1,280 matches
-
rezolvarea conflictelor în interiorul grupului, atenuarea competiției interindividuale exacerbate, concomitent cu dezvoltarea coparticipării elevilor la viața colectivului din care fac parte. Toți acești factori de ambianță sporesc încrederea elevului în forțele proprii, în colectivul în care trăiește și se dezvoltă, reduc insatisfacțiile, disconfortul, sau impresia de neajutorare și de insecuritate, în general acel fond de tensiune nervoasă care facilitează acțiunea unor factori frustranți. Dar, evitarea și atenuarea efectelor unor frustrații puternice implică și luarea unor măsuri de protecție individuală, destinate sporirii rezistenței
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
p. 81). . Probleme de psihologie judiciară, 1973, Editura științifică, București, posibilitate. 59-60. . Vezi cap. XV: La motivation, par J. Nuttin, în vol. câteva „Traité de Psychologie Expérimentale”, (J. Nuttin, P. Fraisse, R. Meili, 1961. P.U.F. Paris. . Sentimentul de insatisfacție, arată Ch.L. Hulin, reprezintă o cauză a migrării de la un loc de muncă la altul, iar cel de satisfacție constituie un factor al armoniei între om și profesiune, un factor de stabilitate individuală și socială. (Effects of chandges in job-satisfactions-leves
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
practica educativă. Între știința educației și arta educației, Ém. Durkheim plasează pedagogia ca teorie practică -, asemănătoare cu medicina, politica, strategia, fiind constituită din combinații de idei care îndrumă activitatea educatorului. Cu Ém. Durkheim se deschide seria teoreticienilor educației care, manifestînd insatisfacție fie față de caracterul filosofic al pedagogiei tradiționale, fie față de însuși termenul de pedagogie, au propus înlocuirea lui. Soluția oferită este însă artificială. Preocupările teoretice autentice asupra fenomenului educației nu pot să nu-și întemeieze ideile ce călăuzesc activitatea practicianului pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atunci ideea să aplice pentru educarea copiilor normali metodele folosite cu cei "anormali". În 1907 a creat așa-numita Casa dei bambini; rezultatele au fost, de asemenea, bune. În prima sa lucrare, Metoda pedagogiei științifice (12), Maria Montessori își manifestă insatisfacția față de pedagogia experimentală. Totul arăta ea, referindu-se la cercetările experimentale se reduce la măsurători antropometrice și la întocmirea unor statistici care surprind doar semnul exterior al realității psihice infantile. În locul unor astfel de cercetări ea propune observarea copilului în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
seama de pornirile naturale ale copilului, sau cu o expresie a lui Claparède, ce ne amintește de J. Dewey dacă facem din instinctele copilului aliați. Un astfel de instinct este curiozitatea. Ca și J. Dewey, pedagogul elvețian și-a manifestat insatisfacția față de o instrucție separată de acțiune. Însăși natura copilului cere ca instrucția să se realizeze prin activitatea manuală. Calea educației funcționale o arată copilul; de aici necesitatea unei cît mai bune cunoașteri a lui. Această cerință era exprimată de însăși
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin educație, și la care lauda și dojana își aduc o însemnată contribuție. În teoria pedagogică a profesorului ieșean, unele metode de educație vin în întîmpinarea instinctelor, provocînd plăcerea; altele se opun manifestării acestora și dau naștere unei stări de insatisfacție sau chiar de durere. Astfel, existența instinctului de imitare impune utilizarea metodei exemplului; instinctului de mișcare îi corespunde metoda exercițiului (pentru cultivarea curajului, a cumpătării, a stăpînirii de sine etc.). În cazul unor repetate abateri și a ineficienței celorlalte metode
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Astfel, existența instinctului de imitare impune utilizarea metodei exemplului; instinctului de mișcare îi corespunde metoda exercițiului (pentru cultivarea curajului, a cumpătării, a stăpînirii de sine etc.). În cazul unor repetate abateri și a ineficienței celorlalte metode, se propunea provocarea unei insatisfacții prin utilizarea arestului, care se opune instinctului colectivității. Oricum, spre deosebire de alți pedagogi care legau educația morală de înăbușirea instinctelor, Găvănescul cerea utilizarea lor, sprijinirea procesului educativ pe tendințele interne. Se poate vorbi aici de o oarecare apropiere de spiritul "educației
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
recunoscuți ca deosebit de exigenți în aprecierea rezultatelor școlare ale elevilor. Este adevărat, în perioada respectivă, s-a pomenit deseori despre "criza școlii românești" (9), despre necesitatea unui învățămînt mai democratic, mai adecvat trebuințelor societății. Criza" evidențiată exprima, cel mai adesea, insatisfacțiile unei anumite orientări a politicii școlare față de măsurile adoptate sau prepuse de cealaltă orientare. În fapt, întreaga perioadă dincolo de disputa dintre cele două orientări ale politicii școlare promovate de Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc s-a caracterizat printr-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în lumina unor probleme reale conducînd la rezultate concise și, dacă nu definitive, cel puțin perfect controlabile" (55, p. 74). Cercetările "cercului" urmau să fie expuse sub formă de comunicări, memorii, studii; se manifesta mai mult sau mai puțin justificat insatisfacție față de scrierile voluminoase, considerate ca fiind mai curînd "literatură" decît știință. Fără îndoială că inițiativa constituirii unui "cerc de studii", pentru promovarea unor investigații experimentale, era binevenită. Școala avea motive de cercetări meticuloase asupra unor aspecte în care se confruntau
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
realității, să ofere soluții proprii, aplicabile imediat. Nu se poate spune că astfel de soluții nu se propuneau în acea vreme, de altfel, am și avut prilejul să prezentăm pe cele mai relevante dintre ele. Ghibu nu era însă satisfăcut. Insatisfacția sa rezulta din caracterul contradictoriu al acestor soluții, datorat concepțiilor filosofice și social-politice diferite ale pedagogilor din acea perioadă. El voia sa se instaureze o singură concepție pedagogică cea care exprima chintesența spiritualității românești. Mai mult, a sesizat și condiția
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dimpotrivă, paguba este deosebit de mare; ne-am fi putut mîndri cu un foarte original și bine închegat sistem de educație. În cîteva ocazii, inclusiv în scrierea sa din 1944 Puncte cardinale pentru o concepție românească a educației -, Ghibu își manifesta insatisfacția față de insistentele apeluri la științifizarea pedagogiei. "Pedagogia nu trebuie să fie neapărat o știință" sau "pedagogia este trăire și acțiune". Ghibu reacționa cu vehemență față de ceea ce se numește "pedagogie generală" și "pedagogie sistematică", pentru că acestea prin premise și concluzii erau
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fiecare tip de școală secundară după nevoile de cadre; să crească ponderea școlilor cu caracter practic; să se orienteze învățămîntul superior spre satisfacerea trebuințelor economice ale societății etc. În multe privințe, Gabrea este foarte apropiat de pedagogia sociologică. Manifesta aceeași insatisfacție pentru starea învățămîntului rural, pentru caracterul nediferențiat al acestuia față de școala primară urbană. Acestei probleme i-a fost acordată o atenție specială în lucrarea Psihologia a două tipuri de copii (de sat și de oraș), 1930. Vom întîrzia puțin asupra
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu efecte salutare asupra fiecăruia în parte și a societății întregi. Este adevărat, aflată într-un moment de mare cumpănă, lumea contemporană se confruntă cu o multitudine de probleme. Progresul tehnic a adus ființei umane nu numai satisfacții, ci și insatisfacții, i-a și complicat, nu numai i-a facilitat existența. Dacă în trecut știința și tehnica l-au ajutat pe om să "cucerească" natura, ea trebuie să-l învețe acum, mai ales, cum s-o apere, pentru a se apăra
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a lui Dumnezeu. Filosofia neotomistă asupra educației își exprimă insatisfacția față de acele teorii pedagogice contemporane care nu includ "grația divină" printre factorii de dezvoltare ai ființei umane. În construirea teoriei lor pedagogice, adepții acestei filosofii se sprijină pe două izvoare: a) cunoașterea rațională a factorilor implicați în actul educației și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
omului de a alege, îl poate rupe de realitățile în care trăiește. Toate aceste remarci vizează chiar existențialismul promovat de J. P. Sartre care, în analiza ce urmează, va fi avut în vedere cu prioritate. Din filosofia existențialistă se deduce insatisfacția profundă față de sistemul educațional cu care reprezentanții săi s-au confruntat. Insatisfacția are două surse: a) "nivelarea existențelor" întrucît în sistemul educației formale, practicate cu preponderență, esența nu este aleasă, ci impusă; b) alienarea ființei umane; datorită locului de prim
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Toate aceste remarci vizează chiar existențialismul promovat de J. P. Sartre care, în analiza ce urmează, va fi avut în vedere cu prioritate. Din filosofia existențialistă se deduce insatisfacția profundă față de sistemul educațional cu care reprezentanții săi s-au confruntat. Insatisfacția are două surse: a) "nivelarea existențelor" întrucît în sistemul educației formale, practicate cu preponderență, esența nu este aleasă, ci impusă; b) alienarea ființei umane; datorită locului de prim rang ce se acordă cunoașterii vieții materiale, educația nu orientează ființa umană
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asupra deciziei individuale" (28, p. 208). Vor fi utilizate, așadar, acele modalități de educație care vor permite fiecăruia ca, în forul său interior, izolat de "presiunea" socială, să hotărască nu numai pentru sine, ci și pentru Om în genere. Manifestîndu-și insatisfacția față de tendințele de nivelare a spiritelor, întîlnite în unele sisteme educaționale, existențialiștii trec în cealaltă extremă; promovînd un individualism excesiv, ei nesocotesc valoarea educativă a grupului școlar. De altfel, ei își manifestă opoziția față de orice forme educaționale colective. "Școlile și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cînd Statele Unite ale Americii treceau printr-un nou moment de criză, evidențiat și prin atitudinea de opoziție a tineretului față de idealurile exclusiv mercantile ale unora din adulții acelei perioade, o serie de pedagogi reiau și dezvoltă ideile lui Counts, manifestîndu-și insatisfacția atît față de soluția progresivistă, dominantă pînă atunci, cît și față de alternativa oferită de esențialisrn, atunci în plin avînt. Inspirat de lucrarea lui J. Dewey Reconstruction în Philosophy THEODORE BRAMELD denumește noua direcție pedagogică reconstrucționism, pentru că își propunea o reconstrucție "radicală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
bine intențiile lui Skinner dacă vom cunoaște obiecțiile pe care le aduce învățămîntului "tradițional". Ca și în cazul altor inovatori din domeniul educației, obiecțiile aruncă un fascicul de lumină asupra propriei orientări a celui ce le formulează. Care sînt, așadar, insatisfacțiile pe care școala i le provoacă lui B. F. Skinner? a) Caracterul dominant al controlului aversiv și a consecinței sale stimulare aversivă întemeiată pe teamă. Elevul învață pentru a scăpa de pedeapsă. b) Relațiile de întărire intervin tîrziu, cu mult
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de tendințe inconștiente. După cum s-a văzut, teoria afectivă a învățării subordonează comunicarea afectivității. Ar exista deci o "înțelegere" afectivă înaintea uneia raționale. Or, chiar dacă inițial relațiile țin de afectivitate, ele se modelează după celelalte activități școlare, după satisfacția sau insatisfacția pe care acestea le oferă cuplului profesor-elev. Este pozitivă deci semnalarea rolului pe care-l joacă afectivitatea în procesul educațional; nu putem rămîne la convingerea că acesta este dominat în mod fatal de inconștient. Psihanaliza vine și pe o cale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rar manifestări de agresivitate; dominantă a fost starea de satisfacție pentru modul cum erau antrenați în muncă; s-a constatat o creștere a gradului de simpatie mutuală, a coeziunii grupului. În sfîrșit, cel de-al treilea stil a provocat numeroase insatisfacții; nu-și puteau organiza activitatea, nu constatau progrese în îndeplinirea sarcinii lor; de aici și numeroase manifestări de agresiune. K. Lewin a explicat aceste manifestări prin teoria cîmpului psihologic. Astfel, comportamentul liderului autocratic s-a exercitat sub forma unei presiuni
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pervertit idei pedagogice generoase pe care pretinde că le apără (17, pp. 225-238). Semnificativă pentru poziția nondirectivismului, adaugă el, este sacrificarea adevărului de dragul păstrării "climatului"; elevii sînt astfel învățați nu să apere adevărul, ci să prefere compromisul. În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
des invocat de ideologii marxiști, om dotat cu cele mai înalte însușiri umane; a realizat, cel mai adesea, un om dezorientat, deseori limitat în aspirațiile sale, iar cînd era nemulțumit se manifesta lipsit de curajul de a-și exprima deschis insatisfacția. (Și totuși în decembrie 1989 a venit și momentul curajului!) După 1989, s-au afirmat noi centre de cercetare pedagogică pe lîngă noi universități: La București prin Romiță Iucu, Viorel Nicolescu, Sorin Cristea și Marin Manolescu; la Iași prin Constantin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
centrală a științelor educației. d) Dezvoltarea pedagogiei presupune formarea unor cercetători în acest domeniu. Dată fiind complexitatea fenomenului, este firesc ca acei cercetători care i se dedică să posede ei înșiși o formație complexă. Dacă deseori teoria pedagogică a provocat insatisfacție organelor de decizie, pentru că n-a putut oferi cu promptitudine soluții pentru problemele presante pe care le ridică viața, aceasta se explică nu numai prin complexitatea fenomenului, ci și prin simplitatea pregătirii specialiștilor din acest domeniu. Mai mult, nu de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
loc influența a fost descris de Day și Hamblin cu ipotezele următoare: stilul punitiv sau închis de supervizare conduce la experiențe de frustrare printre supervizați; când supervizații sunt frustrați, va descrește productivitatea, va crește cantitatea de agresiune verbală față de supervizor, insatisfacția față de procesul de muncă și agresivitatea verbală față de ceilalți supervizați; cu cât aceste forme de agresiune vor fi mai puțin frecvente, mai puțin intense ori chiar absente, cu atât stima de sine a muncitorilor va fi mai înaltă. Hopper (1965
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]