1,340 matches
-
astăzi credincioșilor săi, ierarhi, preoți și mireni, un apel de suflet și simțire creștinească și românească pentru sprijinirea bisericilor, mănăstirilor și a credincioșilor din Mitropolia autonomă a Basarabiei. După cum cunoașteți, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte la rugămintea insistentă a românilor ortodocși din Republica Moldova În frunte cu Prea Sfințitul Episcop Petru de Bălți, Înconjurat de preoți și monahi, a recunoscut În decembrie 1992 reactivarea vechii Mitropolii a Basarabiei În legătură canonică cu Biserica Mamă - Patriarhia Română. S-a restabilit
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
câine, am îndrăznit să intru în curte, cu bicicleta plasată strategic, cu rol de scut împotriva lui și a privirii posibilor vizitatori. Panicat, m-am așezat pe-o bancă, căutând disperat variante. Salvarea a fost muzeografa care, alerată de lătratul insistent, a ieșit să-l liniștească. Am rugat-o să se apropie și să nu râdă auzindu-mi pățania. Îi sunt recunoscător și acum fiindcă a adus un ac și ață, datorită cărora mi- am putut continua drumul. Nu înainte de a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
revoltat Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI DUMNEZEU A MURIT ÎN BĂRĂGAN Confesiunile unui ortodox revoltat EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Textul cuprins în această carte nar fi văzut niciodată lumina tiparului fără îndemnul insistent și ajutorul constant și neprecupețit al soției mele Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius cărora le mulțumesc pe această cale, asigurândui de toată dragostea mea. Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
găsit pe panourile dimprejurul unor șantiere numele lui Rudolf Denk. Truda poetului nu are monedă de schimb A.B.Suntem la început de iarnă aproape de sfârșitul anului 2011. Cum a fost acest an? Bravo lui 2011! A fost un an insistent și nu s-a lăsat până nu am dus la capăt cel puțin un proiect vechi, foarte vechi, al "Testamentului din strada Nisipuri", deja publicat de două ori, dar neterminat. Dacă stau și privesc bine în urmă, prea mult în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se găsește la Slatina, la doamna Maria. O copie am adus-o colectivității din Arad. Noaptea am petrecut-o la un ceai în trei, completând cu povești noi sumarul celor din ajun. Nu ne mai săturam de noi înșine, doar insistentul și convingătorul Moș Ene ne-a decis să mergem în așternuturi și să i ne abandonăm. A doua zi - puja. Fetele, adică Dana și Carmen, au adus cumpărăturile pentru amrut, iar noi am organizat sufrageria pentru eveniment: aerisire, curățenie, pavoazare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
având mai mult sau mai puțin valoare «politic-statală» (...). șAm participatț la o întâlnire germano-suedeză a studenților din Kiel, dar caracterul unilateral și coruptiv șs.m.ț al organizațiilor este într-atât de vădit, încât cu inima rănită am spus «nu» insistentelor invitații ale prietenilor lui Höfler.”2 Dar ne aflăm abia în vara anului 1936. Pentru Eliade, a doua vară petrecută în Germania (Berlin, München, Hamburg, Nürnberg), o vară mai puțin presată de urgențele documentării pentru teza de doctorat, deja publicată
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca acasă, cu „tanti Apostolescu“, cum o striga, care nu venea doar să-i ceară chiria, ci avea grijă de el de parcă i-ar fi fost propriul copil, atât de drag îi era tânărul interpret. Îl scăpa de admi- ratoarele insistente când era cazul, dacă știa că are pe alta în pat sau are nevoie să doarmă. Îi aranja nu de puține ori programul, notându-și ce întâlniri are și având grijă să ajungă la cele importante. Îi făcea uneori și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să adormi la nesfârșit. Sânii, ca două perne, cusute în vârf cu ciocolată. Sfârcurile i se întă- riseră, excitate și rușinate de privirea atât de insistentă a lui Cristi, cum niciun bărbat nu se uitase la ele vreodată. De parcă fiecare centimetru al ei ar fi avut un zeu. Deodată s-au privit ochi în ochi. Și le era teamă. Fiecăruia de celălalt și mai ales fiecăruia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost! -, dar, cumva, și valoarea. Risc aproape să Împart cu Petru Dumitriu dubla sa nereușită și, deși unele instituții ca și unele spirite Îmi arată o anume considerație, „silueta” mea În câmpul, În peisajul literaturii contemporane suferă de o ambiguitate insistentă, aș zice. Împart, de altfel, cu unii colegi această „ambiguitate a valorizării”, de parcă noi, cei care „Înainte” eram priviți, fără dubiu, ca autori de „prima mână” - „Înainte” Înseamnă Înainte de ’89! -, am fi fost cumva „declasați”. E vorba de nume precum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
timp de vreo cincisprezece ani, decretată „proastă, plicticoasă, ne-vandabilă!”. Moara de zvonuri care funcționa formidabil, mai ales În deceniile dictaturii, ca una dintre puținele forme de Împotrivire la ucazurile absurde și anti-valorice ale stăpînirii, uneori În forme satirice, invocarea insistentă a lui Caragiale sau seria de bancuri cu Bulă - noi, vai, nu am fost capabili nici de o Împotrivire organizată, precum Polonezii sau Ungurii sau cei din R.D.G., și, după cum se știe, nici capabili de a crea o literatură clandestină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost-comunistă: și anume faptul că la noi acest lucru a provocat enorme valuri de proteste În sine - adică fără legătură directă cu valoarea și intențiile persoanelor În cauză! -, ca și agitații tumultuoase și adeseori sterile contra „revenirii comuniștilor”! O naivitate insistentă și foarte răspândită mai ales În lumea intelectuală; „comunismul” era evident că nu putea reveni În țările din Est, revoluția avusese loc cu adevărat - adică răsturnarea instituțiilor și a persoanelor cu ideologia lor cu tot! -, dar această luptă sterilă, exacerbată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era evident că nu putea reveni În țările din Est, revoluția avusese loc cu adevărat - adică răsturnarea instituțiilor și a persoanelor cu ideologia lor cu tot! -, dar această luptă sterilă, exacerbată, a făcut mult rău, a creat, ca și zvonurile insistente, grosolane, false probleme și a Întârziat apreciabil Înscrierea instituțiilor noastre În normalitatea democratică și eficientă. La nici două săptămâni după ce m-am Întors de la Paris, pe 15 martie 1990, am fost chemat la palatul Victoria de președintele Ion Iliescu, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar și În reunita Germanie, foștii activiști din eșalonul doi sau de tineret comunist, dacă nu sunt la cârma țării, conduc, oricum, partide influente În parlamentele țărilor lor. Azi, o vedem foarte bine - sau, mă rog, eu trag această concluzie! -, insistenta „luptă anti-comunistă” și insistența ei În mass-media, dar și În cercurile largi intelectuale, a avut un dublu scop: acela de a „fractura”, cum am mai spus, unitatea lumii literare și științifice și, doi, de a propulsa, dacă nu la putere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi nume pe frontispiciul unei literaturi naționale e un fapt firesc care ține de istorie și de mișcarea gustului și a mentalităților, dar vehemența cu care s-a făcut acest lucru la noi, amestecul insidios de cultură și politică, marginalizarea insistentă, uneori brutală, a unor nume mari - da, mari! - intrate decenii la rând În conștiința publicului românesc nu numai ca „mari creatori”, dar și ca puncte de sprijin În salvgardarea memoriei și a reflexelor naționale, a fost chiar mai mult decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îl citește În ochii prudenți și sceptici ai celor din jur - nu trebuie să se apropie de aceste idealuri, de aceste „munci herculeene” care sunt cariera și viața unui real artist aproape În orice vremuri ale istoriei umanității. Nebunia, sărăcia insistentă, bolile (profesionale!Ă, ridicolul și singurătatea sunt companionii săi de existență oriunde și În orice sistem. Și și le va Învinge doar - așa cred eu! - dacă va crede inflexibil În capacitatea omului de a „da un alt chip Posibilului”, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
populației cum o făcuse Iliescu, de exemplu! - să acceadă la cea mai Înaltă funcție În stat. Între cei doi s-au interpus apoi, firesc, mărunții intriganți ce apar În orice organizație care tinde spre putere și, din „cearta” lor, din insistenta neînțelegere care a domnit Între ei, s-au născut relele majore care și-au pus amprenta pe Întreaga viață a P.N.Ț.-ului, la putere sau nu! În primul rând „alegerea cadrelor”; și, a devenit evident pentru multă lume, iar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și după modelul Apusului. Adrian Păunescu și alții declară și par a fi convinși că „Ceaușescu a fost un mare patriot român!”. Cum poți fi un conducător patriot și În același timp să intri Într-o luptă acerbă, brutală și insistentă, contra tocmai a acelor valori care au constituit baza de existență și de formare a României moderne, și adeseori, chiar și Înainte, eu le-am numit cele trei instituții istorice: Biserica, Țăranul, văzut ca „instituție”, și Cultura?!Ă Nu, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mulți colegi și, de altfel, și cetățeni diverși din diverse straturi ale populației au fost Înclinați să dea curs acestui „zvon insistent” și care purta „marca realității”, nu-i așa! Ce este un nebun? Cineva care, statistic vorbind, are o insistentă gesticulație ne-conformă cu cea a „majorității”, cei care nu numai că desfid „simțul practic”, dar și normele de comunicare și de reacție. Atunci, În ’72-’73, mi s-a „oferit”, ca să zic așa, varianta de a fi „nițel nebun
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora utopice, dacă nu nebunii, psihoze de-a dreptul, iar geniu aș putea numi acea forță subterană, irațională, care Îl face pe acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte tot ce ține de destinul unui Înaintemergător: sărăcia, neînțelegerea agresivă, adeseori, singurătatea, ridicolul, renunțarea la tot ceea ce face plăcerea sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum o spune curajosul Nietzsche (care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se adauge și latura numită „dionisiacă”. Dimensiune care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita, dureroasa și totuși fericita mea copilărie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o formă a „stuporii poetice” dacă pot s-o numesc astfel, acea bucurie Încă „gângavă”, dar insistentă a copiilor retardați, a marilor poeți sau a sfinților, cei care mulțumesc forțelor invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără a le Înțelege prea bine pe toate sau rostul lor. „Natura este posibilă datorită intelectului nostru” sună
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
distanța enormă care le despărțea de cele occidentale, În reflexe, limbaj și mai ales Într-o anume falsă și trivială relaxare față de tot ce este intim. Reclamele, sarcastice și nu rareori grosolane, scontând pe efectele cele mai simpliste și extrem de insistente, apariția unor noi corifei sau vedete - mai ales din lumea sportului „cu balonul rotund” sau a modei -, excentrizarea, aproape marginalizarea artei, literaturii, un val al așa-zișilor „tineri”, dar nu știu de ce Îmi par toți acești „tineri” locvace și suspect
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cuvântul inteligență vine de la inteligere! - superioare nu numai a regulilor și normelor societății, dar și ale omului, ale „omului statistic”, mai ales, capacitatea de a face o medie a Înclinărilor, limitelor și aspirațiilor sale. Într-adevăr, prostia, prostia majoră și insistentă a intelectualului zilelor noastre, Român sau european, este de a-l disprețui pe cel care a obținut puterea - financiarul și, mai ales, omul politic. Într-atât Încât se poate spune că marea enigmă a vremurilor noastre, a secolului trecut, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea, chiar și sensul cu fiecare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]