1,822 matches
-
facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călĂului. Ceva amenințător s-a insinuat În viața ta de când coridorul s-a Înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai Întins În pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor Înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
recunoscut el, plin de mândrie. Dar tu ? Eu, trebuie să recunosc, când venea vorba de nevastă-sa, deveneam puțin altfel... parcă altceva pe lângă nebunia mea obișnuită, ceva nedefinit, să-i spunem vinovăție sau ar fi prea puțin, Începea să se insinueze Între noi - dar era prea devreme și prea ireal totul ca să știu. — Ești sigur totuși că ești Însurat ? Șaman 137 la cocktail, Jean-Claude mă prezintă tuturor drept o jurnalistă din românia care vizitează Canada. E atât de serios Încât parcă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ramuri și adie vântul. imaginea mea tremură În oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — la ce te gândești ? mă Întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată Între pulpele mele. — l-ai văzut pe Derrida ? — Nu, răspunde el, retrăgându-și discret mâna. Cine e ? — Cel mai mare filosof francez al vremurilor noastre. — Aha. Știi bine că sunt complet ignorant În acest domeniu, mon amour. Trebuie să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură Într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra mea. Cum Îmi Întâlnește ochii, copilul o rupe la fugă. Ca un tovarăș neașteptat și obraznic, mirosul Înțepător de narghilea se insinuează pe sub ușa de la camera mea. De pe culoar răzbat hohote de râs. iar fumează Hind și Nadine. ies Adina Dabija 148 din cameră și mă plimb pe coridor fărĂ țintă. În dreptul afri- cancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ungherul unde stătuse dosită În ultimele săptămâni. Am luat poza În mână și m-am scufundat În fluidul privirii angalok-ului. Într-o clipă mi-am dat seama de o sumă de lucruri. mi-am dat seama că imaginea aceea se insinuase În viața mea În același timp cu hotărârea de a o rupe definitiv cu Jean-Claude. El fusese cel care Îmi arătase, fărĂ nici un cuvânt, Adina Dabija 188 doar cu privirea lui, cum e să fii liber și mândru, credincios ție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât Încă din momentul În care te naști. SĂ te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care Îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase În viață pe neașteptate când aveam patru ani, după moartea mamei Ana, când fusesem Încredințată spre creștere unchilor de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte inutile, Între care bibelo- urile și săculeții de pânză de diferite mărimi, confecționați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
recunoscut el, plin de mândrie. Dar tu ? Eu, trebuie să recunosc, când venea vorba de nevastă-sa, deveneam puțin altfel... parcă altceva pe lângă nebunia mea obișnuită, ceva nedefinit, să-i spunem vinovăție sau ar fi prea puțin, începea să se insinueze între noi - dar era prea devreme și prea ireal totul ca să știu. — Ești sigur totuși că ești însurat ? La cocktail, Jean-Claude mă prezintă tuturor drept o jurnalistă din românia care vizitează Canada. E atât de serios încât parcă încep să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ramuri și adie vântul. Imaginea mea tremură în oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — La ce te gândești ? mă întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată între pulpele mele. — L-ai văzut pe Derrida ? — Nu, răspunde el, retrăgându-și discret mâna. Cine e ? — Cel mai mare filosof francez al vremurilor noastre. — Aha. Știi bine că sunt complet ignorant în acest domeniu, mon amour. Trebuie să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra mea. Cum îmi întâlnește ochii, copilul o rupe la fugă. Ca un tovarăș neașteptat și obraznic, mirosul înțepător de narghilea se insinuează pe sub ușa de la camera mea. De pe culoar răzbat hohote de râs. Iar fumează Hind și Nadine. Ies din cameră și mă plimb pe coridor fără țintă. În dreptul africancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ungherul unde stătuse dosită în ultimele săptămâni. Am luat poza în mână și m-am scufundat în fluidul privirii angalok-ului. Într-o clipă mi-am dat seama de o sumă de lucruri. mi-am dat seama că imaginea aceea se insinuase în viața mea în același timp cu hotărârea de a o rupe definitiv cu Jean-Claude. El fusese cel care îmi arătase, fără nici un cuvânt, doar cu privirea lui, cum e să fii liber și mândru, credincios ție însuți, cel din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât încă din momentul în care te naști. Să te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase în viață pe neașteptate când aveam patru ani, după moartea mamei Ana, când fusesem încredințată spre creștere unchilor de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte inutile, între care bibelourile și săculeții de pânză de diferite mărimi, confecționați de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
astfel de manevră, Felix făcu o încercare de rezistență, agățîndu-se cu privirile de Otilia, care era de față, Otilia, pufnind discret de râs, agravă situația. - Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare în prăjituri. - Te rog foarte mult, insinuă tenacea Aurică lui Felix, să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler, poți să-mi faci rău. Cu alt prilej, insinuația fu adâncită într-un fel care înspăi-mîntă pe Felix. - Situația noastră e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-are, apoi că n-a mai rămas nimic din venitul anului în curs, în sfârșit, că venitul e mai mic decât ar fi trebuit și că nu știe cum are s-o scoată. De ce nu dai lecții particulare, ca să cîștigi? insinuă el confidențial. Îți faci treburile și-mi dai și mie pentru îmbunătățirea pensiunii. Felix nu îndrăzni să obiecteze nimic și nici după aceea nu crezu că se cade să întrebe pe moș Costache câtă era propriu-zis averea lui administrată. Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
A doua zi se întorceau la București. VII Când, pe toamnă târziu, Felix, acum student în anul întîi la Medicină, se găsi întîmplător în casa Aglaei, Aurica nu uită să-l atragă în punctul ei de vedere. - Nu-mi explic, insinuă ea, cum poți dumneata, un tînărașa de distins și de familie bună, să ieși pe stradă cu o destrăbălată ca Otilia. - Otilia e foarte cuminte! protestă Felix. - Nu știi dumneata toate, se încăpățînă ea. O vede o lume întreagă hîrjonindu-se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache, puțin palid. - Ați avut ceva: aud crepitațiuni. - Domnule doctor, sări Pascalopol, lăsați omul în pace. N-a avut nimic. - Nu aveți din când în când sufocațiuni, palpitații?Moș Costache ezită, indispus. - Am să vă dau un calmant foarte bun, insinuă doctorul! - E vârsta, firește, comentă sinistru Stănică. Examineazăși inima, Vasiliad. - Se-nțelege, se-nțelege. Vasiliad ordonă lui moș Costache să-și oprească respirația și-și puse urechea pe pieptul lui, în vreme ce cu mâna dreaptă îi lua pulsul. - Oarecare oboseală, decretă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vadă dacă nu cumva Costache e pe cale de a se scrânti, de a deveni iresponsabil. Un șnapan de ăsta, care are curajul să intre nepoftit în casa omului și să-l dezbrace, e în stare de orice. Poate să insinueze că a avut impresia că Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu mai poate? Ce s-a întîmplat? - Zice că vorbește lumea! se dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu vrea să-l mai primească. Se plimbă în lungul și latul odăii. - Dar, omule, implora el pe Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din toate, până ce Aglae îi dădea peste nas: - Lasă și pe bărbat să mănânce, că muncește mai mult.Asta cu frișcă i-am adus-o lui, că lui îi place. Aglae merse cu interesul față de Titi până acolo încît să insinueze că o femeie trebuie să fie asiduă în chestiunile mai intime cu bărbatul, fiindcă altfel acesta devine nervos. Lui Titi îi dădu instrucțiuni limpezi: - Ține-o din scurt, n-o lăsa să se zbenguie cu toata lumea,pe urmă își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a smuls declarația că bătrânul dădea semne de alienație mintală cu mult înainte de facerea testamentului, că bătea servitoarele, gonea fără motiv rudele. Ba au adus și icoanele din casă, fiindcă bătrânul avea multe de tot moștenite de la părinți, și au insinuat că era căzut la mania religioasă și risipea banii cu acatistele. - Ticăloși! spumegă moș Costache. - Au mers până acolo încît au declarat că bătrânul nu știasă scrie. Pricepi, testamentul e olograf! Ei, bine, culmea ghinionului! Deși l-am văzut eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu moș Simion, care e tot bolnav. De acum, cu bătrânii nu te poți aștepta la altceva. Să veniți cu bine, căci vă așteaptă cu dor ai voștri Stănică, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi" Stănică puse pe toți să iscălească. Dinadins insinuase subțire indiferența lui Felix, ca să apropie și mai mult pe Otilia de Pascalopol, și făcuse aluzie la destinul bătrânilor, ca să arunce în sufletul fetei grija de moș Costache. Pe plic scrise: "Domnișoarei Otilia Pascalopol". - N-are să se supere? întrebă Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să nu fie legile omenești la mijloc, pe Lili aș lua-o de nevastă. Să mă prostern înaintea ei, să-i sărut numai vârful piciorului. Ce pieliță fină, ce râs, ce nevinovăție! Și plinuță, colo, bine! Păcat că ești "angajat", insinua Stănică, c-ar fi pentru dumneata o partidă strălucită. Tată-său vrea să dea așa pahar de cristal în mâinile unui tânăr curat la suflet și la trup, cum ești dumneata, de pildă. Are avere, domnule (știu că dumneata ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia mi-e teamă. Dumneata o cunoști: e o fată mândră, independentă. Ea primea oarecare daruri ca de la un prieten vechi al casei, dar mi-ar fi greu s-o umilesc, impunîndu-i-le acum. Pot eu, om în vârstă, să-i insinuez că aș lua-o în căsătorie? Acum, când Otilia ar fi singură, ar fi o dureroasă, o penibilă constrângere. Dumneata ca tânăr ai fi față de ea în altă situație, firește... - Însă și eu, spuse Felix, cu capul în jos, împărtășesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înainte de a dispărea și el, ca persoană, și textul... Eram atât de neconsolat pe chestia asta, încît mă ustura în cot. Polizam destul de șucărit deci, că nu răzbeam să guvernez nici la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am cârpit. Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasupra clăbucului berii, că descoperitorul poeziei perfecte va avea fix numărul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întinse cu scripetele de tortură până la gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund la salut. Băiatul îi mai insinuă un ocol și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]