4,125 matches
-
perioada modernă, în încercarea de a scăpa de sub tutela unei alte științe, a uitat de unitatea ce ar fi trebuit să existe în cunoaștere. Chiar dacă poate fi considerat primul dintre moderni, Bacon nu a uitat că există o unitate a intelectului uman care trebuia copiată și de științe. Pentru el nu există decât o singură știință, filosofia primă, de la care pornesc toate celelalte științe. Istoria și poezia, care în aparență sunt separate de celelalte științe, nu reprezintă decât ajutoare date filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de ajutoare, și anume: pentru simțuri, pentru memorie și pentru spirit sau rațiune"69. Cele trei părți sunt: întocmirea unei istorii naturale și experimentale; întocmirea de tabele sau grupări de cazuri pentru a ajuta memoria și a le avea înaintea intelectului în ordinea cuvenită; folosirea legitimei inducții. Prima parte alcătuiește Of the Profience and Advancement of Learning Divine and Human (ulterior De Dignitate et Augmentis scientiorum), celelalte două trebuiau prezentate în Noul Organon. Pentru a-și explica metoda, Bacon alege un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
însușirile prerogative", "limitele cercetării", "deducția pentru practică", "pregătirile pentru cercetare" și "scara crescândă și descrescândă a propozițiilor". Bacon nu a reușit să prezinte decât cazurile prerogative, Noul Organon rămânând neterminat. Cazurile prerogative, douăzeci și șapte la număr, sunt ajutoare date intelectului în cercetarea naturii. Sunt cazuri excepționale, diferite de cazurile comune prezentate în tabele. Ele țin fie de partea instructivă, fie de cea operativă a metodei. Printre cele ce țin de partea instructivă sunt cele care ajută simțurile și cele care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cercetarea naturii. Sunt cazuri excepționale, diferite de cazurile comune prezentate în tabele. Ele țin fie de partea instructivă, fie de cea operativă a metodei. Printre cele ce țin de partea instructivă sunt cele care ajută simțurile și cele care ajută intelectul. Cele care ajută simțurile sunt "cazurile lămpii sau întâia informație"80. Ele sunt cinci la număr: a) cazurile ușii sau ale porții 81: sunt, în general, instrumente optice pentru depărtare (telescopul lui Galilei) sau pentru a mări obiectele ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cazurile disecante sau deșteptătoare"85 sunt ajutoarele date pentru a putea surprinde finețea naturii. Bacon considera că este foarte important ca experimentele să fie cât mai exacte și să observe natura cât mai în profunzime. Mai sunt cazurile care ajută intelectul, sau relevând mai repede ceea ce exclude forma, ca în cazurile "singuratice", sau îngustând și arătând mai aproape ceea ce afirmă forma, ca în cazurile "strămutate", "izbitoare", de "întovărășire" și "anexate" , sau sprijinind intelectul și ducându-l la genuri și la însușirile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mai în profunzime. Mai sunt cazurile care ajută intelectul, sau relevând mai repede ceea ce exclude forma, ca în cazurile "singuratice", sau îngustând și arătând mai aproape ceea ce afirmă forma, ca în cazurile "strămutate", "izbitoare", de "întovărășire" și "anexate" , sau sprijinind intelectul și ducându-l la genuri și la însușirile comune, și anume sau imediat, ca în cazurile "ascunse", "singulare" și "de alianță" , sau pe treapta cea mai apropiată, ca în cazurile "constitutive"; sau în cele de mai jos, ca în cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
însușirile comune, și anume sau imediat, ca în cazurile "ascunse", "singulare" și "de alianță" , sau pe treapta cea mai apropiată, ca în cazurile "constitutive"; sau în cele de mai jos, ca în cazurile "de conformitate", sau punând pe drum drept intelectul care o ia razna din obicei, cum sunt cazurile "deviante", sau conducându-l la marea formă sau lucrare a universului, ca în cazurile "limitante", sau păzindu-se de forme și de cauze false, ca în cazurile "cruciale" și "de divorț
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dacă noi socoteam că această țară e o țară de vrăjitori (...)"125. Noul mod de a face știință este descris în Noul Organon. Aceasta nu este o carte oarecare, ci una ce descrie drumul pe care trebuie să-l parcurgă intelectul pentru ca omul să pătrundă în lumea științei. Denumirea de Novum Organum nu este numai în contradicție cu Organon-ul aristotelic, ci reprezintă titlul cu care putea fi numita o carte de căpătâi pentru omenire. La fel a fost intitulată, în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Dumnezeu ca suport a întregii creații ulterioare. Legătura cauză - efect între lucruri. 44 Apariția soarelui, a lunii și a stelelor luminători ai zilei și ai nopții. Identificarea surselor adevărului și a erorii. Adevărul se realizează ce urmare a raportului dintre intelect (Soare) și voință (luminătorii nopții). În funcție de modalitatea de poziționare a celor două forme specific umane este determinată apariția erorii și a adevărului. 55 Apariția animalelor acvatice și a păsărilor; împărțirea lor pe specii. Acceptarea lucrurilor inteligibile și a celor existente
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unei cunoștințe: "eroarea nu e doar o negație, ci o privație, adică lipsa unei cunoștințe anumite ce ar trebui, într-o privință să se afle în mine"168. Dar după cum am observat deja eroarea nu aparține facultății de a cunoaște: intelectul. Atunci căutările sunt focalizate în alte direcții. O altă facultate care mai poate intra în jocul cunoașterii este voința, care se manifestă ca "facultatea de alegere, ori libertatea arbitrului"169. Nici prin cea de-a doua facultate ce intervine nu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vroi, pe care o am de la Dumnezeu, nu este, privită în sine, pricina greșelilor mele, de vreme ce e cât se poate de întinsă și în felul ei desăvârșită"171. Voința nu poate reprezenta cauza erorii din aceleași motive pentru care nici intelectul nu poate fi sursă a erorilor: Dumnezeu nu poate fi creatorul a ceva ce poate determina eroarea. Spre deosebire de intelect care este limitat voința este nelimitată și de aceea este și mai dificil de a fi considerată sursă a erorii. Nici una
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
poate de întinsă și în felul ei desăvârșită"171. Voința nu poate reprezenta cauza erorii din aceleași motive pentru care nici intelectul nu poate fi sursă a erorilor: Dumnezeu nu poate fi creatorul a ceva ce poate determina eroarea. Spre deosebire de intelect care este limitat voința este nelimitată și de aceea este și mai dificil de a fi considerată sursă a erorii. Nici una dintre cele două forme ale certitudinii nu reprezintă surse ale erorii, aceasta neaparținându-i nici lui Dumnezeu și nici
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
soluția teologică: eroarea îi aparține omului în urma căderii. Ea nu aparține nici omului, nici lui Dumnezeu, ci unor facultăți specifice omului. Apariția erorii și adevărului în universul cartezian este descrisă aproape astronomic, ele fiind date de raportul care există între intelect (Soare) și voință (Lună). După cum am văzut când intelectul lucrează singur, fără a fi depășit de voință, suntem sub lumina adevărului. Chiar când voința este privită în mod separat nu putem avea eroare (aceasta este luminătorul de noapte). Totuși când
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu aparține nici omului, nici lui Dumnezeu, ci unor facultăți specifice omului. Apariția erorii și adevărului în universul cartezian este descrisă aproape astronomic, ele fiind date de raportul care există între intelect (Soare) și voință (Lună). După cum am văzut când intelectul lucrează singur, fără a fi depășit de voință, suntem sub lumina adevărului. Chiar când voința este privită în mod separat nu putem avea eroare (aceasta este luminătorul de noapte). Totuși când raportul este invers, iar voința depășește intelectul ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
văzut când intelectul lucrează singur, fără a fi depășit de voință, suntem sub lumina adevărului. Chiar când voința este privită în mod separat nu putem avea eroare (aceasta este luminătorul de noapte). Totuși când raportul este invers, iar voința depășește intelectul ne aflăm sub întunericul erorii. Acest raport este cel ce se stabilește când, cât și cum putem cunoaște. Raportul pozitiv dintre ceea ce dorim să cunoaștem și ceea ce putem cunoaște duce la menținerea noastră în sfera adevărului. Apare aici o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și distinctă" a realității, vor duce la adevăr, restul elementelor intrând în zona erorii. Prin meditația a patra au fost introduse în creație două noi elemente, două facultăți prin care trebuie să trecem cunoștințele pentru a separa adevărul de eroare: intelectul și voința. Ele aparțin cogito-ului ca forme separate, și sunt proiecții ale divinității. De aceea ele nu pot fi singure suportul erorii, ci doar raportul dintre cele două pot să ducă la eroare. 3.6.5. Meditația a cincea. Redescoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care au zguduit lumea, Editura Moldova, Iași, 1995. *** The Declaration of Independence. *** The Oxford English Dictionary, Oxford University Press, 1961. Adămuț, Anton I., Literatură și filosofie creștină, Editura Fides, Iași, 1997. Albert cel Mare, "Despre cincisprezece probleme", în Despre unitatea intelectului, Editura IRI, București, 2000. Anselm din Cantebury, Proslogion, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. Antohi, Sorin, Utopica, Editura Științifică, București, 1991. Aries, Phillippe, Duby, Georges, (coord.), Istoria vieții private, Editura Meridiane, București, 1994. Aristotel, "Categoriile", în Organon, vol. I, Editura Iri, București
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
frontiere, Editura Fundația Culturală Română, București, 2002. Tatakis, Basile, Filosofia bizantină, Editura Nemira, 2010. Todoran, Ioan, Cât mai aproape de stele, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977. Tomas D'Aquino, De magistro-disertații despre adevăr, Editura Humanitas, București 1994. Tomas d'Aquino, Despre unitatea intelectului împotriva averroiștilor, Editura Decalog, Satu Mare, 1997. Toro, T., Fizică modernă și filosofie, Editura Facla, Timișoara, 1973. Trevelyan, G. M., Istoria ilustrată a Angliei, Editura Științifică, București, 1975. Trousson, Raymond, Voyages aux pays de nulle part. Histoire litteraire de la pensee utopique
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Imagini ale științei, Editura Academiei Române, București, 1994, pp. 7-8. 19 Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 1990, p. 102. 20 Când folosim termenul percepție nu ne referim la percepția ca mecanism senzorio-percpetiv, ci mai degrabă la interacțiunea dintre intelect, percepție și mediu, ce creează imaginea despre lume. Astfel cunoașterea ideilor în concepția lui Platon este tot o modalitate de a percepe lumea. 21 Karl Popper, Obiectiv vs. subiectiv în cunoaștere, în "Filosofie socială și filosofia științei", Editura Trei, București
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
București, 2002, p. 25. 120 Ioan Damaschinul, op. cit., p. 72. 121 Ibidem, p. 72. 122 Ibidem, p. 72. 123 Ibidem, p. 76. 124 Bonaventura, Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 26. 125 Thomas d'Aquino, Despre unitatea intelectului împotriva averroiștilor, Editura Decalog, Satu Mare, 1997. 126 Ibidem, p. 22. 127 Etienne Gilson, La philosophie au Moyen Age, tome II, Payot & Cie, Paris, 1922, p. 39; "Averroes n'avait pas hésité à adopter une position beaucoup plus franche. Il pensait
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
est celle qu'atteignent la philosophie et la raison. Sans doute la religion révélée possède ; elle aussi son degré de vérité; mais c'est un degré nettement inférieur et subordonné". 128 Albert cel Mare, "Despre cincisprezece probleme", în Despre unitatea intelectului, Editura IRI, București, 2000, pp. 94-139. 129 Boethius, Despre mângâierile filosofiei, apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. I, Editura Minerva, București, 1984, p. 109. 130 Ibidem, p. 111. 131 Ibidem, p. 110. 132 Ioan Scotus
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca o coerență, ca o forță mintală care implementează scheme cognitive membrilor, fie ei public de adepți, fie ascultători sau cititori. Cuvântul „mantra” semnifică aici „salvarea” și „protejarea” activității cognitive, adică „antrenarea” minții pe un făgaș dorit; mai exact, controlul intelectului sau sugestia autocontrolului (dar Într-o direcție indusă). Cum puterea situațională, ne amintește Zimbardo, emană din „puterea sistemică” (ce este dirijată politic), Înțelegem ce importanță au instituțiile de influențare a minților, ce rol poate juca media controlată. Indivizi care se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la fenomenul sociocultural care dă năvală peste noi, prin micul ecran, pe stradă, În sălile universității, Încep să acord credit teoriei pe care o credeam Închisă. Suntem Învăluiți de o „cultură” agresivă, simplificatoare, redusă la câțiva stimuli expresivi, care Înhață intelectul și-i dă forma sa; „transplantând” discursul unor „modelatori” care se exprimau prin interjecții, formule argotice, uneori și prin propoziții simple. Marx a fost un bun observator, discursul cultural esențializat se găsește În fiecare individ supus influenței modelelor sociale. Mi-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
educative” de dirijare a conștiinței publice, de influențare a mijloacelor de formare și de elaborare a schemelor cognitive, pentru ca „beneficiarii” sistemului să Încerce un sentiment colectiv de satisfacție și Împlinire. Adesea, aceste mijloace sunt conjugate, urmărindu-se ca finalitate Încarcerarea intelectului În scheme de decodare a informației și de elaborare a proiectelor de viață. La Început a fost lupta de clasă. Aceasta nu a avut numai rolul de a realoca resursele, de a decide posesia mijloacelor, a Însemnat și o operație
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la performanțe intelectuale, dar toate aceste câștiguri se pot Întoarce Împotriva rațiunii dacă nu sunt dublate de un conținut moral și de o organizare a conținutului emotiv al ființei. O lumină nouă trebuie să conducă la reconstituirea principiilor educației: evoluția intelectului nu se poate desprinde de evoluția omului total, educația „trebuie să cuprindă viața integrală a individului”, școala, dar și viața extrașcolară unde copilul Învață să-și stăpânească impulsurile. Și dă exemplul colegiilor englezești, unde tinerii „Învață” relațiile umane și atitudinile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]