2,098 matches
-
cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul balaurului. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
voastră ca un dansator cretan în fața taurului. Rețiarul vă va lovi cu tridentul din alergare, iar voi veți fi complet neputincioși și veți cădea în plasa lui. — Retiarius și secutor, zise Marcus privindu-l pe Valerius. Dușmani. Formează o pereche infernală, ți-o spun eu, o pereche inseparabilă. Vrei să spui că noi doi o să luptăm? întrebă, privind din nou afară. În orice caz, Rubrus nu-i un bun instructor. Nu așa înveți un secutor să lupte. Valerius nu răspunse; îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe de metal invocații către zeii lor sau injurii la adresa adversarului pe care urmau să-l întâlnească. Înainte de luptă, plăcuțele erau ascunse sub pământ, într-un loc oarecare din Ludus, pentru ca zeii infernali să le citească și să țină cont de ele. Spectacolul pe care acei morituri îl dădeau în afara arenei atrăgea poporul mai mult decât fiarele și animalele extraordinare de la vivarium-ul împăratului, care erau aduse cu mari cheltuieli din cele mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Respectând consecutio a luptelor de gladiatori, începură înfruntările dintre equites. Valerius se așeză, sprijinindu-și spatele de canatul ușii, și închise ochii, ascultând zgomotul copitelor. Potrivit unui vechi ritual, pe care spectatorii îl uitaseră de-acum, zgomotul copitelor invoca zeii infernali de sub pământ. Își dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a năpustit dintr-o stradelă laterală și a trecut în viteză chiar prin fața noastră. Ne-am înclinat brusc și-am intrat în bordură sau într-o groapă din asfalt. Capul mi s-a înfipt în plafonul mașinii în mijlocul unui zgomot infernal ca de armă automată. Era exact ce-mi lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era lângă mine și turna ultimul pahar de vin, mi-am plimbat mâna pe fusta ei și i-am spus: — Hai, dragă, știi cât de mult îți place... Relaxează-te. Eu nu am reușit. De fapt, toată seara mă purtasem infernal de frumos. Înțelegi, ghicisem doar cum stăteau lucrurile. O, știam cum gândește ea - știam bine ce caută Martina Twain. Prietenie. Prietenie: nu sex sau ipocrizie sau complicații, nu bani, doar contactul uman fără adversități. Păi, așa ceva nu mi-e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se omorâse pur și simplu atunci când avusese ocazia? Poate că, la urma urmei, chiar era mort. Da, era mort. Se înecase când căzuse din barcă, aici era iadul, Virgil Jones era un demon și asta era vreun soi de tortură infernală. Da, era mort. O, îmi amintesc, îmi amintesc: eu eram Vultur-în-Zbor! Atunci când necunoscutul m-a înghițit, am înebunit. Halucinații... La început am crezut că erau halucinații, dar, treptat, ele au dobândit certitudinea realității absolute și vocea lui Virgil Jones a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște pe Grimus. îl urăște pe Virgil. Urăște muntele acesta infernal. Dar ea trăiește, zise Vultur-în-Zbor. — Ura este lucrul cel mai apropiat de putere de pe pământ, spuse Liv. Nu renunți la putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altă parte, în josul povârnișului împădurit, departe de oraș. K era el însuși buimăcit și plin de râcă. Era normal, presupun, deși ferească Dumnezeu, să-și canalizeze nemulțumirile asupra celor răspunzători de existența insulei Calf. Dar violența... șoaptele despre distrugerea mașinii infernale a lui Grimus... Eu am crezut că lăsasem în urmă violența. Și chiar și Tradafirul... nici despre asta nu mai știu ce să spun. Control. Control. Deggle își petrecea mult timp în Elbaroom. Probabil că se vedea pe sine însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri și spaime. Orori. Orori. Am încercat să scap dar nu exista scăpare. Erau înăuntru. Halucinații? Nu, erau prea reale. Puteau să provoace durere. Nu, nu voi descrie scenele infernale pe care le vedeam și le simțeam, hăurile în care mă prăbușeam. Era ca și cum din adâncurile imaginației mele fusese eliberată o armată de spaime, iar fricile mele cele mai tăinuite se întrupaseră toate. Oribil, de-a dreptul oribil. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a fost un iad până am reușit să intru acolo. Numai un sfert dintre noii angajați sunt femei, iar marea majoritate renunță apoi. Te pun să faci unele dintre cele mai de jos și mai plictisitoare slujbe, iar programul este infernal, mai ales dacă vrei să ai și o relație. Bărbații nu acceptă atâtea lucruri precum femeile și nu suportă să câștigi mai mulți bani ca ei. A trebuit să mă zbat și să trag tot felul de sfori ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Întîrziat să devină scandalul predilect al reuniunilor pe care doamnele de neam le ofereau spre a degusta marțipan și spre a-și omorî vremea și melancoliile autumnale. În aceste cenacluri, circulau zvonuri neconfirmate ce sugerau că femeia africană, prin inspirație infernală nemijlocită, se destrăbăla cățărată pe bărbat, adicătelea călărindu-l ca o iapă În călduri, fapt ce viola cel puțin cinci sau șase păcate mortale recunoscute. Prin urmare, s-a găsit de Îndată cine să scrie la episcopie, solicitînd o binecuvîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se mai vorbească decât de aventura asta...În orășelul ăsta , unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv...dar încă având motiv... și ce motiv, Fănică...Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu , Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... pentru că după asta nu o să mai pot trăi”. Zoe poate părea o victimă, nimic din cele spuse mai sus nu este comic în sine. Dar, o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aproape patologică de tot ce reprezintă sexul frumos...” „Aici Oliver are dreptate”, spuse Satanovski... „Femeia e toată numai sevă, numai carne, numai dinți... Chiar și dumneavoastră, dacă nu mă Înșel, ați auzit deseori cum din gura ei iese un scârșnet infernal...” Stomatologul nu-i răspunse. Stătea cu mâinile Întinse sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. „De ce tăceți?” Îl iscodi inginerul. „Nu-i așa că am dreptate?” Noimann Însă se gândea acum la altceva. Cândva, Bikinski Îi povestise despre descinderile de sâmbătă ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de imaginat. La ce serviseră, la drept vorbind, algele și nămolul urât mirositor? Oare inginerul Îi anihilase voința cu retorica sa aberantă și-l pervertise Într-un asemenea hal, Încât Noimann trecuse dincolo de limitele rațiunii!? Scurte secvențe din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămân credincios coșmarului meu preferat (Joseph Conrad, Inima întunericului) PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PRIMA PARTE Contracurenți roșii PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL UNU Torentele de ploaie începură să cadă cu puțin timp înainte de miezul nopții, înecând vuietul claxoanelor și gălăgia infernală care semnalau de regulă Anul Nou pe Strip, artera centrală a orașului, 1950 sosind anunțat de scrâșnetul frânelor și de nervii ambuteiajului. La 12:03 o tamponare la care participaseră patru vehicule avea ca rezultat o jumătate de duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înghiți în sec. Secția West Hollywood era la o jumătate de oră distanță, dar fraierii nici nu clipiseră la diferența de timp. Se traseră la o parte, ca să-i permită să arunce o privire. Danny avu parte de o priveliște infernală. Doi bărbați morți, goi pușcă, întinși pe o parte pe o ridicătură de pământ înconjurată de tufe pitice. Rigiditatea, stratul de praf și frunzele care se lipiseră de ei sugerau că zăceau acolo de cel puțin douăzeci și patru de ore. Starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal și Buzz căzură de acord: Marty Goines, o veche cunoștință de-a lui Coleman, constituise, probabil, o victimă accidentală - apăruse atunci când asasinul-șobolan trebuia să ucidă. Victimele doi, trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ghiță e nemulțumit și-i spune ceva arbitrului, care nu-i acordă nici o atenție. O nouă greșeală, care iarăși nu e fluierată! Ghiță își mușcă buzele... Atunci, deodată izbucnește galeria Lazărului în strigăte de piei-roșii și se aude un zgomot infernal, care întrece orice imaginație: sânt cutiile noastre de conserve cu pietre în ele... Arbitrul fluieră, dă avertisment evangheliștilor, și jocul continuă! ― Hai, Lazar! Ai noștri se-nfierbîntă... Sânt pe terenul adversarilor... Se joacă strâns, aproape de poarta acestora... Mingea e la Traian
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Modernă Aici!... ― Hai, mă, îndrăznește! ― Intră tu întîi: dar fă-ți o intrare demnă de un dascăl. ― Să-ncerc, dar greu! Nu mai am sufletul de altădată, și-apoi lipsesc atâția dintre noi!... Am deschis larg ușa: ― Ce-nsemnează zgomotul acesta infernal? Toată lumea în bănci! Așa se așteaptă un profesor? Din clasa amuțită o clipă, izbucniră strigăte în cor: ― Ăăăă... Hai, mă, intrați mai repede, că de când v-așteptăm! Doamne, cum s-au schimbat băieții!... Unde sânt siluetele atât de frumos îmbrăcate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sub săgeți zi și noapte. Nu mai aveau mâncare, nu mai aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise, iar ghețurile se transformaseră În mocirlă. Înaintarea artileriei era infernal de grea. Câte douăzeci de ieniceri trebuiau să Împingă roțile tunurilor, pas cu pas, fără a ști dacă se Îndreaptă spre dușman sau merg În gol. Până când, În sfârșit, trupele lui Ștefan fuseseră reperate, aproape de ei, chiar În drumul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
este introdus în interiorul acestui mereng, o proiecție tridimensională a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă importată. În interior se află (desigur) un labirint de coridoare spațioase, ca înr-o cursă infernală de șoareci, cu diviziuni și subdiviziuni ce șerpuiesc printre acele cavități reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l vedem pe sfânt. Era în 1937, cred. Nu voi spune ce am văzut, n-am acum paleta pregătită ca să descriu terifiantul spectacol oferit de bâjbâiala orbilor, bestecăitul ciungilor și al paraliticilor, care singuri prin numărul lor ofereau o imagine infernală; mi-a rămas însă în minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care e o persoană maniacă în materie de curățenie, să i se întîmple... S-o ajut... Să intervin la autoritatea care ne-a dat repartițiile, să... Ce s-a întîmplat, întrerup eu acest torent de lamentări. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la război încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Și în plină vară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]