14,122 matches
-
putem aprecia mai întâi că omenirea nu trebuie să-și consume resursele fără a identifica și exploata altele noi. Este în joc supraviețuirea noastră globală. S-a investit extrem de puțin în descoperirea și întrebuințarea energiilor neconvenționale (eoliană, solară etc). Se investesc sume exorbitante pentru societatea de consum, industria militară și sunt neglijate investițiile «în viitor». Pe de altă parte, utilizarea în continuare a energiilor convenționale (unele mai mult, altele mai puțin) conduce la creșterea excesivă a poluării. Consecințele poluării cu substanțe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai bun, produse și servicii mai bune și mai ieftine, atunci cu siguranță oamenii se vor schimba. Singurii care ar avea beneficii dacă România nu intră în UE sunt corupții. Reputația României de țară coruptă determină investitorii străini să nu investească aici.” Ambasadorul SUA la București, Michael Guest mărturisește într-un interviu mai recent: „Sincer vorbind, România suferă din cauza influenței prea multor baroni și baronese. Trebuie să ia decizii bazate pe studii realizate cu atenție și pe merite reale, în condiții
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În alegeri, „prima calitate pe care trebuie s-o aibă un candidat este prestigiul. Prestigiul personal nu poate fi înlocuit decât de acela dat de avere. Talentul, chiar geniul nu sunt elemente de succes. Necesitatea pentru candidat de a fi investit de prestigiu, de a putea, prin urmare, să se impună fără discuție, este capitală. Dacă alegătorii, cuprinzând îndeosebi muncitori și țărani, aleg atât de rar pe unul de-ai lor pentru a-i reprezenta, este pentru că personalitățile ridicate din rândurile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor spirituale și dezinteresându-se complet de soarta celorlalți. Ei au «descoperit» valoarea efemeră a bunurilor materiale făurite de om. Este capcana teribilă a pragmatismului, curent de gândire care vrea să acapareze totul pentru sine. Întrebarea este dacă reprezentanții noștri, investiți cu putere și influență își pierd caracterul, cultura și demnitatea, atunci ce pretenții mai putem avea de la oamenii simpli, adică de rând? Ce modele își vor lua atunci aceștia? Conducătorii noștri vor trebui să-și pună întreaga personalitate în slujba
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
EU ET AL. Camil intră în sala de ore plin de voie bună. Asta avea o oarecare legătură cu descoperirea unei mici sume de bani într-un buzunar al cămășii de jeans, sumă pe care avea de gând să o investească într-o carte (mai precis, Procesul lui Kafka). OK. Camil era binedispus. Se așeză pe locul pe care stătea de obicei, în antepenultima bancă. În școală, descoperise că în primele bănci stau tocilarii, iar în ultimele, idioții. El pretindea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
comunică senzația unei lumi precare, în suspensie, fărâmițată. Dar dacă tu admiți asta, trebuie să recunoști că volumul Călătorului în întregime răspunde în oarecare măsură acestui model (începând cu folosirea - caracteristică acestui gen - a vechiului topos de roman: conspirația universală, investită cu puteri incontrolabile, în manieră comico-alegorică, cel puțin de la Chesterton încoace - dirijată de un proteiform Deus-ex-machina. Personajul Marelui Mistificator, pe care tu mi-l reproșezi ca pe o găselniță prea simplă, este, în acest context, un ingredient, aș spune, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și să nu mă urmărești în acest du-te-vino al meu între bar și telefon este numai pentru că mă numesc „eu“, și e singurul lucru pe care îl știi despre mine; dar e suficient ca tu să te simți împins să investești o parte din tine însuți în acest eu necunoscut Autorul nu are nici o intenție să vorbească despre sine însuși și a hotărât să numească „eu“ personajul, aproape pentru a-l sustrage vederii, pentru a nu trebui să-l numească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atât pentru tine, cititorule, cât și pentru el, autorul; și cu cât mai cenușiu, comun, nedeterminat și oarecare este începutul acestui roman, cu atât mai mult tu și autorul simțiți o umbră de pericol crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
picioare. Mi-am adus aminte de prima noastră întâlnire, cu mulți ani în urmă, la Chicago, în camera din spatele magazinului bătrânei Mikonikos, plin de busturile lui Socrate, când mi-am dat seama că suma de la asigurarea împotriva incendiului premeditat o investisem în acele slot-machines ruginite ale lui, și că mă aveau la mână, el și bătrâna aia paralitică și nimfomană. Cu o zi înainte, privind de pe dune lacul înghețat, gustasem libertatea cum nu mi se-ntâmplase de ani de zile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cărți. Dar acea energie acumulată într-un mod oarecare o recunoaște chiar și el, fără nevoia de a citi, și simte nevoia de a o reda circuitului, folosind cărțile Ludmilei ca suport material pentru opere în care el își poate investi propria energie, fie și pentru o clipă. — Asta îmi convine, spuse Irnerio și e gata să bage un volum în buzunarul hainei. — Nu, lasă cartea unde e. E cartea pe care o citesc. În plus, nu e a mea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a unei relații cu persoane lipsite de trup. Cum să învingi nu pe autori, ci funcția autorului, ideea că în spatele fiecărei cărți e cineva care garantează un adevăr acelei lumi de fantasme și invenții, prin simplul fapt că și-a investit în ele propriul adevăr, că s-a identificat cu acea construcție de cuvinte? Dintotdeauna, pentru că gustul și talentul îl împingeau în acest sens, dar mai mult ca niciodată de când relația lui cu Ludmila intrase în criză, Ermes Marana voia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un cuvânt deosebit de fluid, ca cel al unui profet. Colaborarea scribului îi era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune-o pe următoarea: Abdullah își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
clar, e nevoie să curățăm terenul. În mișcarea neîntreruptă de pe Bulevard întâlnesc mereu persoane a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cotată la bursă. Falimentul preferat al tuturor. Când Evie avea douăzeci și unu de ani, soții Cottrell au emis o ofertă privată de acțiuni pentru cariera ei, și toate rudele Cottrell, cu proprietățile lor din Texas și bani proveniți din petrol, au investit din greu în eșecul ei ca manechin. De cele mai multe ori era stânjenitor să merg la audiții cu Evie. Sigur, găseam de lucru, dar apoi directorul artistic sau stilistul începea să urle la Evie că nu, după părerea lui de expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
deasupra sandalei, dar în nici un caz, absolut, nici vorbă, NU era domnișoara Bret Hillary Beals. Nu, personajele astea inventate, criticul și patronul galeriei de artă și colecționara, îi spun în cele din urmă artistului nostru: Uite care-i târgul. Au investit milioane în lucrările autorului ăluia de printuri neglijente, care însă a inundat în ultima vreme întreaga piață de artă cu producțiile lui. Face bani cu grămada, dar în același timp valoarea operelor lui mai vechi tot scade. Valoarea investiției lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lună, Fletcher are primul lui vernisaj adevărat într-o galerie. Care NU e Galeria Pell/Mell. Are aceeași podea în carouri negre și roz, și un baldachin cu dungi asortate deasupra ușii, și o groază de oameni eleganți vin să investească în artă, dar e o altfel de galerie, una născocită. Plină cu oameni eleganți inventați. După aia, cariera lui Terry se complică. S-ar putea spune că-și face treaba prea bine, întrucât criticul îl trimite să ucidă un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fetei. O înscrise în echipă și începu antrenamentele. Luana se declara încântată. Săritura incredibilă la groapa cu nisip îi aducea laudele colegilor de breaslă. Învățată să lupte pentru orice reușită, își dădea tot interesul deși antrenamentele erau îngrozitor de obositoare. Savinschi investi în ea muncă și speranțe fiind convins că poate ajunge o sportivă de performanță. Preocupat, doar, de înzestrarea fetei și de propriile aspirații, el uită să acorde atenție structurii sufletești și educației serioase a Luanei. Întoarsă acasă de la antrenamente, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oraș, să cânte în pauzele prezentărilor. Când le ascultă repertoriul, Luana se îngrozi de interpretarea lipsită de profesionalism. Începuse s-o irite faptul că nu e plătită, că nu era luat în seamă nici unul din sfaturile ei. Pierduse timp și investise sentimente pentru nimic. Se întreba ce căuta ea, de fapt, în toată această vânzoleală. Presimțind jalnicul deznodământ, cu două zile înainte de spectacol Luana se retrase. S-a aflat, totuși, în sală, în ziua reprezentației, cu sufletul la fetele din culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc părinții în odraslele lor, găsise de cuviință că este de-a dreptul sublim ca la vârsta ei să joace rolul mamei ideale, preocupată la culme de proprii copii. Odată decisă, trecu la acțiune, alergă după meditatori, organiză mici excursii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu așa, la întâmplare, ci cu oameni aleși de ea, pe sprânceană, cercetați cu multă atenție, verificați până în al nouălea neam, nu fusese în stare să ducă jugul căsniciei, gata, să aleagă odată pentru totdeauna singurătatea, nu mai putea investi în ea nici o para chioară! Firește, atunci când observase că i-au crescut mari copii și, îngrijorată, își revărsă asupra lor întreaga dragoste maternă, neconsumată, și ea, cu nebănuite resurse, începu să aibă cumplite nopți de insomnie la gândul responsabilităților ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns când a văzut șirul de ași aliniați ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cal Încă tânăr, cu care, la nevoie, putea scoate, după un obicei al locului, capacul unei sticle de bere, dar nu ezită să mormăie o Înjurătură antisemită, chit că Ajan era doar armean, cu gândul la ziua când va putea investi și el ceva bani În câteva măsele de aur. Chiar dacă după moarte ar avea ceva neplăceri din pricina asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit cu cimitirul evreiesc, cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
minților lor și cunoștințele în eul lui tot mai cuprinzător. Cu treizeci și patru de corpuri, dobândea experiență cât pentru o lună întreagă doar într-o singură zi. Învăță cum funcționau piețele de capital, cumpără terenuri petroliere, dezvoltă tehnici psihologice și droguri, investi în noi tehnologii și științe. Fiecare oră ce trecea îi oferea timp de cercetare cât pentru trei zile, și căută întruna noi moduri de-a se răspândi. Ceea ce odinioară fusese o singură personalitate umană deveni o vastă mașinărie-minte inteligentă, concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
comentarii și ciocolată, lui Scarlett Thomas pentru că m-a îndreptat în direcția bună și agentului și prietenului meu Simon „Rechinul“ Trewin pentru că a făcut toate acestea posibile. Îi mulțumesc lui Francis Bickmore, redactor și complice la crimă conceptuală, pentru că a investit atât de mult în lumea lui Eric și pentru toate orele în care am discutat și ne-am pus ne-logica la încercare, lucru care a însemnat mult pentru forma finală a cărții. Le mulțumesc lui Jamie Byng - un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]