4,226 matches
-
Agârbiceanu (1982). O propensiune mai nouă este încercarea de recuperare a unor valori de prim rang ale culturii din Transilvania (Timotei Cipariu. Ipostazele enciclopedistului, 1993), de integrare a culturii române în mișcarea literară europeană (Convergențe europene, 1995), de studiere a interferențelor (Apropieri literare și culturale româno-maghiare, 1998) și de scrutare critică a valorilor exilului românesc (Reîntoarcerea la Ithaca, 1998). În plină epocă totalitaristă P. a colaborat la volumul Le Siècle des Lumières et la Bible (Paris, 1986) cu studiul La Bible
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Tectonica genurilor literare, București, 1980, ed. București, 2003; Octavian Goga între colectivitate și solitudine, Cluj-Napoca, 1981; Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu, București, 1982; Timotei Cipariu. Ipostazele ale enciclopedistului, București, 1993-1994; Estuar, Cluj-Napoca, 1995; Convergențe europene, Oradea, 1995; Aspecte și interferențe iluministe, Timișoara, 1997; Apropieri literare și culturale româno-maghiare, Cluj- Napoca, 1998; Reîntoarcerea la Ithaca, București, 1998; Mihai Eminescu. Contextul receptării, Reșița, 1999; Homo militans, Cluj-Napoca, 2000; Mihai Eminescu în Transilvania (1866-1918). Bibliografie, Cluj-Napoca, 2000; Figuri universitare clujene, Cluj-Napoca, 2000; Presa
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
dă cu banu-n sus/e pajură sau chipul meu bălai apus?” - noaptea mea e mai mult zi). Adesea, efectul textului poetic este susținut vizual prin desenele realizate de Florin Preda-Dochinoiu, fratele autorului, cartea în sine căpătând statutul unui proiect al interferențelor artistice. O varietate compozițională se reunește în cadrul volumului Tablou cu îngeri păzitori (2000), unde P. alătură portrete de scriitori (Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Florin Mugur, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Emil Brumaru ș.a.), construite în stilul unor naiv-patetice, plurimetaforizate poeme în
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
în acest scop competențele istorice, filologice și exegetice. Aceste trăsături se concretizează îndeosebi în lucrarea Petru Maior - un ctitor de conștiințe, care se încadrează în tradiția canonică a studiului monografic, desfășurându-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o bază documentară solidă, lucrarea corectează o serie de erori biografice, reconstituie atmosfera ideologică a perioadei iluministe și oferă un portret coerent și plauzibil al cărturarului ardelean. P. nu se rezumă la factologia seacă, întrucât, pe lângă
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
Victor Ion Popa, Cella Delavrancea, Ion Minulescu, Mateiu I. Caragiale, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu ș.a. Demersul critic al lui R. se împlinește într-o largă viziune asupra fenomenului cultural și istoric românesc, încadrat în cel universal, ca în Interferențe spirituale (1970). Principiul metamorfozelor și al interdependenței între diferitele domenii ale culturii îi structurează mai toate studiile, eseurile și articolele. Concomitent, a elaborat mai multe ediții critice (în special din opera lui N. Iorga, majoritatea realizate în colaborare cu Sanda
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
ale literaturii și istoriografiei naționale și străine și asupra unor epoci ale culturii românești. SCRIERI: George Mihail Zamfirescu, București, 1958; Alexandru Vlahuță și epoca sa, București, 1965; Noi și cei dinaintea noastră, București, 1966; Călător pe două continente, București, 1970; Interferențe spirituale, București, 1970; Pe drumurile tradiției, Cluj, 1973; Interpretări și înțelesuri, Iași, 1975; Cultură și istorie, I-III, București, 1979-1989; Tărâmul unde nu ajungi niciodată, București, 1982; Memoria și fețele timpului, București, 1983; Scriitori dintre cele două războaie mondiale, București
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
Ion Biberi, Eseuri și foiletoane critice, București, 1982, 150; Marcea, Concordanțe, 304-307; Adam, Planetariu, 148-151; Silvestru, Un deceniu, 269-281; Stănescu, Jurnal, II, 181-190, III, 130-133; Iorgulescu, Prezent, 271-276; Florin Faifer, Rigoarea lecturii, „Dialog”, 1986, 114; Dimisianu, Subiecte, 189-193; Florin Faifer, Interferențe - cultură și istorie, CRC, 1989, 45; Ion Zamfirescu, „Mărturisirile” lui C. Rădulescu-Motru, JL, 1991, 7-8; Z. Ornea, Iorga, Nae Ionescu, Eliade, RL, 1993, 34; Teodor Vârgolici, Coordonate ale personalității lui N. Iorga, ALA, 1995, 260; Constantin Novac, Valeriu Râpeanu - 70
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
și filosofice în literatura română veche, Craiova, 1987; Povestiri despre Mihai Viteazul, Craiova, 1991; Pasărea măiastră (Viața Mariei Tănase), Craiova, 1993; Vlad Țepeș Dracula, Craiova, 1994; Vocația spiritualității, Craiova, 1995; Civilizația cărții, Craiova, 1996; Bisericile Craiovei (în colaborare), Craiova, 1998; Interferențe spirituale, Craiova, 2002. Antologii: Eminescu împotriva socialismului, Craiova, 1991; Mihai Eminescu-Veronica Micle, Corespondență, Craiova, 1992; Eminescu și cugetarea sacră, Craiova, 1994; Cărți românești vechi. Predoslovii, Craiova, 1994; Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni, Craiova, 1995; Stihuri la stema țării, Craiova, 1995
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
sunt excerptate generos din literatura modernă și contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic, P. explorează precumpănitor literatura universală în interferență implicită sau declarată cu metodologia literaturii comparate, a teoriei literaturii și a istoriei culturii. Studiile care alcătuiesc volumul Din luminile veacului (1967) încearcă să analizeze cât mai adecvat scrieri românești și străine (ale lui Marcel Proust, ale Virginiei Woolf) spre
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
consistență în versurile din volumele Cabinetul doctorului Apollon (1984), Tihna scoicilor (1985), Căruța cu nebuni (1992), cât și în cartea de eseuri Dorință și sinapsă (1992), pe care autorul o numește, în antologia Profetul la marginea imperiilor (2000), studiu de interferență. Alt segment al liricii lui este reprezentat de volumele Astrul cojilor de ou (1982), tripticul Falii (1983-2000), Vrăjitorii marelui vid (1997) și de Legenda (1998). Aici textele joacă rolul unor nuclee care, deși sunt marcate prin titluri, alcătuiesc poeme ample
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
culturale româno-polone”, RSE, 1977, 4; Ladislau Gyemant, „Confluențe culturale româno-polone”, AIX, t. XX, 1977;Leon Volovici, „Confluențe culturale româno-polone”, CREL, 1978, 1; Ulici, Prima verba, II, 213-214; Danuta Bienkowska, Niewieda˛ samych siebie zuboz.amy, „Literatura” (Varșovia), 1979, 28 august; Velea, Interferențe, 226-230; Velea, Universaliști, 269-277; Stan Velea, Revitalizarea eseului, „Crai nou”, 2003, 3494. St.V.
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura latină -, abordându-se totodată chestiuni cu privire la interferențe și paralelisme culturale și ideologice, preluarea modelelor și asimilarea lor, circulația miturilor și simbolurilor, a temelor și motivelor, însușirea meșteșugului literar etc. O inițiativă meritorie s-a dovedit și realizarea dicționarului Scriitori greci și latini (1978), coordonat împreună cu N. I. Barbu
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Imre, Liviu Rebreanu și Móricz Zsigmond, Ion Budai-Deleanu și Arany János etc. Colaborează la revistele „Acta Linguistica”, „Filológiay közlöny”, „Foaia noastră”, „Helikon”, „Irodalomtörténeti közlemények”, „Kortárs”, „Nagyvilág”. Depășind stadiul comparatismului de prim palier, P. s-a străduit să scoată la iveală interferențele filosofice și ideatice care apar între cele două literaturi și, în general, între literaturile est-europene, ca efect al dezvoltării lor în condiții socio-culturale foarte apropiate. Dintr-o astfel de perspectivă analizează Țiganiada lui I. Budai-Deleanu și Țiganii de la Nagyida a
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în l993: Daniel Corbu, Alexandru Pintescu și Grigore Scarlat. Publicația, ale cărei subtitluri sunt, succesiv, „Eseistică, poezie, cultură”, „Revistă de poezie”, nu are un articol-program. Rubricile obișnuite sunt „Accente”, „Puncte de vedere”, „Stele fixe”, „Radiografii”, „Biblioteca «Poesis»”, „Confluențe”, „Repere și interferențe”, „Restitutio”, „Galaxii”, „Cronica literară” ș.a. Revista e axată pe publicarea de versuri. Dacă debutanților ori poeților în curs de afirmare le este acordat un spațiu larg, numelor consacrate, precum V. Voiculescu, Radu Gyr, Ben Corlaciu, Leonida Lari, Grigore Vieru ș.a.
POESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288866_a_290195]
-
literatura scrisă (2000) și Perenitatea textului literar (2003). Propunându-și să faciliteze înțelegerea fenomenului de absorbție a valorilor etice și estetice folclorice de literatura de autor, în Reflexe... O. analizează relația dintre folclor și literatura cultă, punctele de contact, sensul interferențelor și al evoluției lor. Cartea este alcătuită dintr-un „un dosar critic” în care sunt selectate opinii ale lui B. Delavrancea, G. Ibrăileanu, G. Călinescu, Ovidiu Papadima, Perpessicius, Romulus Vulcănescu, Mihail Sadoveanu și Tudor Vianu și o antologie de fragmente
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
intuiții sigure, bun gust și rafinament. În demersul său, întotdeauna un discurs îndrăgostit, se conturează lucruri scoase din încatenarea lor temporală și spațială, pentru a fi așezate într-o simultaneitate justificată originar, prin apartenența lor la tărâmul artei. Aflat la interferența mai multor școli literare, scriitorul a fost văzut deseori ca o efigie, ca „personalitatea-tip secolul al XIX-lea” (Vladimir Streinu), tocmai prin conjuncția unor orientări altfel dispuse succesiv și divergent. O. se situează între romantismul civic al generației anterioare
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Interdependența fenomenelor sociale lasă fără răspuns întrebarea dacă particularitățile lor reprezintă caracteristici generale sau caracteristici accidentale, difuzate de la unul la celălalt. Problema interacțiunii. O lege pune în evidență o relație simplă între două sau mai multe fenomene, făcând abstracție de interferențele altor relații. Formularea legilor idealizează situațiile, le purifică de interacțiunile exterioare, accidentale. Ele rețin relațiile „așa cum s-ar întâmpla” dacă alți factori exteriori nu ar interveni. În realitatea fizică, problema interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abstracție de interferențele altor relații. Formularea legilor idealizează situațiile, le purifică de interacțiunile exterioare, accidentale. Ele rețin relațiile „așa cum s-ar întâmpla” dacă alți factori exteriori nu ar interveni. În realitatea fizică, problema interacțiunii nu este de regulă insolvabilă. Multiplele interferențe care pot bloca sau deturna un proces cauzal reprezintă însă o problemă de principiu pentru sociologie. Mai mult ca oriunde, datorită interacțiunii intense, legile în sociologie au o valabilitate tendențială. Din cauza acestor interacțiuni, chiar dacă ipotezele sunt corecte, imaginea empirică poate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relativă în raport cu sistemele care îl integrează ca subsistem, cu propriile sale subsisteme, cu sistemele cu care se învecinează. Starea reală a unui sistem social nu poate fi deci integral dedusă din logica sa internă autonomă. Ea reprezintă rezultanta suprapunerii și interferenței dintre o mulțime de sisteme. Presupoziția autonomiei nu este însă eronată. Ea descrie o tendință reală. În lipsa unor factori perturbatori sau împotriva acestora, orice sistem va tinde să-și promoveze propria sa logică, crescându-și gradul de sistemicitate, de autonomie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale aceluiași fenomen nu vor fi, în consecință,exclusive, ci complementare. O explicație funcțională completă poate fi realizată doar prin cumularea perspectivelor. Modelele funcționale clasice se centrau doar pe analiza interioară a unui sistem (societatea globală, de preferință), ignorând rezultatul interferenței diferitelor sisteme. Religia reprezintă, de exemplu, un fenomen social complex, ale cărui elemente aparțin simultan mai multor sisteme, și este, în consecință, modelată de cerințele funcționale ale acestora. Ea face parte, astfel, din sistemul de cunoaștere, fiind influențată substanțial de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit un subsistem dominant, subordonând logicii sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene sociale complexe, producând patologii cronice ale unor sisteme. Desigur, dominarea nu poate fi decât în mod excepțional completă. Există anumite limite dincolo de care sistemul dominant se poate descompune complet sau eficiența sa scade sub limita
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conform propriilor lor intenții. După cum căuta să demonstreze Raymond Aron, în istorie evenimentele nu au fost dominate de o voință colectivă, orientată spre un scop determinat. Evenimentele nu sunt produsul scopurilor conștiente ale actorilor, ci rezultate ale interacțiunii acestora, ale interferenței dorințelor și pasiunilor (Aron, 1961).Șidacă teologismul este exclus în ceea ce privește desfășurarea istoriei, ne putemîntreba ce forță orientează până la urmă cursul evenimentelor în așa fel încât, în final, condiția umană să fie satisfăcută într-un grad mai ridicat? Cum ar ajunge
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în continuare: - nervozitate sau surescitare, - tendință de a obosi cu ușurință, - dificultăți de concentrare sau lacune de memorie, - iritabilitate, - tensiuni musculare, - tulburări de somn. In sfârșit, stările de neliniște și anxietatea trebuie să fie cauza unei suferințe sau a unei interferențe în modul de viață al pacientului și nu trebuie să fie provocate de o altă tulburare de pe axa I sau de o problemă de sănătate generală. Aspectele epidemiologice și descriptive Aspectele epidemiologice Studiile epidemiologice demonstrează că aproximativ 6% dintre persoane
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienți beneficiază de o remisie a bolii lor. Majoritatea dintre aceștia trăiesc cu simptomele o perioadă mai mare de zece ani înainte de a fi diagnosticați. Este posibil ca timpul necesar recunoașterii unei tulburări de anxietate generalizată să contribuie la agravarea interferenței acesteia cu multe aspecte ale vieții pacienților. Aspecte descriptive Epuizarea și demoralizarea sunt consecințele cele mai frecvente ale tulburării de anxietate generalizată, care se pare că este responsabilă și de consultații medicale repetate și de absenteism profesional. Au fost observate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]