1,213 matches
-
O stafie bântuie liberă în interiorul cunoașterii: actuala criză economică ar putea să fie din categoria acelor fluctuații prezentate de comportamentele elementelor fundamentale ale naturii. Sugestia este că, asemănător stărilor departe de echilibru (unde se întâmplă efectul legii bifurcației), atât în interioritatea faptelor economice, cât și în reflexia lor ideatică (în Economie), are loc o deschidere alternativă, apare o magistrală contextuală diferită, un alt nivel de complexitate care necesită un alt nivel de interpretare (Prigogine, Stengers, 1984). Dacă este așa, analiza economică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
economice, corespondentă cu funcția de ordine/dezordine din sistemele fizice, este ea însăși produsul subtil al substanței raționale a sistemului economic. În fond, oscilația tinde să extindă/ comprime fie stabilitatea, fie instabilitatea consecințelor într-o formulă instantanee în esență. Practic, interioritatea sistemului economic nu este omogenă ca substanțiere nici a mijloacelor și metodelor de lucru, nici a rezultatelor. Demarcațiile oscilante dintre raționalitate și nonraționalitate nu exprimă însă prin ele însele specificul integrării comportamentelor factoriale. Întotdeauna există o corecție ce vine din
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sumarizare limitează asimetria, conferind ansamblului sistemului un comportament stabil. Problema stabilității sistemelor economice nu are sens de echilibru decât dacă acesta este asimilat cu funcționarea sistemului în teritoriul raționalității consecințelor. Stabilitatea este, într-un fel, definită extrateritorial și nu cu privire la interioritatea sistemului. Când acceptăm că ar fi vorba și despre așa ceva, sensul vizează aspectul de funcție convectivă, ea rămâne stabilă, iar nu structura interfactorială. Stabilitatea economică este tendința de a menține rezultatele funcției economice, ajustată cu funcția monetară și funcția pieței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să coincidă cu proiecția teoretică. Cumva corupt, predicția este pronostic complet, pentru substanțierea tuturor stărilor imaginate. Deci, nici mai mult și nici mai puțin decât un inventar de posibilități și probabilități. Mai precis spus, predictibilitatea în Economie se referă la interioritatea în care se procesează deodată ideea în realitate și realitatea se substanțializează drept consecință judecată în reperele de performanță, preformate de intenții (de ipoteze). Singurul aspect cu adevărat predictibil sunt, deci, ipotezele de lucru, asupra cărora operează și alegerea și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
asigura consistența consecințelor și se decid orizontul și nivelul de performanță. Predicția este pentru Economie o formă intermediară de cunoaștere, o paranteză a probabilității ipotetice a așteptărilor de a se regăsi în consecințe. În acest sens, predicția nu iese din interioritatea cogniției și nu-și asumă tribuna profetului. Prin predicție în Economie se estimează întemeierea ipotezelor de lucru, gradul probabil de consistență în care proiecțiile noastre mentale, viziunile logistice au corespondență cu stabilitatea reprezentată de bunul-simț. În raport cu esențializarea proceselor cognitive de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lucru cu cogniția situațională, folosind, limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a căii contextuale este ca nimic să nu fie exterior capacității de explicație. În termeni hegelieni, dar în sens desăvârșit, tot ceea ce există, și cunoscut, și necunoscut, constituie interioritatea contextului (a eternității, în metafizică). Timpul este reflexia a ceea ce există în context (este reflexia eternității). Contextul este, ca și eternitatea, compact, iar timpul este desfășurat, este flux al conștienței care umple contextul. Timpul este ciclul trăirii, este conținutul existenței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
materia și spiritul se simt unificate), denotă implacabilitatea mișcării din aproape în aproape, de tipul văzând și făcând, ca lege a marii lucrări a naturii. Într-adevăr, natura nu are cum să facă salturi și nici nu le face pentru că interioritatea ei se întemeiază pe construcție element cu element pentru a nu ajunge la stări de singularitate, fie reprezentată de explozia generată de amestecul până la indistincție a stărilor, fie de implozia în gaura neagră a ignoranței. B. Unde ajunge cristalizarea Economiei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin rafinament explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc economia platonică. Chiar de la începuturile ei, Economia a avut de ales între interioritate și exterioritate, între gospodărie și Agora, între spațiul privat și spațiul public. Așa se explică de ce Economia, care dă soluție la problemele subzistenței, sfârșește prin a accepta drept soluții pe cele ale existenței. Desigur, pare un tip de evadare din
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
melancolic, ezitant; fire rațională, lucidă/pragmatică/pasională/visă toare/șovă ielnică/contradictorie, imprevizibilă; gândire logică/asocia tivă/imagina tivă/creativă/prac tică etc.). Este utilizat frecvent în proza modernă, „ionică“, în care „va lorile dominante sunt de ordin personal. Autenticitate, interioritate, intimitate“ (N. Manolescu). - Portretul complex (mixt) combină modelele primare ale portretului, însumând trăsături fizice, trăsături de caracter și/sau de personalitate. Procedee și mijloace de caracterizare a personajului Caracterizarea directă este o modalitate clasică, formalizată, mai ales ca discurs descriptiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
temporalității (adverbe de timp sugerând o succesiune de stări, de situații sau evenimente, timpuri verbale etc.), ai procesualității, ai schimbării etc. Urmărind evoluția poeziei în veacul XX, teoriile moderne au constatat că exigența primară a lirismului - explorarea unui teritoriu al interiorității și comunicarea nemijlocită a subiectivității interioare - poate avea alternative, așa cum discursul eului liric poate fi suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în a explora enigmele Universului uman. Chiar dacă băutura este amară, nu putem renunța la setea nesfârșită pentru ea. De oricând , Profesorul, de oriunde ar fi, pe orice cale ar colinda, este Ființa care acordă sens lumii . Primordial este să cultivi interioritatea, să o grădinărești, indiferent de obstacolele vieții care, trebuie să recunoaștem, vin dinspre necunoaștere profundă. Nu putem să apărem în fața elevilor noștri dacă nu ne depășim și nu alegem autodesăvârșirea. Viața unui adolescent este un grabnic drum spre neființă. Un
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
normei și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice ficționale lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și disproporționale, dezintegrate și nesimetrice, ieșite din tiparele socialului: cyborgi neadaptați, având o corporalitate transmutată și o interioritate coșmarescă, aspirând însă la integrarea umană și la spiritualitate (precum replicanții, Terminatorul, Robocopul, androiziiă. Încercarea de transcendere a limitelor tehnoștiinței este văzută în această ilustrare ca o întoarcere nefastă împotriva propriului demers, ca o tentativă de „răzbunare” a naturii sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1999Ă. Invadarea tehnologiei înăuntrul trupului uman îl golește pe acesta de organicitatea socotită oricum inutilă, astfel încât corpul devine „gazda” componentelor tehnologice 13. Punctul vulnerabil al acestui discurs este că, deși se dorește ștergerea dihotomiilor dintre subiect și obiect sau dintre interioritate și exterioritate, binarismele sunt perpetuate și, mai mult, se produce favorizarea unuia dintre termeni. De pildă, dacă respinge perspectiva (fenomenologică aă trupului ca subiect, artistul privilegiază reversul, și anume trupul ca obiect supus manipulării, ca o reificare mecanologică. O ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
activism social și politic împotriva spectacolului și a comodificării. De asemenea, aceste direcții nu mai pătrează distanța dintre corp și imagine, dintre fenomenologic și mecanologic, dintre realitate și simulare ori dintre organic și tehnologic. De asemenea, prezența și absența sau interioritatea și exterioritatea devin procese comunicabile. Practicile corporale și identitare ale subiectului uman sunt relaționate impulsurilor electronice, iar tehnologiile vizualului remodelează fizionomia umană în diverse sensuri, de la reprezentările imaginilor feței în cărțile de identitate la morphing-ul grafic și la potențialul de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginii, fie pentru a face tangibilă irealitatea bazelor de date, fie pentru a intra în paradigma globală a „videologiei”, ca să folosim terminologia lui Manolescu (2003Ă. Mai degrabă decât să fie reprezentat, trupul este construit la interfață, este simulat atât ca interioritate, cât și ca exterioritate, atât ca întreg, cât și ca părți-organe destructurate. Prin urmare, numeroși artiști încearcă să adreseze modul de relaționare a corpului organic (împreună cu noțiuni precum piele, bătrânețe, moarte, boală, durere, plăcere, afectă la cyberspațiul nemuririi și al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin interacțiune în timp real. Însă, universul tematic-vizual, cibernetic-iconografic, al naturii vegetale și acvatice este completat de elementele viscerale ale corporalității (reprezentări/ construcții optice de organe, vase de sânge și oaseă scopul de a accentua relația dintre lumea pământului și interioritatea trupului. Astfel, cele trei paradigme ale vizibilului artistic din instalație sunt peisajul vegetal, pământul subteran și trupul visceral. În cadrul acestui registru vizual intervine structura temporalului, a condiției efemerității: spațiul virtual se schimbă în mod continuu, în funcție de dimensiunile derulării zi-noapte și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
problematica ontologic-psihologică a mașinilor dezirante (vezi capitolul întâiă, nu din perspectiva regimului de manifestare, ci datorită faptului că acestea din urmă se instanțiază ca inconștient pentru cele dintâi. Astfel încât ceea ce constituie exteriorul mașinilor tehnologice în termenii raporturilor de producție devine interioritatea mașinilor dezirante. Prin urmare, Deleuze și Guattari nu resping doar psihoanaliza freudiană care a obturat viața instinctuală și dorința, încarcerându-le în „complexul lui Oedip”, codul limbajului familiei alcătuit în numele controlului social, ci și capitalismul însuși. Teoreticienii propun, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atât originea, cât și rezultatul căutării liniștii și al împărtășirii. Stabilește viața în comunitate. Astfel, în vis, orașul exprimă importanța celorlalți, dar și realizările subiectului: clădirile și străzile nu sunt altceva decât creațiile persoanei (familia, cariera). Accentul nu cade pe interioritate (ca în cazul viselor ce se petrec la țară), ci pe elementele (obiecte și persoane) care îl înconjoară. Apariția orașului și a satului în vis pune adesea în discuție calitatea relațiilor sale sociale. Totuși, gigantismul metropolelor moderne poate răsturna simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care insistă mai ales asupra caracterului protector (ploaie, zăpadă) sau erotic, atunci când se mulează pe picior; expresia «a fi la picioarele cuiva» arată supunerea față de o persoană sau față de o situație; - papuci de casă sau saboți, care simbolizează mai ales interioritatea și constituie încălțămintea sedentară prin excelență; ei exprimă atașamentul față de pământ, de familie și de cămin; - pantofi decupați, de tocuri înalte, ce cresc semnificația feminină și sexuală a încălțămintei; în vis, pot fi expresia sexualității revelate sau refulate; - sandale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
scopul de a realiza un beneficiu pentru un terț - de exemplu, teroriștii care comit acte atât împotriva semenilor cât și a lor înșiși din dorința de a împlini "voința și învățătura" liderului. motivele endogene-intrinseci ale delincvenței își au sursa în,,interioritatea ființei umane". Se consideră că interioritatea reacțiilor emoționale primare (frica, mânia, atracția sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pentru un terț - de exemplu, teroriștii care comit acte atât împotriva semenilor cât și a lor înșiși din dorința de a împlini "voința și învățătura" liderului. motivele endogene-intrinseci ale delincvenței își au sursa în,,interioritatea ființei umane". Se consideră că interioritatea reacțiilor emoționale primare (frica, mânia, atracția sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
temeiuri ale "moralei celor mulți" și dezvăluirea diferenței față de morala "sănătoasă" a nobililor vestesc supraomul. Acesta se definește printr-un act în afara sa reevaluarea tuturor valorilor -, nu prin recunoaștere de sine. Totuși, spațiul așteptatei sale geneze este umanul, mai bine-zis, interioritatea umană, cum consideră Ernst Bertram. "Această idee (ideea eternei reîntoarceri n. C.) care, prin puterea sa transformatoare, urma să sfâșie istoria omenirii în două, idee care urma să devină misterul oamenilor superiori și care, prin aptitudinea sa de a educa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
reîntoarceri n. C.) care, prin puterea sa transformatoare, urma să sfâșie istoria omenirii în două, idee care urma să devină misterul oamenilor superiori și care, prin aptitudinea sa de a educa și selecta, urma să-l cheme pe supraom din interioritatea umană (subl. C.)"257 explică totodată rostul "istoric" și cultural al supraomului, adică umanitatea însăși, în ceea ce ea are actual și în ceea ce ea ar trebui să fie. Vocația, în schimb, nu se naște prin actul unei "exorcizări", ci prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]