2,033 matches
-
fizice, care depășesc rezistența organismului și la temperatura prea ridicată a mediului exterior. Mirosul neplăcut se îndepărtează prin spălare și prin dozarea efortului la care este supus organismul, menținându-l sub limita admisibilă. Amestecul dintre mirosul neplăcut și parfum este insuportabil. Împiedicarea transpirației dăunează sănătății, întrucât deșeurile se acumulează în corp și provoacă îmbolnăvirea. Utilizarea fardurilor pentru machiaj, nu lasă pielea să respire. O parte de farduri sunt absorbite de piele. Cu timpul pielea îmbătrânește și se ridează. Frumusețea chipului este
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
devină faimosul „drept la diferență” este doar o altă fantasmă occidentală : „aceștia [popoarele colonizate, n.n.] se tem ca, sub masca unei viziuni antropologice a istoriei umane, să nu se promoveze ca diversitate dezirabilă ceea ce lor le apare ca o inegalitate insuportabilă”. Ceea ce își doreau era să devină subiecți, autorii propriilor lor acțiuni, și nu să rămînă un obiect al diferenței printre alte asemenea obiecte, considerate de data aceasta ca egale în demnitate. În alt context, James Ferguson atrăgea atenția, mai tîrziu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o indignare cu rost : „vă doresc tuturor, fiecăruia dintre voi, să aveți un motiv de indignare. Este un lucru prețios”. „Motivele de indignare pot părea astăzi mai puțin clare într-o lume complexă”, precizează Hessel. „Dar în lume există lucruri insuportabile. Pentru a le vedea, trebuie să privești atent, să cauți. Le spun tinerilor : «Căutați un pic, veți găsi»”, adaugă el, avertizîndu-i de pericolul, universal și el, al indiferenței - adevăratul antonim al indignării. în umbra uriașului său succes, i s-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se dezvoltă prin tegument, interesând țesuturile de legătură (conjunctiv), cartilagiul și osul, până se ajunge la o arie extinsă de distrucție, care poate interesa chiar cavitatea craniană. Durerea devine atunci severă și constantă. Atunci când nervi senzoriali sunt interesați, durerea devine insuportabilă. Pacientul poate deceda prin hemoragie, meningită sau cașecsie neoplazică [58]. Carcinoamele bazocelulare debutează într-o manieră asemănătoare, eventual sub forma ulcusului rodens, cu margini proeminente și baza indurată. Poate eroda țesuturile înconjuratoare asemănător carcinomului spinocelular, dar mult mai lent. Biopsia
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
discuții împreună. Acum vreo cinci-șase luni, prin februarie, fiind în ziua metodică, am dat o raită prin oraș. Tocmai ieșisem de la librăria Sadoveanu și treceam pe lângă Ciclop, când m-a fulgerat brusc în stomac o flacără violetă, o emoție nostalgică, insuportabilă. Privisem în treacăt mica vitrină cu brichete de toate felurile și trese militare de plastic, aflată în dreapta intrării mirosind a gudron a Ciclopului. Acea emoție copleșitoare îmi fusese provocată de vederea uneia dintre brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
smulge cu voluptate sprâncenele. Fiecare pișcătură dureroasă îi producea o bucurie nostalgică. Piguli la ele jumătate de oră și nu se lăsă până nu obținu (din coadă de câine, își zise) două arcuri perfecte, subțiri, care dădeau feței masculine tristețea insuportabilă a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat sau măcar aburit nițel resortul amintirii. (Mi-e frică. Acum câteva clipe stăteam pe canapea privind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
glumi cu mine, răspundeam invariabil: "Lasă-mă-n pace!" Sau, pur și simplu plecam, îi întorceam spatele. Lucrul cel mai rușinos posibil mi se părea să-și închipuie cineva despre mine că m-aș fi îndrăgostit. Era un gând absolut insuportabil. Rămăsesem încă un copil destul de frumos. Fetele din clasa mea făcuseră un clasament al băieților în ordinea frumuseții lor, într-o oră liberă, iar apoi îl rupseseră în sute de bucățele. Dar câțiva băieți au adunat de la coș toate bucățile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le înalțe. De acasă știam că e rușine să atingi astfel de subiecte, iar acum o femeie serioasă ne vorbea, de la catedră, chiar despre "astfel de subiecte", ceea ce ne surpa interior, făcea ca rușinea noastră să crească până la acea tensiune insuportabilă de unde începe un anume râs. La lecția respectivă fuseseră scoși trei elevi printre care și Lili, care nu se omora învățînd, dar nici nu neglija cu totul școala. Ceilalți doi nu au vrut, pur și simplu, să scoată o vorbă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-mi amintesc, nici nu are sens, căci de-atunci a devenit absurd să mai vorbești despre timp) s-a întîmplat totul. Gîndindu-mă acum, intens, îmi dau seama că de dimineață, de când m-a trezit un soare de-a dreptul insuportabil, ceva nu era în regulă. Mama spălase perdelele și draperiile de la geamul triplu, panoramic, al camerei mele, care era străbătută acum în toate direcțiile de razele apoase, luminoase ca o apoteoză, ale răsăritului. Nici n-am putut deschide ochii în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
săgetare în inimă. Am avut pentru prima dată sentimentul că totul, totul avea în curând, să se termine, că vremurile bune trecuseră pentru totdeauna. Tristețea nu mă mai părăsea. Când eram singură, după-amiază, ea se intensifica, devenea acută și dulce, insuportabilă. Mă învîrteam atunci prin grădina pustie, rupeam cîte-o roșie și mușcam din ea sau îmbrățișam trunchiul cireșului amar, gîndindu-mă la Ester. Mergeam pe poteca îngustă dintre straturile de legume, ajungeam la camion și suiam în cabina încinsă. Suceam de volan
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mici spre "altar". Celelalte fete, solemne, veneau câte două în urma noastră. Eu eram copleșită, pe măsură ce mergeam, de sentimente mult prea puternice pentru mine, de o suferință și o tristețe pe care nu le înțelegeam, amestecate cu o bucurie neagră, amară, insuportabilă. Știam: curând avea să se termine totul. Curând ,tot ce făcea farmecul acestor zile (acestei lumi) avea să se șteargă de parcă n-ar fi fost niciodată. Brațul Esterei, pe care-l strângeam acum sub al meu, avea să dispară. Marile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără efect. Simți că înnebunește. Ieși repede din mașină, pe care-o uitase cu farurile aprinse, și se învîrti neputincios în jurul ei. După vreun minut de urlet insuportabil, pe la geamuri și balcoane începură să apară cetățeni în pijamale care-i strigau cu toții câte ceva arhitectului, dar din cauza claxonului nu se putură înțelege cu el. Tânărul ar fi vrut să intre în pământ. Deschise capota Daciei și începu să hâțâne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-mă dacă m-ați găsit nebărbierit și odaia așa cum e, deranjată. M-am simțit atât de rău astăzi (și schițai același gest falș, de extenuare, rugîndu-mă în gând să plece odată și să curme o situație care mi se părea insuportabilă). ― Știi, Allan, că m-am hotărât să te invit să locuiești la mine, vorbi inginerul. Soția mea mi-a dat ideea. D-ta nu ești obișnuit cu mâncările acestea de la noi și, dacă va trebui să rămâi în Calcutta, mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care o știa Jenia Isaac. Ciocănesc la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură, tremurând, dar destul de inimoasă. Mă rugă să scriu o listă de cuvinte hindusthane uzuale și să-i prepar o ceașcă de cacao, căci paznicul nu se pricepe. Nu era deloc impresionată de faptul că se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală, de ne-finalitate traumatizantă și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel de atitudini pentru propria lor conduită. Rezultatul acestei autodeterminări dictate din orgoliul de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese și repetări aproape de limita grotescului insuportabil. În locul semenului deschis întru compasiune, cel lovit de suferințele sufletești va întâlni impostura unui bufon ce-și joacă rolul de camarad pe drumurile durerilor înalte. Desigur că acest măscărici deține particularitatea specială că, ajuns în vârful acelui proces auto-sugestiv, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea găsește de cuviință să strige ceva, cu voce ascuțită, insuportabilă, care îți zgârie timpanele. Nu, inutil stai, ea n-are de gând să se oprească, n-are nici măcar gândul să întoarcă înapoi capul ca să te vadă ! Așa că mai bine pornește-o iar în urma ei, altfel vă veți trezi jucând cache-cache
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care el intrase, emoționat ca un îndrăgostit ? Când încă nu ai un trecut sentimental, ci doar un trup tânăr pe care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei. Sau, cel puțin, lui așa i se întâmplase. Fereastra salonașului, permanent deschisă, nu reușea să gonească izul de igrasie al zidurilor vechi, prost întreținute, și mirosurile prea omenești - mâncare, praf, colonie vărsată din belșug ca să acopere restul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cui am rămas aici, să ne sufocăm cu toți mahalagiii, în praful și în fumul grătarelor de mititei, în orașul acesta, de nelocuit vara ? Oh, dacă aș avea un suflet apropiat ca să mă plâng ! Cel puțin de situația ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când se rămâne în tête-à-tête, apoi intervenții grosolane în public, replici care trădează proasta dispoziție și lipsa de curtenie... Să nu mai ții seama de spectatori și să te repezi cu orice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Semnul, totuși, al unei nervozități stăpânite. încă își mai chinuie mintea cu acei stropi de noroi pe o manșetă de pantaloni, umilit de gândul care nu se poate desprinde, provocându-i o insuportabilă suferință fizică în toată făptura, o durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu pot să dorm. De jos, de la camera ei, percep zgomote ferite, ce îmi atestă că totuși situația nu este în regulă, uși se închid, se deschid, neobișnuit pentru această oră. Cum nici nu pot măcar să fumez, așteptarea este insuportabilă. De ce oare, Doamne-Dumnezeule, viața ia atât de ușor această agitație nefirească ? De ce când nu mi-am dorit decât liniște, mi-e dat să trăiesc o asemenea consumare a nervilor ? 27 august 1916 Zilele trecute am fost incapabil a scrie vreun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a Bucureștiului, panica trecând fulgerător, după căderea Turtucaiei, de la Oltenița la capitală ! Ieri se renunțase, dar el încă se resimțea : nu-i deloc ușor în aceste zile să te afli în guvernul care a declarat războiul ! Ca totdeauna, tensiunea mea, insuportabilă, a mai scăzut când m-am văzut silit să ies din mine și să privesc în afară. Jorj era și el într-o stare de nervi cum nu l-am mai văzut în acești treizeci de ani de când ne cunoaștem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe umerii ei, zguduind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tom privi în jur, alergă înainte și înapoi. Se afla pe un imens spațiu plan, în care erau înfipte o serie de uriașe țevi argintii-aurite, ca niște stâlpi. Podeaua de beton se închidea etanș în jurul lor. Țevile degajau o căldură insuportabilă, și Tom se feri să le atingă. Își continuă investigația, așteptându-se să descopere o galerie sau un pod, o arcadă, de pe care să poată privi dedesubt sau de pe care, eventual, să se lase până jos, la stânci, ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]