3,598 matches
-
Îi lămurești, le explici neexplicaților, Îi luminezi pe cei ținuți În bezna capitalisto-moșierească: să intre În Întovărășiri măi tovarăși! - «un fel de cooperative, cum făcea și Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca până acuma...»: să-se-nscrie, măi frate! Ei unde: la colectivă, căci ea este calea cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
clame am Încercat să Împing ușa, iar aceasta cedă. Am Împins mai tare, iar ea se deschise până la jumătate, dar se opri brusc cu un zgomot Înfundat, căci se izbise de ceva ce, după sunet, părea a fi un corp inert. N-aveam nici un chef să mă uit Înăuntru. Inima Îmi bătea foarte tare și mă luă brusc cu răcori pe ceafă, dar nu din cauză că-mi prinsesem părul, lăsând-o dezgolită. Dar, dacă tot ajunsesem În punctul ăsta... Nici măcar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână cuțitul pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar Udi nu spune nimic, cum acul își continuă drumul în susul și în josul picioarelor, apoi un ciocan micuț le lovește, lovește genunchii inerți, ca niște buturugi, iar Udi continuă să afișeze zâmbetul acela plin de sine, mândru asemenea unui fachir, până când medicul își introduce toate instrumentele înapoi în buzunar, privește carnețelul atașat de pat, după care se oprește dintr-odată, avem nevoie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cineva, iar ea strigă, pe tatăl meu, și iată-i căpșorul în cadrul ușii, cu fața luminoasă, cu ochii ei asemenea unor struguri verzi strălucind de emoție, tati, ce s-a întâmplat cu tine, strigă ea, agățându-se de trupul lui inert, ignorând toate tuburile acelea atârnate de corpul său, ignorându-mă și pe mine, iar el încearcă să o îmbrățișeze, însă își mișcă brațele cu foarte mare greutate, sunt bine, Noga, m-au internat numai pentru câteva analize, totul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea pe un ton rece, de parcă l-ar fi prins pe Udi că stă degeaba în loc să-și facă temele, iar el o privește perplex, părea că uitase pentru moment unde se află, unde îl duseseră de data aceasta picioarele lui inerte. Nu e cazul să luați și fetița, îmi spune ea în timp ce mă ridic, are multe analize de făcut, o să chem pe cineva să-l ducă jos, iar o clipă mai târziu ni se aduce un scaun cu rotile gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mângâi trupul, să îi trezesc dorința. Cum să o trezesc, de unde trebuie adusă, uneori un singur cuvânt reușea să o aducă la viață, un zâmbet provocator, incitant, dar așa, când trupul a rămas singur, fără toate celelalte atribute, numai membrele inerte și boala lor misterioasă, rușinoasă, cum să vină, dar de data aceasta nu renunț, trebuie să încerc să îl vindec prin mijloace primitive, nici fiicele lui Lot nu îl prea doreau pe tatăl lor beat în grota din munți, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai bun, perfecțiunea și-o dorește și îi e atât de simplu, din adâncurile trupului meu îmi zâmbește, iar zâmbetul lui are în el ceva matern și cald, dragostea mea, îmi spune, iar eu îl înconjor cu brațul pe după gât, inertă aproape din pricina oboselii, de prea mult vin, de prea multă dragoste, am impresia că mă dau într-un leagăn uriaș, înainte și înapoi, și legănarea se transformă într-un ritual, care seamănă cu actul sexual, dar totuși e diferit, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert la marginea patului, din pricina perfuziei. Era mic și slab. Îți imaginai cu ușurință că va slăbi și mai mult. Capul îi era bandajat, iar brațele gălbejite erau pline de vânătăi - urme lăsate de injecțiile [i perfuziile intravenoase. Ochii, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de primprejur. S-a ales praful de păsăroi! Și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai este nimic de făcut, aici. Nimic, nimic... Hai! Nu există remediu. Rănii lui, nu i se mai poate face ligatura. Cel puțin, nu în timp util. Împingându-l pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să apară și să-l revendice. Nu am ținut să-l văd, măcar. Pentru mine era doar un simplu înveliș material inert. Un cocon rece, urât, perisabil. Frumusețea și bucuria extraordinare, libertatea, iubirea și adevărul erau în altă parte. Știam unde! Voi cere o compensare, în cel dintâi weekend, în contul gărzilor suplimentare neplătite, de pe luna trecută. Și din luna de dinaintea aceleia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
simboluri pe pupitrul lui Ash. El le cercetă preț de câteva secunde, ceru un complement de verificare asupra unuia, și în sfârșit întorcându-se spre colegii săi, le făcu un raport detailat. ― Este vorba practic de un amestec primar. Azot inert din plin, puțin oxigen, o concentrație puternică de dioxid de carbon liber. Mai este și metan și amoniac, o parte din acest din urmă existând în stare înghețată... e frig afară. Voi studia acum originea constituenților, dar nu mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
arătă spre stânga: ― Pe acolo, cred. Spre trenul de aterizare. Ascensorul trebuie să fie imediat după. Își reluă marșul, regăsind pe ultimii metri un plus de energie. Erau să-și piardă echilibrul lovîndu-se de platforma ascensoului. În pofida oboselii instalară corpul inert al lui Kane pe elevator și se puseră de-o parte și de cealaltă. ― Crezi că poți să-l ții? Ar fi mai bine; nu vă mai trebui să-l ridici iar. Lambert trase aer în piept: ― Da, pot. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcut o gaură prin toată nava, sau aproape! i-a întoarse Ripley. Dumnezeu știe cum vor evolua evenimentele acum, după ce a murit. ― Ea nu a făcut de fapt nimic, se împotrivi Ash. Acidul este probabil absorbit de celulele moarte, devenind inert. Creatura nu a făcut nici un rău. ― Nu încă. Ash se uită implorator la Dallas. ― Nu a făcut nici o mișcare, nu a rezistat în nici un fel când am sondat-o pe toate părțile, inclusiv ochiul. Aparatele ne asigură că este moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mecanic la nivelul acestui sistem este Gnatologia. Considerăm necesară cunoașterea definiției acestei științe, deoarece tehnologia de realizare a aparatelor gnatoprotetice i se subordonează în îndeplinirea scopului clinic și, deci, trebuie să i se integreze conceptual. Aparatele gnatoprotetice sunt substitute artificiale inerte aloplastice, care se utilizează clinic în terapia leziunilor odon-to-coronare, a stării de edentație, ca și a altor modificări ale arcadelor dento-alveolare, în scopul refacerii parametrilor homeostazici ai sistemului stomatognat care se abat de la tiparele normale. Aparatele gnatoprotetice, alături de alte mijloace
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea mâna în buzunarul meu căptușit cu blană, îi strângeam degetele mici și inerte, care doar din când în când răspundeau prin tresăriri abia perceptibile. Ne-am oprit de multe ori ca să ne sărutăm, gata să fim dați jos de vânt. Ne turteam căciulile de blană una de alta, încercam să ne cuprindem peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție. L-a lovit din nou, de data asta luîndu-l pe dedesubt și aruncîndu-l înapoi cu burta-n sus. Urletul animalului, tot timpul (o secundă sau două) cât s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
terminat și imaginea s-a stins simți în degete mii de pâlpâiri și auzi trosnituri electrice neașteptat de violente. Dar dacă îți mai treci și-a doua oară mâna pe suprafața netedă, nu mai percepi nici o tensiune: ecranul a devenit inert. Tot astfel te mângâi eu acum, Nana. Sânii tăi, mușchii umerilor tăi - nu-mi mai spun nimic, ca niște obiecte asemenea scaunului sau suprafeței aspre a cearceafului, în același timp mintea ta, firea ta, ființa ta mai adâncă se ridică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mă consider om întreg alături de această barbară. ― Sora mea nu vorbește bine englezește, îmi spuse venind cu Chabù de mână, dar înțelege totul. Vă roagă să-i spuneți o poveste... Și mie îmi plac poveștile. Rămăsei iarăși sec și inert în fața fetelor astea, care se țineau de mână, sub cerul unui început de seară așa cum niciodată nu văzusem. Am avut o senzație ciudată de vis, de decor schimbat într-o clipită. Parcă s-ar fi ridicat de undeva o cortină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neom numai într-o zi. ― Cum îi merge inginerului, Allan, i s-a făcut operația? mă întrebă Harold. ― Încă nu, răspunsei în treacăt. Poate i se face azi... ― Bietul om... M-am trântit pe pat, fumând iarăși. Ajunsesem acum aproape inert, numai mâinile îni tremurau, încolo fața îmi încremenise fără expresie, fără mobilitate, nu mai puteam nici plânge, ci stăm așa, sub ventilator, fără să știu ce am să fac, ce are să se întîmple. Pe la zece se opri în fața casei un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară, spuse. Păcat de apă. Cu o mișcare bruscă, speriată, brațul rănitului se desprinse de trup și se zbătu în aer, ca și cum ar fi căutat ceva, apoi căzu inert și degetele i se încleștară pe un bulgăre de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și zâmbi. - E pentru dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dată nu și-l retrase, ci întrebă: Vous comprenez le français? Repetă strânsoarea, dar cu mai puțină convingere. După ce șovăi câteva clipe, doctorul Bernard întrebă: Voulez-vous qu'on vous abandonne à votre sort? Aproape cu voluptate își păstră mâna întreagă inertă, ca de ghips. "Vous préferez qu'on s'occupe de vous?" Îl strânse cu putere. "Voulez-vous qu'on vous donne du chloroforme?" Își imobiliză din nou mâna și și-o păstră așa, fără nici cea mai mică tresărire, ascultând ultimele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
liceului par niște flori albe la capătul tulpinilor negre, siluete suple, Îmbrăcate În uniforme - se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala luminii intense, incandescente. Unii dintre ei sînt prezenți, afișează zîmbete spontane, Încărcate de diverse emoții; alții par că Își trăiesc inerți absența - poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o mărturie a unei imobilități expresive. Unul din aceste chipuri absente care se unduiesc În poză e al tău, ascuns după o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai vede decît vîrful căciulii. RÎd, Vlad mai ia și el cîteva gîturi din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul, acoperit de zăpada care acum e tăioasă, rece și Întunecată, și Vlad trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]