8,706 matches
-
-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui însuși „o stare de bine” cu totul rară, în care sunt excluse îndoielile, suspiciunile, neîncrederea. Trecut, prezent și viitor se topesc în fluxul vital ce îi poate crea insului o senzație de plutire de nedescris, ca un fel de întoarcere, crede P.H.L., la „fericirea organică” a existenței intrauterine. Este „gustul paradisiac” al dragostei, deși, constată Profesorul, aici este o contradicție în termeni: dragostea cuplului primordial „se realizează” nu în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-ar putea spune că P.H.L. înclină să facă din Domnul R. un personaj ușor „sofisticat”, un ins care, fiind trecut „dincolo” de tinerețe, are un comportament special în relația cu femeia. Maturizarea intelectuală îl face mai „analitic”, fiind tentat să pună în cumpănă tot mai multe posibile cauze, interpretări și consecințe ale oricărui gest uman. Celălalt (în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că și dragostea ce unește bărbatul și femeia ar putea avea puteri asemănătoare. Condiția minimă ar fi ca bucuria pentru binele celuilalt să pună în umbră propria plăcere trupească. Iar iubirea să poată deveni oricând jertfă. La scara puterii fiecărui ins în parte. Domnul R. și-a dat seama că Teodora, deși creștin practicant, nu este bigotă. Nu o crede capabilă să facă rugăciuni de iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe bucurie, dar și pe durere; se consolidează pentru timp îndelungat ori se destramă repede din tot felul de cauze. Dar fiecare cuplu își „consumă” experiența ca și cum ar fi singurul cuplu din lume. Bucuria, ca și durerea, îl însingurează pe insul uman, îl întoarce în el însuși. Oare din cauza impresiei de moment, că bucuria aceea și durerea aceea îi aparțin lui și numai lui? S-ar putea ca această limitare să explice atât măreția, cât și mizeria ființei umane. Pentru că există
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sufletul masculin este mai fragil în fața unor încercări ale vieții (comparativ cu femeia). Asumarea unor responsabilități nu decurge totdeauna firesc, ca izvorând din substanța propriei ființe. O anume nestatornicie, tentația de a fugi din calea provocărilor grave apar adesea la inșii a căror rațiune cedează ușor în fața instinctului de conservare. De aceea, și mai ales în contextul relației cu sexul opus, se va fi vorbit de „egoismul” bărbaților, prin contrast cu statornicia, generozitatea și capacitatea de sacrificiu ale femeii. Chiar etimologia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sau dușman, fără alegere. Și dorința de a studia omul ca fenomen unic, de o complexitate inepuizabilă, și aplecarea spre bârfa de cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă tot alături de ceilalți... Nu știu în ce categorie mă înscriu, în calitatea mea de „comentator”, dar mărturisesc că, de la început, întâmplările relatate de P.H.L. m-au reținut și m-au făcut tot mai curios. Atracția
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici omenirea n-a ajuns la mari descoperiri până n-a dobândit conștiința morții. Omul adamic trăia într-un timp etern. Vârsta paradisiacă are corespondent în copilăria fiecărui ins uman - o etapă scurtă în care este cu adevărat fericit: zilele sunt nesfârșite, toate lucrurile par încremenite în lumină, părinții, frații și prietenii există lângă tine pentru totdeauna și nimic nu amenință cotidiana bucurie de a fi, pe care o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru Pruncul Isus. Copilul nu este doar o ființă nouă; el reprezintă totodată resurecția părții noastre de umanitate, a fondului spiritual dornic să se împlinească în lumina Bunătății Supreme. Orice nou-născut garantează „nemurirea” speciei, după cum nașterea lui Isus, mărturisită de insul încreștinat, îl face pe acesta din urmă să dobândească viața cea adevărată, viața veșnică. P.H.L. face serioase eforturi de a-l extrage pe Domnul R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-o „panică” istorică, exprimată în poeme și tragedii. Așadar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
convenit „formula” unei implicări minime?... Dacă e să țin seama de unele îndoieli și ezitări ale Profesorului, naratorul ar putea avea dreptate. Ca și atunci când pune altă întrebare, mult mai importantă: ce înseamnă „liniștea” sau confortul personal la care năzuiește insul în diferite împrejurări ale vieții? Apărarea de „gura lumii”? Evitarea unei anume violări a vieții intime nu este o formă de „fugă de ceilalți”, lipsă de curaj și chiar de responsabilitate? Apărarea unui secret (cu orice preț) nu este tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care nu toți adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de târziu?” Să zicem, la vârsta când copilul de ieri ajunge să se întrebe cine există cu adevărat: insul care se mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vorbele celor mai mari, alergă numaidecît să facă rost de vreascuri, ca să poată însemna porțiunile de teren propuse pentru săpături. În scurt timp se și stabiliseră trei locuri. Se împărțiră, la propunerea lui Vlad, în două echipe a cîte doi inși, urmînd ca echipa a treia să funcționeze, în cazul cînd va veni și Tomiță, cu un singur săpător. Virgil voia cu orice preț să fie în echipă cu Ilinca. Dar și Vlad voia același lucru. Ilinca s-a arătat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la recensământ și populația înscrisă în registrele bisericești ca fiind stabilă. Interpretări pe marginea acestei situații pot fi făcute în momentul în care vom beneficia de cifrele definitive pe localități (pentru anul 2011 sunt folosite informații din alte surse decât INS), însă de pe acum se întrevede influența perturbatoare a factorilor amintiți mai sus. Evoluția numerică a populației din localitățile supuse analizei a fost, în general, oscilantă în timp, în funcție de realitățile politicoeconomice, de măsurile pronataliste și antinataliste sau indiferente din anumite perioade
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ce a dorit a găsit! Pentru că, vezi bine! singurătatea în veghea spiritului exclude de la sine orice tovărășie. Îmi detest slăbiciunea și promit că nici măcar nu voi mai visa la prezența unui martor. Declar că nu l-am văzut niciodată pe insul care era să fie în discuție. Declar că de azi înainte voi scrie numai despre oameni pentru a căror existență poate garanta chiar și paznicul de la Alimentara. Dixi! CA ÎN TREN... Profesor-navetist, savurez zilnic frumusețea sălbatică a dealurilor din Podișul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un eros celest. Nu cumva înțelepții caută fericirea în sine tocmai fiindcă prin celălalt nu durează decât o singură clipă (ultima)? Ce fel de bucurie există în renunțarea înțelepților? Superioară satisfacție spirituală, ori un fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul are o anume
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul are o anume lumină pe chip. Iubirea purifică, mai bine-zis, insul se purifică întru venirea iubirii. În templul ei nu se poate intra decât curat, așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii au văzut îngemănate iubirea și moartea. Marea iubire, suferind de durerea neîmplinirii, cheamă curând moartea... în ajutor! Numai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nici nu o justific. Rarele cazuri de care aflăm întâmplător și uităm repede ar putea să nu aibă nimic, sau aproape nimic comun (în intenția actorilor, desigur) cu scenariul pe care ți l-am propus. Cu toate că nu fac abstracție de ins și de glasul speciei, văd în iubire, în primul rând, o idee pe care o accepți, sau nu... în care crezi, sau nu... Potențial, există în toți, dar se cunoaște prin unul, prin altul... Cine accede la ea simte vecinătatea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
făcuți să muștruluiască, alții să fie muștruluiți! Pe undeva (pe unde? - nota dactilografei) mă încearcă tristețea ascultând atâtea laude din obligație. Dar ce contează? Tot laudă e, deci se consemnează în procesul verbal. Iar acesta nu are păreri, este un ins lipsit de personalitate, nu are voie să aibă opinii asupra lui însuși. Poate că a fost și el cândva om, dar acum nu i decât proces verbal. Frumoasă metamorfoză! Câte còpii poate avea un proces verbal? O infinitate sau ceva
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe pământ să se facă pâine... Dar sunt și nori negri, întunecați, aducători de urgii. Despre „bogăția” și „sărăcia” oamenilor se poate vorbi în fel și chip, doar două „feluri” mai esențiale: un sens „material” și unul „spiritual.” Astfel: un ins putred de bogat, milionar, miliardar în... valută, poate fi foarte bine un sărăntoc din punct de vedere spiritual, după cum un pricăjit, nevoiaș, fără prea multe parale în buzunare, poate fi bogat pe plan spiritual! Mai sunt și dintre cei bogați
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
la fel... Dacă drumul vieții îți e necunoscut, fii măcar atent pe unde calci! Omul care zâmbește tot timpul, fiind și cam gălăgios de felul lui are sumedenii de ascunzișuri! Omul reținut, sobru cam posac, e-n sinea lui un ins mândru, fălos, vanitos. Cel care zâmbește rar, întotdeauna cu un rost anume este un observator sever al celorlalți spre a le descoperi punctele slabe! Amator de „fructe oprite” și „sensuri interzise”, omul își caută de lucru tocmai în atari zone
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a.m.d., adică „prea-târziul”! Nu te-ntreba de ce nu te iubește lumea, dacă nici tu nu o iubești pe ea! Vânător ar fi o persoană care vânează animale (lupi, urși,iepuri, vulpi,lei, tigri ș.a.m.d.)! Când însă un ins cu patima vânătoriei, vânează oameni, cum s-ar putea numi?! Când pe pământ te arde flacăra acestei lumi, te refugiezi în stele, de parcă acolo focul ar fi mai puțin intens! Începutul lecturii unei cărți seamănă mult cu momentul când mergi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sensibil intriga piesei, semnificația personajelor și motivația actelor acestora, de unde modernitatea și originalitatea operei, al cărei suport ideatic existențialist este evident. Când vine în Argos, însoțit de pedagogul său, Oreste nu este un personaj cu un caracter definit, ci un ins în devenire; el nu a fost încă pus în situația - limită de a opta pentru un anumit act. Personajul intră în oraș deghizat, fiind un străin în patria sa, iar Electrei îi spune la început că se numește Fileb și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
i paginile demult citite s? apar? acum Într-o lumin? nou?, fie pentru c? prima dat? a fost descifrat doar stratul de suprafa?? al operei, fie pentru c? au fost identificate doar unele puncte de reper ce nu pot surprinde Ins? complexitatea acesteia. Abia o cunoa?tere profund?, ce dep????te acest prim nivel, presupunând o nou? „vârst? a lecturii", o identificare cu destinul operei, o În?elegere mai profund? a mesajului, poate revelă o parte din sensurile multiple pe care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
identitatea neamului nostru este salvat?. Istoria patetic? a neamului românesc a fost «proiectat? În eternitate » prin versurile unui poet care a suferit toat? via?a de s??? cie, uneori chiar de foame. Este o lec?ie de modestie pe care Ins??i istoria ne-o d?, nou?, tuturora " . (Mircea Eliade) Cum poezia este receptat? ca fiind „o form? de cunoa?tere, o asumare a universului (cel de din? untru ?i cel din afar?)" Eugen Simion, „o iscodire a universului" Lucian Blaga
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]