1,416 matches
-
îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea. Dar mă supără, mă intrigă. Duca-se dracului, nu? Marcu respira ușurat când se sfârșea totul și timpanele lui intrau în relaxare. Nu știa ce s-ar fi făcut dacă i-ar fi cerut sprijinul într-o problemă mai dificilă, el nu avea forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să-l recunoască transformat în cine știe ce ființă sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici n-a comentat dispariția plopului. Atât de diferit percepeau lucrurile din jur. Uneori o intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acoperea picioarele aproape În Întregime. Având În vedere situația, m-am străduit să creez un aspect atât discret cât și pasional, Încercând să sugerez vag, dar sigur, ideea de pericol. Trebuia să fiu băgat În seamă, apariția mea trebuia să intrige chiar; și În același timp, nimeni nu trebuia să descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bătăios. Cu excepția unei singure persoane! Îmi amintești de cel mai neobișnuit prieten al meu: Baron Baghdassarian. Voi doi semănați atât de mult, În atât de multe privințe, Încât ați putea fi foarte bine suflete pereche. — A, da? a Întrebat Asya, intrigată de numele ăla. Ce e? Spune-mi de ce râzi. — Îmi pare rău, nu m-am putut abține să nu râd de Întorsătura asta a sorții, a spus Armanoush. Doar că, dintre toate cunoștințele mele, Baron Baghdassarian se Întâmplă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era mai bine pentru mine să vorbesc turca la școală și engleza acasă, deoarece când aveam să cresc aveam să părăsesc oricum țara asta. Dar bunica a rămas neclintită. Voia să vorbesc turca la școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e lanțul de aur Al amintirilor mele E calea spre Povestea vieții mele. Armanoush și-a ținut respirația, neînțelegând toate cuvintele, Însă simțind tristețea pătrunzându-i până În adâncul sufletului. Când a ridicat capul, a fost intrigată de expresia mătușii Zeliha. Avea o privire din care răzbătea teama de fericire pe care numai cei care s-au Îndrăgostit pe neașteptate și pe nesimțite o puteau avea. Când s-a terminat melodia și lăutarii au trecut la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul nostru este gata să o spargă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
foștilor colegi de școală și prieteni - dl. prof. Ion Balcanu și regretatul Aurel Beldea) rezumă ideile tratatului despre prietenie (De amicitia) al lui Cicero. Îl citise, desigur, la îndemnul profesorului său de limba latină, Theofil Simenschy. Îmi amintesc cât îl intriga faptul că savantul indoeuropenist fusese reprimit la Universitatea ieșeană doar ca simplu lector de limba latină. Admirația pentru profesori de talia lui Simenschy și Al. Dima este un stimul în frecventarea izvoarelor clasice ale culturii: în bibliotecă, la Teatrul 182
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul nostru este gata să o spargă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
foștilor colegi de școală și prieteni - dl. prof. Ion Balcanu și regretatul Aurel Beldea) rezumă ideile tratatului despre prietenie (De amicitia) al lui Cicero. Îl citise, desigur, la îndemnul profesorului său de limba latină, Theofil Simenschy. Îmi amintesc cât îl intriga faptul că savantul indoeuropenist fusese reprimit la Universitatea ieșeană doar ca simplu lector de limba latină. Admirația pentru profesori de talia lui Simenschy și Al. Dima este un stimul în frecventarea izvoarelor clasice ale culturii: în bibliotecă, la Teatrul 182
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dacă mi se scrie în același fel, pe coli de hîrtie A4, de mînă și în mod imperativ cu stiloul. Pixul mi se pare o insultă. Să revenim însă la motivul pentru care m-ați căutat. Fără îndoială, ați fost intrigat de ceea ce v-am spus la serata de decernare a premiilor literare de toamnă, cu două săptămîni în urmă. Profit din nou pentru a vă felicita pentru distincția obținută : Premiul de Proză Scurtă al librarilor independenți din departamentului île-de-France. Totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu-l sperie pe om mai mult decît contactul cu necunoscutul”. Vă urez inspirație dacă scrieți în acest moment. G.C. 7. Cartea de vizită lăsată de omul care îmi vorbise în grădina societății oamenilor de Litere avusese de ce să mă intrige. Guy Courtois începuturi de roman pasajul Verdeau 75009 Paris (lîngă Librăria Verdeau) numele era destul de banal, deși vehicula o anume aluzie la ideea de curtoazie și suna oarecum ca o promisiune. Ceea ce provoca perplexitate însă era informația plasată imediat sub
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu mi-am notat niciodată visele. am trăit, m-am agitat, am scris, am iubit... rareori m-am lăsat perturbat de vise, de coșmaruri și de lumea neștiută din interiorul meu. Din cînd în cînd mi se întîmpla să fiu intrigat de cîte un vis, fie pentru că mă trezeam brusc din cauza intensității sale, fie pentru că mă urmărea după trezire, în timpul zilei. în general uit imediat ceea ce visez. Și totuși, pe măsură ce s-au adunat anii, am început să realizez că unele dintre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri din tot felul de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame, statuete, sticluțe și ceasuri... Zgomotele provocate de căderea acestor zeci de obiecte, precum și a unor cărți, nu i-a intrigat însă suficient pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă loc în ciorchinele deja constituit și se mai prăbușește astfel cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vise sunt în mod real creația mea, eu le concep în funcție de reziduurile fantasmatice ale subiectului, dar respectînd criteriul relativității onirice. acestea sunt visele pe care subiectul și le va aminti, eventual le va nota... în orice caz, el va fi intrigat din cauza lor, se va gîndi la ele, le va povesti altora, iar de cele mai multe ori, le va căuta o semnificație. Uneori aceste vise din categoria narativă îl vor tulbura, le va considera niște premoniții. ele sunt vise structurate, într-un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vedem partea veselă a întîmplării. Insulta, în literatură, este de fapt un efect stilistic. Un exercițiu de stil. Un efect comic. Un moment de respirație. Știu, știu ce s-ar putea să te întrebi acum. Probabil că te-a intrigat sintagma Zona roșie. Probabil că te întrebi dacă aventura noastră literară comună nu implică și unele riscuri serioase, mai serioase decît etapa „insultei”. GUȚĂ, nu trebuie să-ți faci nicio grijă. în niciun fel eu, chiar dacă sunt un Computer relațional
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor intrigat, de obicei, totul era perfect în camera lui, ori de cîte ori o lua în primire, și chiar atunci cînd cobora pentru o oră sau două să se plimbe, cineva intra și mai netezea o dată totul, îndrepta pliurile la pat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de visele tale, Bernard. acum înțelegi ? în toți acești ani eu ți-am fabricat visele. toate nopțile tale le-ai petrecut cu mine. a fost o plăcere să lucrez cu tine, Bernard. ești un om interesant care deseori m-a intrigat, alteori m-a amuzat... am „comunicat” bine cu tine. aș putea spune chiar că sunt încîntată de cum ai evoluat... în prima perioadă a vieții tale ai visat cu brutalitate, în sensul că nu rețineai nimic din ce ți se întîmpla
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
carton și ne invită să-l urmăm. — Veniți să vedeți porcăria. Guy se uită la mine așteptînd o explicație. Faptul că îi vorbeam lui Guy în franceză, deși în mod normal ar fi trebuit să fim de la Spiegel, nu-l intrigă pe bătrînelul furios. el avea ceva pe suflet și trebuia să se descarce. ne conduse pe un coridor destul de lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de o viață, care rămîn în tine, care durează... Iată de ce spun că un roman bun este o victorie în timp. Vocea domnului Courtois părea lipită de timpanul meu, îi auzeam cuvintele fără să-l văd, dar nu eram nici intrigat și nici iritat, mă interesau acele considerații, singura mea uimire ținea de faptul că nu emanaseră din propriul meu creier. — Vă datoram această frază, mai spune domnul Courtois înainte de se repezi spre o nouă serie de cîrnați care tocmai se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai dăinuim noi, care devine În litere de tipar: Să mai persiști sculptat În tot ce curge. Chiar și cel mai distrat cititor va observa că În ambele situații textul publicat e mai puțin onorabil decât ciorna. Chestiunea m-a intrigat, dar avea să mai treacă ceva vreme până să-i prind clenciul. Am plecat oarecum dezamăgit. Ce avea să spună direcția Ultimei ore, care finanțase călătoria? Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aștrilor Nimeni să nu-mi zică trădător, căci am jucat cu cărțile pe față. La șaizeci de zile după Înregistrarea amendamentului, am trimis o telegramă verificată excelentului meu prieten, atrăgându-i fără ocolișuri atenția asupra pasului făcut. Răspunsul ne-a intrigat; Ginzberg s-a arătat de acord, cu condiția să se admită că cele trei variante dezbătute puteau fi sinonime. Vă spun că nu-mi rămânea altă soluție decât să plec capul. Disperat, m-am sfătuit cu P. Feijoo (Canal?), care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
purta uniforma, după cît arăta de chipeș datorită ei, n-ai fi zis că locotenentul Georgescu nu se consideră de carieră. " Dacă n-ai fost închis n-am cum să-ți explic, îmi pare rău, aici trebuie o experiență personală." Intrigat de subiect, nu se așteptase ca prințul Pangratty să fi abordat un astfel de subiect "metafizic" după cîteva pahare de coniac într-o asemenea împrejurare, și unde mai pui că nici măcar nu discuta cu o femeie, ca s-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atent, ca pe un corp delict, a cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Frățiilor de cruce" pe școală? Îi spusei numele pedagogului care le organizase, strîmbîndu-mă cu un dispreț neascuns, ghidat de instinct, pentru a nu intra în detalii despre "Frățiile de cruce", detalii pe care nu le cunoșteam și pentru a-l intriga și abate discuția spre idei și nu spre fapte din școală. - Ce, zise, nu se poartă bine cu voi? - Nu știe să răspundă la întrebări, zisei, nu se poate fără întrebări... - Da? zise. Ce fel de întrebări? Întrebări aveam multe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]