusețea vremelnică a lumii, poezia și artele vizuale fiind fațete congenere ale structurii sale artistice. Capodoperele lui din pictură, sculptură și arhitectură ar reprezenta înfăptuiri indirecte ale poeziei, în măsura în care exprimă conceptele politico-filosofice care converg în alcătuirea individualității marelui artist. La F. direcția istorico-literară și filosofică a interpretărilor se conturează mai ferm în Concepția omului activ (1946), impunându-se ca o coordonată fundamentală în activitatea ei ulterioară. Conceptul de activism este ilustrat la gânditorii Renașterii italiene, la Erasm
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
afirmă că aportul făuritorilor de cultură italieni crește în volum și importanță de-a lungul istoriei, dar strădania lor rămâne mereu deficitară în registrele progresului socio-spiritual. În temeiul legăturilor istorice, problema este lărgită comparatist, acoperind și spațiul francez. Preferința pentru individualitățile proeminente este evidentă și în expunerea monografică Blaise Pascal (1969). Polemistul din Les Provinciales și gânditorul din Pensées sunt studiați analitic și comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
a vieței proprii neamului nostru”, care „vor readuce entuziasmul din alte vremuri”. Edificatoare în privința orientării ideologice a revistei sunt și articolele lui A.C. Cuza (Ideea națională, Naționalism și cosmopolitism, Școala lui Ștefan cel Mare), unde se creionează profilul națiunii ca „individualitate colectivă”. Se publică scrisori inedite aparținând lui Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. De asemenea, sunt inserate traduceri din Dante, Corneille, Lamartine. Alți colaboratori: I.A. Bassarabescu, Ion Agârbiceanu, Ilarie Chendi, Ion Dragoslav, I.U. Soricu. N.S.
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
acțiunea cititorului-autor, el însuși instaurator de operă, care se deplasează tot timpul în funcție de mereu înnoite contexte literare. Altfel spus, spre locul de întâlnire al conștiinței empirice - totalitatea lecturilor și influențelor asimilate în trecut - și al celei subiective - datele intrinseci ale individualității creatoare -, ambele acționând mijlocit sau direct în momentul „facerii”. Poezia și eseul teoretico-istorico-literar se împletesc la M., frecvent stimulativ, cu obligațiile didactice și cu programul de traduceri din critica, istoria artei și literatura franceză. Textele și analizele produse de Irina
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află, în unele note ale operei lor, în descendență macedonskiană, ceea ce confirmă virtualitățile moderne ale acestei poezii. Teoretizările lui M., nesistematice, dar bazate pe intuiții de mare
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și rănile orgoliului. Obsedat de încătușarea iubirii în senzualitate, o omoară pe fată și se sinucide, cu speranța că se vor regăsi amândoi pe alte țărmuri, antrenați în fascinantul circuit al forței incoruptibile. Moartea este privită ca ultimă împlinire a individualității ce își domină destinul. Cu ecouri din Gabriele D’Annunzio (Triumful morții) și Longos (Daphnis și Chloe), romanul rămâne punctul de convergență al unora dintre cele mai profunde tendințe ale autorului - violența orgoliului și magia voinței, himera idealului, forța copleșitoare
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Diodor din Tars, Nestorios și Teodor din Mopsuestia. La sfârșitul tratatului și înainte de obișnuitul florilegiu patristic, Leontie citează și respinge numeroase texte ale acestuia. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostază din acea impasse în care ajunsese în urma eforturilor făcute pentru a aplica alcătuirii persoanei lui Cristos acea definiție a ipostazei elaborată de teologia trinitară a Capadocienilor. Potrivit acesteia, ipostaza este individualitatea concretă ce rezultă în urma reunirii proprietăților (idiômata) referitoare la o natură (ousia) care, prin definiție, este tocmai ceea ce-i comun mai multor indivizi; ipostaza e opusă naturii așa cum particularul (to idion) e opus comunului (to koinon). În plan trinitar, Logosul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]