2,311 matches
-
luminozitatea și saturația culorilor; * Charles Henry, directorul laboratorului de fiziologie a senzațiilor la Universitatea din Paris, autorul unei lucrări intitulate Introduction à une esthétique scientifique (1885), în care încearcă crearea unei estetici generale bazată pe două noțiuni psihofizice: dinamogenie și inhibiție. Efectuează studii asupra lui Georges Seurat și asupra altor pictori postimpresioniști, fiind interesat de armonie, culoare și formă; * un număr apreciabil de psihologi și fiziologi de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX se ocupă de fascinantul și bogatul domeniul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Diferite feluri: ideomotoare, senzoriomotoare, fizică. CAP. V. Imitația Mișcările de espresiune, principiul lor. a) zîmbetul și rîsul, b) sărutarea, c) espresia atenției. CAP. VI. Voința. 1) Semnul esterior al Voinței. 2) Act de voință: ce este, de cîte feluri. 3) Inhibiția. 4) Acte spontane, reflexe, instinctive. 5. Voința propriu zisă. Mecanismul actelor ideomotoare. 6. Epoca deliberării. CAP. VII. Inteligența. 1) Receptivitatea și retentivitatea. 2) Fantasia și raționamentul. 3) Memoria. CAP. VIII. Fantazia. 1. Personificarea. 2) Audiția colorată. 3) Jocurile. 4) Esplicarea
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Gr. T. Popa și colab. în 1938. Injectând intraventricular LCR recoltat din ventriculul III, autorii suscitați au obținut la diferite animale fenomene de excitație reprezentate de contractura spasmodică a musculaturii, extensia labelor și agitație motorie, urmate de o stare de inhibiție cataleptică. Pe această bază, Popa a făcut presupunerea că LCR conține o substanță neurostimulantă de origine hipofizară, pe care a denumit-o cerebrostimulină. Cât privește cei aproximativ 48 de nuclei și centri situați după Obszewski (1954) în formația reticulată bulbo-mezencefalo-diencefalică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinapsele se împart în colinergice, adrenergice, histaminergice, serotoninice, peptidergice, aminoacidice, purinergice, nitrinergice etc. După acțiunile postsinaptice ale neuromediatorului, sinapsele pot fi excitatorii și inhibitorii. La rândul lor, sinapsele inhibitorii pot acționa în sens inhibitor atât presinaptic, cât și postsinaptic, după cum inhibiția se exercită asupra eliberării mediatorului de la nivelul butonului presinaptic sau acționează asupra teritoriului postsinaptic. De menționat că unii mediatori chimici au receptori specifici nu numai în teritoriul postsinaptic, cât și în cel presinaptic cu rol modulator asupra eliberării neurotransmițătorului. După
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a fost descrisă de Gray (1962) în măduva spinării la mamifere, iar recent în sistemul nervos al numeroaselor vertebrate, la nivelul nucleului geniculat, în nucleii talamici, în substanța gelatinoasă, în nucleul trigemenului. Sinapsele axo-axonale sunt implicate în fenomenul de inhibiție presinaptică, întrucât acțiunea lor tinde să reducă din cantitatea neurotransmițătorului eliberat de axonul terminal postsinaptic. Uneori, sinapsele axo-axonale sunt aranjate seriat, astfel că un proces este postsinaptic la o sinapsă și presinaptic la a doua sinapsă. Asemenea structuri sunt cunoscute
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mod apare o hiperpolarizare tranzitorie. Prin propagarea electrotonică, PPSI deprimă excitabilitatea zonelor din jur sau chiar a întregului neuron, împiedicând apariția PA sub efectul unor stimuli excitatori. Astfel de conexiuni reprezintă adevărate filtre ce modulează transmiterea în lanțurile neuronale; c) inhibiția presinaptică: în cazul unor sinapse axo-axonice excitatoare, depolarizarea sinaptică se propagă electrotonic până la nivelul butonului terminal al axonului postsinaptic. Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în lanțurile neuronale; c) inhibiția presinaptică: în cazul unor sinapse axo-axonice excitatoare, depolarizarea sinaptică se propagă electrotonic până la nivelul butonului terminal al axonului postsinaptic. Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea totală a depolarizării și bruschețea cu care aceasta se produce; d) inhibiția recurentă: este vorba, de fapt, despre inhibiția chimică postsinaptică exercitată de un interneuron asupra unui axon
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea totală a depolarizării și bruschețea cu care aceasta se produce; d) inhibiția recurentă: este vorba, de fapt, despre inhibiția chimică postsinaptică exercitată de un interneuron asupra unui axon cu care face sinapsă. Acest interneuron este activat de însăși activitatea axonului ce urmează a fi inhibat sau a unui axon similar. Acești axoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea totală a depolarizării și bruschețea cu care aceasta se produce; d) inhibiția recurentă: este vorba, de fapt, despre inhibiția chimică postsinaptică exercitată de un interneuron asupra unui axon cu care face sinapsă. Acest interneuron este activat de însăși activitatea axonului ce urmează a fi inhibat sau a unui axon similar. Acești axoni stabilesc contacte sinaptice cu interneuronul inhibitor pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
joncțional excitator), care, dacă atinge pragul de excitație, poate genera un potențial de acțiune. În cazul prezenței receptorilor inhibitori, se produce o hiperpolarizare a membranei. Astfel se explică cum același mediator poate determina excitație și contracție în anumite teritorii și inhibiție cu relaxare în alte teritorii. I.5.2.2. Mecanisme hormonale Contracția mușchiului neted poate fi declanșată sau inhibată în absența oricăror influențe nervoase și fără apariția unor potențiale de acțiune. În acest sens, pot fi menționate efectele unor factori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5.2.4. Cuplarea excitație-contracție și mecanismul molecular al contracției Interacțiunea actină-miozină este activată de creșterea calciului citosolic printr-un mecanism dependent de filamentele groase. Miozina din mușchiul neted are afinitate mică pentru actină în repaus, deci nu este necesară inhibiția interacțiunii lor, contrar prezenței și acțiunii inhibitorii a complexului troponină-tropomiozină în mușchiul striat. Mai mult, miozina trebuie activată pentru a interacționa cu actina; lanțurile ușoare reglatoare sunt fosforilate de o kinază specifică (myosin light chain kinase; MLCK), care este activată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
C. La rândul lor, receptorii 2-adrenergici, reducând activitatea adenilatciclazei și conținutul în AMP ciclic al teritoriului postsinaptic, inhibă canalele de calciu voltaj-dependente și cresc conductanța pentru ionii de potasiu, determinând hiperpolarizarea membranei postsinaptice. Prin acest mecanism, stimularea receptorilor 2-adrenergici realizează inhibiția presinaptică a eliberării de noradrenalină. La rândul său, stimularea receptorilor -adrenergici realizează activarea indirectă a adenilatciclazei prin intermediul proteinei Gs, însoțită de acumularea cAMP și proteinkinazei cAMP-dependente, implicată în numeroase procese și reacții celulare. La nivel central, efectele noradrenalinei sunt de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aghajanian, 1987). Acțiunile sinaptice ale serotoninei. În general, serotonina exercită efecte postsinaptice inhibitorii asupra releelor neuronale senzoriale (de exemplu: cornul posterior al măduvei spinării sau nucleul geniculat lateral din talamus) și activatoare (facilitatorii) la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al efectelor sinaptice ale serotoninei pare a fi alterarea permeabilității membranei postsinaptice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În timp ce toate subtipurile 5-HT1 și 5-HT2 se găsesc în creier, cele trei subtipuri de receptori 5-HT3 sunt localizate numai în sinapsele vegetative periferice. Receptorii 5-HT1 au, de regulă, localizare presinaptică. Cuplați cu proteina Gi, ei determină hiperpolarizare potasică membranară și inhibiție presinaptică, însoțită de scăderea eliberării de serotonină. Făcând oficiul de autoreceptori sinaptici, receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secundare sau depresie de diferite grade, ajunse până la dezinteres și depersonalizare. Receptorii H2 stimulați specific de metilhistamină și blocați de cimetidină, induc prin activare fenomene de hiperpolarizare membranară. Ei se cuplează cu proteina Gs determinând activarea formării de AMP ciclic. Inhibiția postsinaptică produsă de histamina la nivelul fibrelor histaminergice din nucleul caudat sau scoarța cerebrală, este blocată selectiv de antagoniștii preferențiali ai receptorilor H2, de tipul cimetidinei, metiamidei, tiotidinei sau burimamidei. La nivelul hipocampusului, receptorii H2 blochează canalele de potasiu calciu-dependente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cuplați cu un canal ionic specific pentru clor, receptorii GABA-B sunt receptori metabotropi cuplați cu AMP ciclic și prevăzuți cu efecte de lungă durată. Prin intermediul acestor două tipuri de receptori, fibrele nervoase gaba-ergice sunt la originea unei mari părți din inhibițiile realizate în sistemul nervos cerebro-spinal, cu răsunet funcțional asupra motricității, senzațiilor, comportamentelor și funcțiilor cognitive. În clinică sunt preferate substanțele care intensifică activitatea neuronală gaba-ergică: barbituricele ca antiepileptice și hipnotice, benzodiazepinele ca anxiolitice și hipno-sedative. Glicina (glicocolul). Este, de asemenea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în stare de activitate simultană mușchii scheletici pe de o parte și organele viscerale pe de alta. La rândul lor, cele două componente eferente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite teritorii efectoare asupra cărora produc fie excitația, fie inhibiția organelor respective. Reacțiile neuroumorale simpatice și parasimpatice compensatoare acționează antagonic, ca forțe opuse interdependente și complementare, asigurând constanța mediului intern și echilibrele homeostazice indispensabile activității normale a organismului. Astfel, componenta vegetativă eferentă asigură prin fenomene de antagonism simpatico-parasimpatic complementar, suportul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biliare, pancreatice), intensificând degradarea mecanică și chimică a alimentelor, întregită de activarea proceselor de absorbție și depunere a nutrimentelor în țesuturi. În general, cele două componente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite condiții și produc fie excitația fie inhibiția organelor efectoare. Modularea balansată și integrată a activității lor interdependente asigură adaptarea și menținerea funcțiilor normale ale organismului. II.1.3. ACȚIUNILE EXCITATORII ȘI INHIBITORII ALE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus acelora
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inclusiv coronare, rinichilor, glandelor suprarenale, creierului, complexului hipotalamo-hipofizar, tubului digestiv și altor teritorii efectoare, în vederea producerii de reacții cardio-vasculare și hidro-electrolitice compensatoare, indispensabile contracarării modificărilor induse de factorii de distensie exagerată a atriilor. În afara proprietăților vasodilatatoare predominant renale, ANF provoacă inhibiția secreției de renină de la nivelul celulelor granulare ale arterei aferente renale, precum și a hipersecreției de aldosteron corticosuprarenal produsă de angiotensină. O importantă acțiune inhibitorie este realizată, de asemenea, asupra secreției de ADH hipofizar și a efectelor antidiuretice ale acestuia la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ingestie crescută hidrică, nu și salină, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permițând reechilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. În efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin activarea canalelor de K+. Printr-un mecanism similar se realizează acțiunea vasculară a compușilor nitroderivați vasodilatatori (nitroglicerina, nitriți, nitrați, nitroprusiat de sodiu ș.a.). Pe plan fiziopatologic, eliberarea endotelială de NO contribuie la reglarea tonusului vascular prin inducerea relaxării și inhibiției sintezei de endotelină-1, un puternic vasoconstrictor arteriolar. Un adevărat balans vasomotor pare să existe între endoteline și oxidul nitric la nivelul patului vascular arterial (fig. 84). În timp ce endotelinele reduc activitatea nitroxid-sintazei constitutive prin intermediul ET-A și ET-B deprimând sinteza de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
verticală și masticație orizontală. Acestea depind de locul de stimulare reflexă, mergând dinainte îndărăt, de la nivelul mucoasei incisivilor spre zona receptoare din jurul molarilor. Centrii superiori intervin ca facilitatori ai mecanismului reflex de bază, bulboprotuberanțial. Prezența bolului alimentar în gură determină inhibiția reflexă a mușchilor masticatori, permițând căderea mandibulei. La rândul său, coborârea mandibulei stimulează receptorii de întindere de la nivelul tendoanelor și mușchilor feței, declanșând contracția reflexă a acestora. Sensibilitatea proprioceptivă a maseterului, de exemplu, constituie baza de plecare a unui reflex
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
motilității. Stările emoționale intense sunt însoțite de modificări ale amplitudinii activității motorii intestinale. În general, reacțiile se traduc printr-o diminuare sau creștere a activității. Astfel, reacțiile de durere, frică, teamă produc paliditatea mucoasei, diminuarea secreției de mucus și o inhibiție a motilității. Pe de altă parte, furia, agresivitatea manifestă sau subconștientă se asociază, în general, cu hiperemia, congestia și motilitatea. S-a pus în evidență și intervenția proceselor umorale în reglarea motricității intestinale. Astfel, mișcările intestinului sunt inhibate de grăsimi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intervenția proceselor umorale în reglarea motricității intestinale. Astfel, mișcările intestinului sunt inhibate de grăsimi, soluții hipertone de glucoza, zaharoză sau galactoză, ajunse în duoden, și această inhibare este valabilă și pentru un buzunar intestinal transplantat, lipsit de inervație extrinsecă. Această inhibiție nu este însă rezultatul unui produs de digestie a lipidelor, căci injecția intravenoasă a unei soluții fine de lipide rămâne fără răspunsul motilității intestinale. Reglarea umorală a motilității intestinului subțire se realizează prin intervenția îndeosebi a hormonilor intestinali, dar și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scade sub 15 mg/dl apare senzația de foame. Acest fapt este explicat de teoria glucostatică prin aceea că, în condițiile hipoglicemiei, celulele neuronale hipotalamice ventro-mediane (centrul sațietății) prezintă o scădere a nivelului lor de activitate, ceea ce duce la diminuarea inhibiției pe care o exercită asupra hipotalamusului lateral (centrul foamei). Scăpat de sub acțiunea impulsurilor inhibitoare, acesta va declanșa comportamentul alimentar corespunzător stării de foame. În cazul ajungerii la valorile normale ale glicemiei, nivelul de activitate a nucleilor hipotalamici ventro-mediani este înalt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]