1,875 matches
-
și entropie, RL, 1970, 36; Nicolae Manolescu, „Poetica matematică”, CNT, 1970, 37; Ov. S. Crohmălniceanu, „Poetica matematică”, RL, 1970, 42; Sorin Stati, Un record dublu: „Poetica matematică”, RMB, 1970, 8086; Lucian Raicu, „Poetica matematică”, FLC, 1970, 803; Alexandra Indrieș, Rigurosul inefabil, O, 1970, 11; Dumitru Irimia, „Poetica matematică”, CL, 1970, 8; Nichita Stănescu, Matematica poetică, ARG, 1971, 1; Vasile Florescu, Poetica matematică?, VR, 1971, 2; Carmen Vlad, „Poetica matematică”, CLG, 1971, 1; Cezar Radu, „Poetica matematică”, „Progresele științei”, 1972, 1; Balacciu-Chiriacescu
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
anumită intuiție referitoare la unelte și materiale se transmit, de obicei, printr-o lungă ucenicie. Fără Îndoială că unii indivizi par să capete o anumită Îndemânare și să o și stăpânească mult mai repede decât alții. Însă dincolo de această diferență inefabilă (care adesea este tocmai cea dintre competență și geniu), mersul pe bicicletă, navigarea, pescuitul sau păzitul oilor sunt lucruri ce se pot Învăța prin practică. Cum fiecare drum, vânt, curent și animal e diferit și În continuă schimbare, cel mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În acest caz, o parte a competenței lor poate fi interpretată și transmisă altora, Însă o mare parte ar rămâne implicită, un fel de al șaselea simț pe care Îl dobândești o dată cu experiența. Cu riscul de a Încerca să exprim inefabilul, vreau să subliniez cât de importantă este această cunoaștere și cât de greu este ea de transpus Într-o formă codificată. Cunoașterea de tip mētis este, adesea, atât de implicită și de automată, Încât persoana În cauză nu o poate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Călinescu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, N.I. Popa, Al. Dima, Marin Sorescu ș.a. sunt pe cât de echilibrate, pe atât de vii, izbutind totodată, datorită unei excepționale memorii a detaliului, dar și unei bogate colecții de documente, să reînvie atmosfera inefabilă a unor epoci. SCRIERI: Limba română literară, București, 1970; Originea limbii române literare, Iași, 1981; Studii eminesciene, Iași, 1987; Transilvania în opera lui Sadoveanu, Iași, 1999; George Coșbuc în ultimii 50 de ani, Bistrița, 2001; Studii și portrete, I-II
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
cele mai noi metodologii de abordare a textului literar, structuraliste și poststructuraliste, nu umbrește nicicând preocuparea de a capta și de a reda în discursul critic plăcerea rafinată, de cunoscător pentru care literatura rămâne, mai presus de toate, o artă inefabilă. În Grecia îngrijește o serie de traduceri din literatura hispanică (Justo Jorge Padrón și Octavio Paz, în special) și din literatura română (suprarealiștii, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Gellu Naum), pentru care face prefețe sau postfețe, câteodată fiind chiar cel care
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
El a publicat versuri libere (Hinov, 1880) înaintea lui Gustave Kahn și Jules Laforgue. Absurdul poeziei, „nelogica” ei sublimă, ce o înrudește în esență cu muzica, idei formulate de Macedonski în Despre logica poeziei (1880), reprezintă o aproximare intuitivă a inefabilului poetic. Într-o formă mai simplă, Macedonski anticipează experiențele instrumentaliste ale lui René Ghil. În 1892 el proclama unirea simbolismului cu instrumentalismul drept „ultimul cuvânt al geniului omenesc”. Pledoaria pentru simbolism este continuată în 1899 (În pragul secolului); cuceririle simboliste
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
intim, cu precizie, cu luciditate de chirurg, stări de spirit surd-persistente, trezite de o imagine, o amintire (Aproape imaginară, 1987). Poemele vorbesc despre singurătate, teamă, tristețe, analizate cu gravitate, dar lirica este mai curând intelectuală, căci își propune să surprindă inefabilul unei existențe. Poeta construiește după o logică a revelației, tinzând spre obiectivarea vocii poetice. De aici lirismul în surdină, detașarea, austeritatea discursului, ceea ce nu înseamnă însă nici o clipă răceală, golire de fiorul comunicării adevărate, vulnerabilă și de aceea cu atât
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
Paradigma modernă se bazează tocmai pe explicabil; psihanaliza freudiană se bazează prin excelență pe explicabil. Fiind explicabil, chiar dacă e regăsit În fragmente, subiectul devine unitar În hermeneutică, În interpretare. Anarhetipul lui Corin tocmai asta Își propune, să conceptualizeze inexplicabilul. Nu inefabilul, nu iraționalul, ci inexplicabilul. Mai târziu o să Îl și critic pe Corin... Mihaela Ursa: Și eu vreau să menționez un lucru care, dacă Îmi amintesc bine, este precizat de Corin, Însă În alți termeni, prea greu vizibili, și anume că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
contextul În care aruncă acest text. Ruxandra Cesereanu: Să știi că suspiciunea de fragilitate există, Cornel, și la textul tău, de pildă: mi s-a părut c-am găsit un punct comun la amândoi (prin această ambiguitate voită, prin acest inefabil terminologic) și de aceea vorbeam de Îngemănarea voastră. În ambele texte am găsit ideea următoare: te scrii pe tine sau faci o scriere cu tine Însuți, ca să ajungi, de fapt, la o scriere cu lumea și cu celălalt; dar, În timp ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Imaginea în artă, Iarba fiarelor, Tovarășul nostru de drum, Poezia (1964), Cadran solar (1966), Eseuri (1967). Căutarea „cheilor” artei autentice și pătrunderea în „misterul” actului de creație sunt constante ale meditațiilor. Interesante sunt ideile despre importanța elementului convențional și a inefabilului în creație, despre metaforă și simbol, despre rolul fanteziei și al inspirației. Forța de atracție a eseurilor rezidă în erudiție și în intuiția artistică, în amănuntul biografic conjugat cu impresiile personale, în însemnările de lectură dublate de reflecții asupra esenței
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și sub aspectul tehnicii poetice. Poetul este un plăsmuitor de viziuni. De o virtuozitate unică sunt însă micile cântece, cu „inefabila” lor simplitate (În Arhanghel, Libelule, Rondelul domniței), miniaturile delicate și grațioase, lucrate cu artă de bijutier, pe motive mitologice sau orientale. Multe reiau, din perspectivă impersonală, vechi și stabile teme macedonskiene, implicate într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
tendințele liricii moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului”, „arta versurilor e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară muzicală. M. nu a gândit instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându-l pe acesta cu
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Bine și Diadă/materie/rău transformându-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în care sfârșitul se leagă din nou cu începutul. Dumnezeu, incognoscibil și inefabil, este superior oricărei determinări pe care o putem concepe, inclusiv ființa, esența, gândirea, voința și așa mai departe. Putem spune numai ceea ce nu este Dumnezeu, nu și ceea ce este (teologie negativă sau apofatică). Putem vorbi despre El prin intermediul a ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca în volumul cu titlu emblematic Soare în muguri, 1985). Starea definitorie a poetei este macedonskiana perihelie. Paralel, evocări învăluite de nostalgie dovedesc că registrul elegiac nu îi este străin. În momentele sale bune G. comunică, în cuvinte simple, sugestia inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
interpretării în funcție de contextul semantic de suprafață și de adâncime, bazându-se pe subtilitatea spiritului de finețe al minții umane. Nu e mai puțin adevărat că tot datorită ingeniozității creierului omenesc, tot mai mult din ceea ce părea doar „spirit de finețe”, inefabil aproape, este tradus în „spirit geometric”, inclusiv în programe de calculator. Astfel încât și în materie de mesaje mai mult sau mai puțin ascunse ale documentelor sociale (inclusiv cele produse de familii sau referitoare la ele), putem miza pe conjuncția dintre
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
peisaj), multe evocând scene din copilărie cu specific local, transilvan, valorificând inedit procedee din folclor. Cu toată lunga tradiție a poetizării unor obiceiuri, poetul care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din tratarea unui motiv folcloric în vers liber și alb, cu formulări pe alocuri ușor prozaice, bunăoară, în Brad sau buhaș („Bradule, care stai la fereastra mea/ înăuntru sau afară/ să încercăm
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
lui R., duble într-un anume sens, îmbrățișau cele două laturi esențiale ale evoluției sale ulterioare: literatura de anticipație - reprezentată de prima povestire, Astrul principal, scrisă în 1934 - și marea tentație, o poezie care, precum muzica, să traducă în armonii inefabile esteticul inerent al matematicii superioare și al logicii. Debutează în „Revista Fundațiilor Regale” în octombrie 1944 cu poemul Nimfaunesca, redactat în hexametri și distins anterior cu Premiul ziarului „Ecoul”, la un concurs inițiat de Miron Radu Paraschivescu, care îl va
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
un eseu despre Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. E aici nu doar o carență de ordin personal, ci un impas în care critica se află de multe ori în tentativa de a „raționaliza” ceea ce se numește, cu un cuvânt vag, „inefabilul” poeziei. R. e conștient că misterul acesteia ar putea să dispară în tentativa de a-l „traduce” în alt limbaj. Ceea ce nu înseamnă că nu încearcă să depășească o astfel de imposibilitate lăuntrică a disciplinei pe care o practică. Singur
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
Din 1942 face parte din Societatea Scriitorilor Români. Cartea de început, Năvodar de stele, este ilustrativă pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
teoretician literar: Monica Spiridon, LCF, 2000, 25; Iulian Băicuș, Melancolia eternelor reîntoarceri, OC, 2000, 35; Corina Tiron, Nostalgia originilor, LCF, 2000, 41; Micu, Ist. lit., 780-784; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 28, 39-40, 109, 140; Radu Voinescu, Realismul inefabil, LCF, 2001, 17; Corina Tiron, „Melancolia descendenței”, „Synthesis”, 2000-2001; Petraș, Panorama, 586-589; Dicț. scriit. rom., IV, 313-316; Constantin Cubleșan, „Mihai Eminescu. Proza jurnalistică”, CL, 2003, 9; Ștefan Borbély, Cercul de grație, București, 2003, 106-110; Firan, Profiluri, II, 264-267; Ioan Holban
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere: broderiile sale narative prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
povestirile din Pe malul fluviului, departe... (1968), singurul volum publicat de S., nu reușesc să îi individualizeze profilul și nu conțin premisele unei virtuale reușite ulterioare. Ca mulți colegi de generație, prozatorul este interesat de surprinderea și radiografierea laturii vagi, inefabile a unor situații și stări sufletești aparent insignifiante, personajele încadrându-se, schematic, în seria „suciților”. Totuși, spre deosebire de congeneri, care mizau pe ineditul caracterelor sau al unghiului de proiectare a lor, S. e lipsit de invenție și, probabil, de capacitatea de
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvîntului unit cu carnea (16-45): ei îl împart în două pe Cristos, în loc să recunoască faptul că un om întreg s-a unit în mod inefabil cu Unul-născutul Logos al lui Dumnezeu. Doctrina lui Nestorie sau, mai precis, interpretarea pe care i-o dă Chiril, este astfel atacată de-a lungul întregii scrieri, fără ca numele adversarului să fie menționat. Există patru manuscrise ce conțin, sub numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu/Bine și Diadă/materie/rău, transformîndu-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în care sfîrșitul se leagă din nou cu începutul. Dumnezeu, incognoscibil și inefabil, este superior oricărei determinări pe care o putem concepe, inclusiv ființa, esența, gîndirea, voința și așa mai departe. Putem spune numai ceea ce nu este Dumnezeu, nu și ceea ce este (teologie negativă sau apofatică). Putem vorbi despre El prin intermediul a ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]