1,838 matches
-
Aici întâlnesc o situație nouă și extrem de delicată... O lume închisă în propriile-i dureri, închistată în propriile-i mentalități, legi, cutume și prejudecăți; o lume închisă în ea însăși o lume ignorată, ca realitate, de restul lumii. Asistente și infirmiere, mai mult sau mai puțin frumoase, ori doar cochet aranjate... Purtau măști de protecție ori nu, pe față acoperindu-le nasul și gura. Toate aleargă de colo-colo ținând sau nu, câte ceva important în mâini; ori stau de vorbă prin câte
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de ce... Încă mai dețineam puterea și voința de a repera unele amănunte, ce nu cred că mă interesau cu adevărat ori nu aveau nici un fel de relevanță, în conjunctura în care mă aflam. Între timp, intră și d-na Mari infirmiera... Totul decursese ,,normal’’. Oarecum normal...! Nici nu îmi dau seama bine dacă normal sau...,,normal’’ era cel mai normal. În acele momente cu adevărat dureroase, cu adevărat hilare în același timp. La un moment dat, fără a băga de seamă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
însănătoșire căci de aceea au venit, își concep certitudini deja sunt vindecați și pot reveni la casele lor. Sunt și oameni abătuți, absenți, aproape invizibili nu numai pentru ceilalți dar și pentru ei înșiși... Nici unul nu comentează ordinele unora dintre infirmiere ori asistente cu aere de binefăcători; se conformează regulilor o parte dintre ei cred cu tărie în victorie alții se gândesc deja la eșec. Toți acești oameni suferinzi se află într-o mare dilema, imediat ce au ajuns aici. Atunci, de ce
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
zacă, timp de câteva luni, cel puțin teoretic, în camera de unde tocmai plec și eu acum. * * * Privesc în jurul meu: gânduri despre mine..., priviri mirate, disperare, speranțe, dezamăgiri, șovăieli, înjurături, râsete și oftaturi...despre viață și împotriva ei. Totul haotic! Doamna infirmieră Mariana (Mari pentru mine), mă ajută să târăsc după mine geanta grea obsesiva geantă albastră, voluminoasă, plină ochi cu de-ale gurii și cu câteva ,,trențe’’ curate aduse de acasă. Ajunși în fața magaziei, despre care tocmai am relatat, am lăsat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
grea obsesiva geantă albastră, voluminoasă, plină ochi cu de-ale gurii și cu câteva ,,trențe’’ curate aduse de acasă. Ajunși în fața magaziei, despre care tocmai am relatat, am lăsat geanta pe gresia alunecoasă și murdară mă doare îngrozitor umărul; Mari infirmieră drăguță la prima vedere dar cu gura spartă, descuie ușa punând în broasca ușii cheia ce o deține cu titlu de inventar de fiecare dată când intră în tură, zicându-mi pe ton binevoitor, prietenesc: ,,să mergi să te schimbi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Vântul lovește cu putere exteriorul zidurilor. Ajunși în fața salonului 5 doamna Mariana îmi făcu recomandarea de a lăsa geanta jos și de a aștepta acolo. S-a făcut nevăzută... În cabinetul asistentelor unde nu a găsit pe nimeni... Două colege infirmiere o întâmpinară zâmbind: ,, Nu e nimeni aici, nu e...Vera (spuseră șoptit), e în salonul 6 face o injecție și dă pastile unor bolnavi.’’ Da, am sosit în jurul orei 12 pe palierul unde se aflau saloanele cu pacienți arondați doamnei
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
o injecție și dă pastile unor bolnavi.’’ Da, am sosit în jurul orei 12 pe palierul unde se aflau saloanele cu pacienți arondați doamnei doctor care mă tratează și pe mine. E ora când se fac injecțiile și se dau pastilele. Infirmiera Mariana venea grăbită către mine... * * * Am mers împreună câțiva pași până ce am ajuns la ușa salonului indicat de colega Marianei. Vestea că Vera este de serviciu m-a bucurat nespus de mult. La prima ședere aici, avusesem ceva discuții contradictorii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
spuse pe un ton ridicat bruneta cu siluetă de viespe, frumoasă și blândă precum un înger. Da, numai că au uitat...testul de inteligență...! am replicat malițios și pe un ton la fel de ridicat. Totul se petrece sub privirile celor două infirmiere și a doi pacienți ce se privesc unul pe celălalt mirați, neînțelegând mai nimic din scurtul nostru dialog. De fapt, cred că au înțeles totul, de aceea se privesc așa. Răspunsul Verei nu se lasă așteptat a venit abrupt, precum
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
dar merg în acest ,,șir indian’’ fără de sfârșit! Aici, fiecare om e tratat de toate bolile pământului...! ,, Panaceul universale...’’, cum spunea Marian... Mergem la masă și revenim în colivii... Ne așteaptă asistentele cu pastile, cu ușile deschise. La internare, o infirmieră mi-a zis:...,,și crezi că dacă mori aici, interesează pe cineva că ai murit...?’’ E cât se poate de reală și de incredibilă această replică. * * * Zona unde se țin izolați tuberculoșii sau cei cu alte afecțiuni pulmonare grave e
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din senin ori nu, m-am trezit cu ficatul mărit. Culmea spitalizării ar fi fost să am și râie și ficat bolnav! * * * Azi am schimbat întreaga lenjerie a patului și fața de perină. Fac asta cât de des pot, rog infirmierele să rezolve această problemă și ele o fac cu amabilitate. Nu toate sunt așa... Două pături groase puse una peste alta și băgate într un cearșaf ,,plic’’ echivalează cu o plapumă.) Îmi petrec timpul citindu-l pe Cioran și consemnând
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
gândind că e într-o pasă nu tocmai bună, iar eu am chef de glume proaste. Atenția i-a fost atrasă de un ins înalt și slăbănog ce stă rezemat de un zid, îmbrăcat în pantalon de training, îmbrăcat neregulamentar. Infirmiera Mariana se găsește din întâmplare prin preajmă și începe a-l beșteli pe bietul om. Acesta îi spusese cu respect și înțelegere că nu poate veni din salon până la cantină îmbrăcat numai cu pijamaua, pe acest frig nenorocit: s-ar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de care am dat dovadă. Acum răsuflă ușurați, la fel și eu, că nu au fost ,,băgați în seamă’’ și ei. Aceștia sunt cei mai mulțumiți. * * * Tot acest show de prost gust a culminat cu următoarea scenă plină de penibil. Infirmiera s-a dus, aproape alergând, după Bărbosu în cabinet și i-a raportat că un pacient ,,nu e îmbrăcat corespunzător, adică nu are pantalonul pijamalei la vedere...!’’ Mustață Florin, născut în orașul meu natal, fost jucător de fotbal în ligile
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
casa lui, printr-o comună din apropiere. Soția sa fiind asistentă medicală într-un dispensar comunal. Florin are doi copii mari, de 17 și respectiv 18 ani. Directorul îl privește atent și vorbește generalizând, bate șaua...să înțelegem noi...toți! Infirmierele sunt de vină, în opinia sa, pentru nerespectarea de către pacienți a ,,regulamentului spitalicesc’’. Directorul stă pironit în fața mustăciosului și îi țipă în față. ,, De ce ai trainingul peste pijama? De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
bate șaua...să înțelegem noi...toți! Infirmierele sunt de vină, în opinia sa, pentru nerespectarea de către pacienți a ,,regulamentului spitalicesc’’. Directorul stă pironit în fața mustăciosului și îi țipă în față. ,, De ce ai trainingul peste pijama? De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept. Zâmbește cu subînțeles numai de el
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și ea îmbrăcată civil. A dus-o în camera de tratament cea mai apropiată și i-a spus pe un ton ridicat: ,,Trebuie să respecți regulamentul, oricum ar fi vremea afară!’’ Supărarea s-a abătut și asupra unor asistente și infirmiere ce se găseau prin apropiere. Privesc cu gura căscată pe ușa larg deschisă... * * * Pe holul abia luminat de ziua abia însorită, rezemat de zidul de pe partea opusă, resemnat și plictisit, colegul Trică ținând în mâini o hârtie îngălbenită de timp
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la masă, s-a deschis cu preludiul unei stratageme gândită pentru ca pofta de mâncare să sporească și mai mult. Așa ședință, așa masă! Halal...! Am revenit în salon și am mâncat ceea ce îmi cumpărase Mariana. La scurt timp au apărut infirmierele. Una mătură, alta spală în urma ei, o a treia spală termopanele pe dinafară și pe interior. În tot acest timp, Marian își fuma liniștit țigara pe balcon. Trăgea cu poftă nebună fumul în plămânii bolnavi! A terminat cea de a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nimereau în plin. Era trenul fantomă. La Galați am fost internat la spitalul instalat în clădirile din strada Domnească ale pensionatului Notre-Dame de Sion. Febra trecea acum de 40 de grade. Mă țineau învăluit în cearșafuri reci. Maicile pensionatului erau infirmierele spitalului. Maica superioară, mère Marie, o cunoștea pe sora mea, care terminase de curînd studiile la această școală. Am fost îngrijit de maici cu un devotament impresionant. După ce primejdia bolii trecuse și mă aflam în convalescență, aveam nevoie de o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ar fi declanșat în primele 5 zile. Revoltată, Regina - care trecuse peste epidemia de tifos exantematic în timpul războiului - nota: „...Ca să-l faci să fie îndepărtată orice contagiune trebuie să-l ții două săptămâni încheiate, și toate hainele lui și ale infirmierei, cu care fusese în contact, St. John să fie dezinfectate științific, într-un spital unde se fac asemenea treburi. Mai mult decât atât nu se poate face. Este nemiloasă cruzimea să vrei să ții un copil nevinovat, care a fost
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Consul, din mica mea rezervă dintr-unul din pavilioanele de la Socola. La capăt era un loc din Ăla, mai mic decât o cameră de bonă, în care încăpea numai o măsuță pe care stătea mașina mea de scris, acolo ținea infirmiera foile de observație. Mi-am luat averea, mașina mea, am pus-o în valijoară, am luat-o din loc și nu m-am mai întors. Cred că era pe la finele lui ianuarie 1990. După ce îmi făcusem gărzile pe decembrie și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu reușeam să-l înțeleg. Acest nebun ținea mereu aproape de el un vas cu o floare șsubl. S.W.ț și îmi spunea că acela este Centrul Lumii și că nu poate trăi decât în acel Centru. Într-o zi, infirmiera i-a luat vasul și l-a pus la fereastră. Nebunul, trezindu-se, s-a dus imediat la fereastră și nu mai voia s-o părăsească. „Mor dacă mă îndepărtez de Centru”, repeta el. Dar, cu floarea în brațe, a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu țin cursuri), am revenit pentru „ritualul” recepției de la Bruxelles (amfost ales membru al Academiei în fotoliul Marthei Bibesco), pe 19 februarie 1. Săptămâna viitoare vom pleca din nou, dar Christinel se va întoarce pe 15 aprilie (ea este și infirmieră, și secretară, întrucât biata Sibylle nu-și mai poate folosi brațul stâng). Sper să pot lucra până în iunie; trebuie să pun la punct ultimele capitole din Histoire II (primele sunt deja culese, iar tipograful așteaptă nerăbdător restul...). (Apropo: Payot v-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vreme de război un atu formidabil: curajul fizic. Pur și simplu, nu-i era frică, nici de gloanțe, nici de epidemii. Și când nu ți-e deloc frică, se pare că acestea nici nu te ating. În uniforma ei de infirmieră (imagine simbol complementară ținutei militare), Maria Își petrecea zile și nopți la căpătâiul soldaților răniți sau victime ale epidemiei de tifos. I s-au recomandat mănuși de cauciuc. Nu le-a acceptat, cu argumentul greu de contestat: „Soldații vor să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui cort de campanie, compune fundalul unor povestitori angajați în evenimentele relatate: militari, reporteri, locuitori din Ypres, medici și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în toate limbile, suferințele și absurditatea morții sunt aceleași... Un muzeu postmodern, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
De altfel unul nu merge niciodată fără celelalte. Mi s-a spus același lucru și despre israelianul de rând. Excelentă știre. Ca militar, n-am un gust deosebit pentru extreme. Știți, nimeni nu urăște războiul mai mult ca ofițerii și infirmierele. Cei care îngroapă încărcături explozibile mă dezgustă. Și războiul civil? Nici Hezbollahul nici noi nu-i vom oferi niciun pretext armatei libaneze să recurgă la arme. De altfel, ea ar ezita să tragă în noi. Mișcarea noastră de protest va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe paturi, c-avem astăzi vizita unor oameni străini. Ne-am oprit în loc, rămași fără replică. Ne-am pătruns mai toți de neașteptata sintagmă oameni străini (ciujie liudi). Hai dragii mamei
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]